Invat sa ma dezvat de ceea ce am invatat...

M-am nascut Bogat, ca fiecare Om care se naste pe Pamant...

Pe parcurs, crescand si "maturizandu-ma", am invatat enorm de multe...

AM INVATAT sa-mi fie frica. 

Am invatat sa fiu madru.

Am invatat sa fiu lacom uneori. 

Am invatat sa gasesc vinovati, sa gandesc ca "nu se poate", am invatat sa-mi fie ciuda. 

Am invatat sa ma simt vinovat.

Am invatat sa ma compar cu altii, sa fiu nemultumit mereu.

Am invatat ca "trebuie sa ma lupt pentru ceea ce este al meu" (...!?!?...). 

Am invatat ca tristetea "se poarta" mai usor decat fericirea. 

Am invatat ca "asta e!". 

Am invatat sa judec, sa analizez de zece ori inainte sa fac, sa "nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma". 

Am invatat "ca daca iau note mari la scoala, imi va fi bine". 

Am invatat ca "trebuie sa-mi gasesc un serviciu bun si sa trag cu dintii de el". Am invatat "sa nu-l supar pe sefu'". 

Am invatat "sa negociez orice".

Am invatat ca "trebuie sa-mi ascund slabiciunile".

Am invatat sa-mi fie rusine, sa accept ca "nu pot schimba nimic", sa "imi vad de treaba mea". 

Am invatat sa fac concesii, sa cedez, sa "ma pliez pe situatii". Am invatat sa fac compromisuri. 

Am invatat ca "trebuie sa muncesc din greu" ca sa reusesc. 

Am invatat ca e bine "sa am relatii". 

Am invatat ca "banii pot cumpara orice". 

Am invatat "sa ma descurc".

Am invatat sa fiu sobru, sa fiu mereu serios. 

Am invatat ca "trebuie sa ma afisez", ca trebuie "sa dau bine" ca sa fiu acceptat de ceilalti.

Am invatat sa fiu orgolios si ca este bine sa am "o personalitate puternica", sa razbat. 

Am invatat ca "Dumnezeu ne pedepseste". 

Am invatat ca "nu depinde de mine, ci de altii". 

Am invatat ca "daca esti bun, te ia de prost". 

Am invatat ca "nu este bine sa-ti exprimi sentimentele". 

Am invatat ca "nu trebuie sa am incredere in nimeni". Am invatat ca "nu exista dragoste adevarata". 

Am invatat ca "minciuna e buna cateodata". 

Am invatat ca este bine "sa fiu cu picioarele pe pamant". 

Am invatat ca "nu este bine sa gresesc". 

Am invatat sa fiu pragmatic, sa renunt la visurile mele.

Am invatat sa gasesc "solutii logice" la toate problemele. 

Am invatat ca "viata este plina de greutati si probleme".

Am invatat ca "fericirea este o notiune abstracta". 

Am invatat ca "daca o sa reusesc aia si ailalta, de abia atunci trebuie sa ma bucur". 

Am invatat ca stresul este ceva normal. 

Am invatat ca "oamenii sunt rai".

Am invatat maxime precum: "Divide et impera!".

Am invatat atat de multe... Am invatat sa pun la indoiala totul... si asta fac acum! Continui sa invat. 

Ma aflu in perioada in care invat ca "ORICE INVAT ARE SI DEZVAT".

"Invatati, invatati si iar invatati!" spunea Vladimir Ilici Lenin...

Invat sa ma dezvat de ceea ce am invatat... si invat opusul a ceea ce am invatat!!

Din ce in ce mai bine!

Cosul de gunoi, prietenul meu

E dimineata. Ies pe aleea din fata blocului. Trag in piept o gura de aer proaspat. Ma intampina o punga de plastic care se tavaleste pe trotuar. Ma aplec, o ridic si o pun in cosul de gunoi aflat la cativa pasi.

...Ma intorc acasa. Pe alee troneaza un ambalaj de napolitane si la un metru mai incolo o punga goala de pufuleti. Stiu ca este de la pufuleti pentru ca scrie pe ea "Pufuleti". Ma aplec, ridic ambalajul apoi fac un pas, ma aplec si ridic si punga de pufuleti. Fac cinci pasi inapoi si le pun in cosul de gunoi.
Imi place aleea din fata blocului!! E primul loc unde respir aerul proaspat de cate ori ies din casa. E ultimul loc unde respir aerul proaspat inainte de a intra in casa. Si in casa este aerisit, dar aerul de afara este aerul de afara...

O noua zi. Ies pe alee. Adierea de dimineata rascoleste cateva hartii care se afla chiar in fata mea. Ma aplec, le ridic si la asez in cosul de gunoi. Ma uit in cos sa vad daca exista ceea ce am pus eu ieri acolo. Nu mai este nimic. E gol, semn ca cineva si-a facut treaba si a luat gunoaiele de acolo. Imi zic: "Sunt primul pe ziua de azi care foloseste cosul de gunoi."


...Ma intorc acasa dupa doua ore. Pe alee ma intampina zambind un pet de 0,5 l de Coca Cola si o doza de Red Bull. Goala si putin mototolita. Da. Ma aplec, le ridic si le lansez in acelasi cos de gunoi. Simt ca se naste o relatie intre mine si cosul de gunoi...


Cobor din casa si ies pe alee cateva ore mai tarziu. Asa este! Pe alee se gaseste o hartie ambalaj. De la mezel. Cred eu ca este de la mezel pentru ca o pisica linge de zor hartia. Ma vede, se sperie si fuge lasand hartia in urma. Ma aplec si ridic hartia delicat cu doua degetele si o pun in cosul de gunoi. Ma gandesc ca biata pisica nu ar fi putut face asta nici daca i-ar fi trecut prin cap. In drum spre masina mea parcata la cativa metri mai departe, ma aplec de cateva ori si ridic tot felul de obiecte: o bucata de carpa (cred ca a fost un tricou candva), un carton pe care scrie ceva dar e patat de ulei si nu inteleg ce scrie, un ambalaj de Eugenia, un servetel si un pachet gol de tigari. Ma rasucesc pe calcaie si ma intorc la prietenul meu, Cosul de gunoi. Ma uit la el si... parca imi zambeste. "Doar n-am innebunit" imi zic. Ma urc in masina si pornesc la drum spre destinatia mea. In dreptul unui refugiu de tramvai opresc la semafor. Pe refugiu, un tanar scoate din buzunar un baton, cred ca baton de ciocolata. Il infuleca din doua inghitituri si, in timp ce se linge pe buze si pe degetelele carnoase, lasa sa ii cada langa el ambalajul de la batonul infulecat. Ma gandesc ca ar fi putut sa-l inghita si pe el (ambalajul) la ce pofta afisa baiatu'. Sau macar sa-l mai linga. Mi-am amintit de biata pisica... Deschid repede fereastra masinii si ii strig: "Baiete, vezi ca ti-a cazut ceva pe jos!". Se intoarce inspre mine, repereaza cine l-a strigat, se uita in jos sa identifice ce anume i-a cazut si vazand doar hartia de la baton, ii da cu piciorul si imi spune cu un semi-ranjet: "Aaa... eu am aruncat-o". Apoi isi salta rucsacul pe umar pregatindu-se sa se urce in tramvaiul deja sosit in statie. Un cos de gunoi este chiar la un metru de el... De-ar avea gura! Gura si glas, pentru ca gura are ca sa putem sa aruncam gunoaiele acolo...


Demarez. Urmatorul semafor. Masinii din fata i se deschide usa de la sofer. Prin dechizatura portierei apare o mana din care se vede doar antebratul invelit de un costum si o manseta de camasa alba si scrobita. Un ceas elegant straluceste pentru o fractiune de secunda. Mana tine ceva. Se rasuceste spre pamant si se scutura. Vorbesc de mana. Din acel ceva aflat in mana incepe sa curga pe carosabil o mare cantitate de mucuri de tigara si scrum. Apoi un ambalaj mototolit. Se constituie astfel o gramajoara de gunoi exact langa masina curata si de firma din care a iesit mana. Ma intreb: "Oare cum o fi in casele acestor oameni? Oare au cos de gunoi sau arunca pe unde apuca gunoaiele in casa? Oare merg in vizita la cunostinte si fac la fel?". Se inchide portiera si nici bine nu se aprinde verde ca din aceeasi masina incep sa sune claxoane furtunoase si nerabdatoare. Prin luneta zaresc un semn celebru cu un deget ridicat facut de aceeasi mana agitata catre masina din fata sa. 


...Ma intorc de peste zi. Parchez si ma indrept catre aleea blocului. De departe imi zambeste un prieten. Nu are maini. Daca ar avea, sigur m-ar imbratisa. Si mai e si fixat in pamant. Daca nu ar fi, sigur ar veni in intampinarea mea. Are insa o gura care e larg deschisa si "zambeste" mereu. Apuc in zbor o bucata de plastic si un plic de hartie aflate pe trotuar. Le daruiesc cu drag prietenului meu. Imi zambeste din nou. Ii fac cu ochiul si ii soptesc ca ne vedem maine...


Ma intreb... "Oare as putea povesti cuiva vreodata despre legatura mea de suflet cu prietenul meu, Cosul de gunoi? Oare sunt in regula?"...

Din ce in ce mai bine!

Dupa 20 de ani

Zi mare... 21 septembrie...
Acum 20 de ani aveam 23 de ani si un pic...
Acum 20 de ani gandeam diferit, traiam diferit. Dimineata antrenament - jucam fotbal, mergeam la un serviciu de zi si apoi la un serviciu de seara. Faceam orice era nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban. Mergeam la facultate. Trecusem in anul 3 la ANEFS.
Acum 20 de ani eram casatorit de 15 luni...
Acum 20 de ani speram... traiam... visam... totul era usor... Timpul trecea cumva... respiram altfel...
Acum 20 de ani traiam clipa... daruiam tot Eu-ul meu...
Acum 20 de ani "eram pe cale"... calaream un Cal Alb al viselor mele...
Acum 20 de ani priveam cerul si puneam intrebari...
Acum 20 de ani vedeam in oglinda un tanar zambitor si sugubat...
Acum 20 de ani zambeam continuu...
Acum 20 de ani ascultam...
Acum 20 de ani dansam...
Acum 20 de ani zburdam...
Acum 20 de ani gaseam solutii...
Acum 20 de ani nimic nu mi se parea complicat... erau toate asa cum erau...
Acum 20 de ani nu masuram nimic...
Acum 20 de ani iubeam...
Acum 20 de ani ziceam "Da"...
Acum 20 de ani ma rugam zilnic si Dumnezeu era in toate...
Acum 20 de ani prietenia era altfel...
Acum 20 de ani nu existau "brand-uri" care sa ii schimbe pe oameni...
Acum 20 de ani era mai putin gunoi in viata noastra...
Acum 20 de ani eram curajos...
Acum 20 de ani Mama si Tata erau un sprijin zi de zi... erau acolo mereu...
Acum 20 de ani descopeream Lumea...
Acum 20 de ani oamenii visau si zambeau...
Acum 20 de ani soarele lumina cerul vietii mele...
Acum 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... S-a nascut Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... S-a nascut CORINA!
20... de... ani...
Dupa 20 de ani am 43 de ani si un pic...
Dupa 20 de ani gandesc diferit, traiesc diferit... Dimineata antrenament - nu mai joc fotbal, nu mai merg la un serviciu. Am afacerea mea. Fac orice e nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban in plus. Merg in continuare la facultate, dar la "facultatea vietii".
Dupa 20 de ani sunt divortat de 5 ani...
Dupa 20 de ani sper... traiesc... visez in continuare... totul e usor... Timpul trece cumva... respir altfel, diferit...
Dupa 20 de ani traiesc clipa... daruiesc tot Eu-ul meu...
Dupa 20 de ani "sunt pe calea mea"... inca sunt calare pe Calul Alb al viselor mele...
Dupa 20 de ani privesc cerul, nu ma satur de el si inca pun intrebari...
Dupa 20 de ani vad in oglinda un tanar mult mai matur, dar zambitor si inca sugubat...
Dupa 20 de ani zambesc zi de zi, imi caut motive pentru asta...
Dupa 20 de ani ascult si citesc, citesc mult, ceea ce acum 20 de ani nu faceam...
Dupa 20 de ani nu prea mai dansez, dar numar avioanele care le vad pe cer...
Dupa 20 de ani inca zburd, mai ales in sufletul meu...
Dupa 20 de ani caut si gasesc solutii...
Dupa 20 de ani totul mi se pare prea complicat cand, de fapt, totul este asa de simplu... dar stiu ca toate sunt asa cum sunt...
Dupa 20 de ani masor "nimic-ul" si puterea pe care o are asupra oamenilor...
Dupa 20 de ani iubesc mai puternic si mai profund...
Dupa 20 de ani zic "Da" dar am invatat sa zic si "NU"...
Dupa 20 de ani ma rog zilnic si Dumnezeu este in toate...
Dupa 20 de ani Prietenia este altfel si o consider un giuvaer nepretuit...
Dupa 20 de ani exista "brand-uri" care ii schimba, ii controleaza pe oameni...
Dupa 20 de ani e mai mult gunoi in toata viata noastra...
Dupa 20 de ani sunt curajos...
Dupa 20 de ani Mama si Tata sunt un sprijin zi de zi... sunt inca acolo mereu... Iti multumesc, Doamne!
Dupa 20 de ani inca descopar Lumea...
Dupa 20 de ani constat ca oamenii nu mai stiu sa viseze si nici nu mai zambesc asa de mult...
Dupa 20 de ani soarele lumineaza cerul vietii mele...
Dupa 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... Ma bucur de Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... CORINA!
Dupa 20 de ani... ma bucur de provocarile vietii, de frumusetea si misterul acestor ani, de frigul care ma mangaie acum in aceasta seara de toamna pe o banca...
Iti multumesc, Dumnezeul meu!
Iti multumesc, Mama!
Iti multumesc, Tata!
Dupa inca 20 de ani... ce va mai fi?
Ma intreb... Si mai visez... Si mai visez... Si mai visez...

La multi ani, Sufletul lui Tati, Corinuta Mea!

21 septembrie 2011, Bucuresti

Din ce in ce mai bine!

Cate lucruri bune ni se intampla...

Aproape ca se face anul de cand nu am mai postat... Uite ca "ma apuca" iar!

S-au intamplat atat de multe lucruri minunate in aceasta perioada... Doar fac o recapitulare:
+ in decembrie am obtinut un nou nivel de recunoastere, recompensa si succes in afacerea noastra Lyoness,
+ in ianuarie am fost rasfatati in Cancun, Mexic,
+ in februarie am invatat ca Viata invinge atunci cand crezi in Ea,
+ in martie am sarbatorit implinirea a 18 ani a fetitei mele, Diana,
+ tot in martie am participat la conferinta sustinuta de domnul Dr. John C. Maxwell la Bucuresti si am avut ocazia sa-i strang mana,
+ in aprilie am avut onoarea sa il prezint pe domnul Hubert Freidl pe scena evenimentului "5 ani Lyoness Romania",
+ in mai am inceput sa ma interesez de sanatatea mea si conditia mea fizica - am inceput sa-mi schimb obiceiurile alimentare,
+ in iunie am inceput antrenamentele fizice regulate, de 3-4 ori pe saptamana, pe care le continui si astazi,
+ in iulie am inchiriat o rulota si am petrecut cateva zile spectaculoase in Austria, langa Graz, la Scwartzlsee Festival,
+ in august am organizat si participat la prima tabara Metoda Silva din Romania - Silva Summer Camp,
+ tot in august am petrecut cateva zile de vacanta alaturi de fetele mele, de parintii mei si familia fratelui meu,
+ la sfarsit de august am vizitat impreuna cu Iubirea Mea si copiii lacasuri sfinte, pline de istorie, ale Moldovei si Bucovinei si am sarbatorit ziua ei de nastere,
+ acum cateva zile, in septembrie, am participat in Budapesta la cel mai mare eveniment Lyoness al anului - Lyoness Sensation,
+ pe toata durata acestui an am cunoscut oameni fantastici, minunati, dornici sa-si construiasca un viitor mai bun,
+ am legat prietenii puternice care ne insufletesc viata,
+ am pornit de curand un "Ciclu de instruire" care va aduce schimbari majore in bine in afacerea si in viata noastra si a tuturor celor impicati,
+ ne-am stabilit scopuri si teluri mari spre care am pornit cu toata viteza,
+ am citit multe carti...

Vremea trece si ma gandesc cu recunostinta la toate cate ni se intampla. Sunt si aspecte care ne-au provocat. Sunt recunoscator si pentru ele. Nu vreau sa le mentionez, insa stiu ca acestea fac parte din viata, ne calesc si ne fac din ce in ce mai buni.

Cateodata ne amintim mai usor lucrurile si intamplarile neplacute, dar noi ne educam mintea spre a le pastra vii in amintire pe cele placute. Si mereu si mereu le rememoram pe cele placute...

Faptul ca in fiecare zi a acestei perioade ne-am trezit intr-un pat, am avut cu sa ne hranim, am primit telefon de la prieteni, am intalnit oameni, ne-am mangaiat copiii, am avut ce imbraca, am invatat lucruri noi, am putut darui din ceea ce stim, am putut fi impreuna zi de zi... acestea fac sa fim printre norocosii de pe aceasta planeta. Toate acestea fac sa ne gandim la cat de binecuvantati suntem cu aceasta viata minunata! 

Din ce in ce mai bine!

Domnul Goe si Ionel a lu' Madam Popescu

"Curat murdar!"

Sunt un optimist! Sunt un visator! Sunt un deschizator de noi drumuri! Sunt un idealist! Stiu ca asa este si cred cu tarie toate acestea!

Traiesc si eu minunandu-ma uneori de cum pot fi unii oameni... Veti citi in continuare ceva ce rar veti putea gasi pe acest blog sau in viata mea ca ton de discutie...

Sa ne uitam la un grup numeros de prieteni care vizioneaza impreuna un film. In aceeasi sala, in acelasi timp. Dupa vizionare, marea majoritate este entuziasmata de ceea ce a vizionat, cativa spun ca a fost OK, unul spune ca a fost "asa si asa" si unul... Unul singur spune ca a fost de c_c_t, ca este bataie de joc, ca o sa anunte pe toata lumea sa nu isi piarda timpul si banii la acest film si ca o sa dea in judecata pe nu stiu cine... Nu iti vine sa crezi! Ne uitam impreuna la acelasi film si fiecare vede si intelege altceva... Asta pana la urma e in regula! Dar ce te faci ca "carcotasul" nu doarme bine noaptea daca nu da cu barda in stanga si in dreapta ca sa faca dreptate? Incerci sa-l linistesti, incerci sa-i explici, incerci sa-i atragi cumva atentia ca este penibil si ca celorlalti le-a placut... Mai rau!! Se enerveaza si mai tare ca altora - celor multi - le-a placut! Da si mai tare din picioare si loveste pe toata lumea!

Imi amintesc de Domnul Goe si de Ionel a lu' Madam Popescu, doua personaje ale lui Nenea Iancu... Mi-e frica sa ma gandesc ca nuvelele in care activeaza cele doua "specii" se studiaza la scoala si aceste doua personaje pot deveni exemple de urmat de catre copii. Si vezi multi copii care asa se poarta... Si acesti copii ajung oameni mari si... se poarta la fel!! Si intr-o zi..., ajung la un film cu alti colegi sau amici. Si uite asa iese la suprafata caracterul colturos si bolnavicios...

La fel ma mir de felul in care pot sa reactioneze "unii Goe" si "unii Ionel" - parafrazandu-l pe Nenea Iancu - atunci cand un prieten le intinde o mana de ajutor si le face o propunere de a construi o echipa ca sa le fie mai bine tuturor, impreuna. Prietenul cu propunerea, un om cu limitele sale, face ce poate si cat poate, dar intentia este laudabila si efortul de a intinde mana prietenului este camaraderesc. Goe si Ionel..., se uita piezis si pornesc abrupt o rafala de injurii si venin asupra celui care tocmai "le-a intins mana spre ajutor". Si pleaca urland ca vor face si vor drege si ca au fost luati drept prosti etc. etc.

Inteleg de ce Tata imi spunea ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul!".

Revin la povestea cu filmul si creez o analogie cu orice alta situatie similara in care un prieten iti acorda O SANSA si te considera demn si potrivit ca sa faci echipa cu el intr-un proiect. Adica iti face o propunere de colaborare, de parteneriat. Tu ai o singura datorie. Una singura! Indiferent cum ti se pare aceasta propunere, indiferent cat esti tu de inteligent, cat esti tu de suficient, de sigur pe tine si pe viata ta... indiferent de orice, multumeste-i prietenului tau si nu te purta ca "un Goe" si ca "un Ionel". Fii demn. Fii corect. Fii un om cumsecade. Multumeste-i si nu te duce sa arunci cu pietre de dupa gard daca ti se pare ca ideea ti-a jignit inteligenta ta atotcuprinzatoare... (mai bine vezi la ce reclame te uiti la TV...)

Ceea ce pentru unii nu este bun... pentru altii este colacul de salvare al vietii lor...

Si acum sunt specific. Daca voi ajunge candva cu vreo propunere la tine, fie ca este Lyoness, fie orice altceva..., te rog sa nu fii Domnul Goe sau Ionel a lu' Madam Popescu!

Este plina lumea de "destepti-saraci"... Nu fii si tu unul dintre ei...

"Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!" (Nenea Iancu)

Eu sunt un visator... Am sa continui sa intind mana oportunitatii prietenilor si celor pe care ii intalnesc. Am sa le propun parteneriate si de azi inainte. Si stiu ca voi mai gasi si dulceata in pantofi...

Din ce in ce mai bine!

"Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"

O CARTE DIFERITA!!

Am mai citit carti bune si folositoare despre "cum sa te imbogatesti", dar aceasta carte le intrece pe toate! Scrisa direct, fara ocolisuri, cu pasi simpli si practici, iti aduce - dincolo de stilul nonconformist - un aer de incredere. Robert Shemin imparte oamenii in doua categorii: cei multi si "destepti", adica F.I.S. - Formidabili Insa Saraci si cei putini si "altfel", adica Idiotii Bogati. Inceputul cartii este palpitant pentru ca te supune unui test cu cateva intrebari simple din care singur iti dai seama in ce categorie te afli...

Vrei sa afli cum poti deveni un "Idiot Bogat"? Trebuie sa renunti la mentalitatea si la obiceiurile de FIS...

Din ce in ce mai bine!

Un fapt... Real

Lyoness devine un subiect din ce in ce mai interesant. Citesc cu drag si interes cateva bloguri. Trebuie doar sa-mi fac un obicei din a citi mai des. Si o sa-mi fac. Iata ce am descoperit citind blogul "doar luka". In continuare, articolul este reprodus in copie fidela, fara nici o modificare, cu permisiunea autorului Luka:

"duminică, 14 martie 2010
Un fapt... Real
Vorbind cu cineva, mi-am dat seama de un fapt : din decembrie nu am mai calcat prin Real. Poate ca nu ar fi ceva deosebit, dar pana in decembrie nu calcam in alt hypermarket decat Real. In decembrie cumparaturile mele in Real depaseau suma de 2000 lei, iar peste an aveam o medie lunara de 1000 de lei. Asta se numeste a fi client fidel. Asa ca mine, faceau cumparaturi si ceilalti clienti Lyoness.
Dar asta a fost pana in decembrie, pe vremea cand Real era partener Lyoness. Atunci un director a decis ca Realul poate face economii daca nu mai plateste discounturile clentilor Lyoness. Astfel a renuntat la un rulaj de cateva miliarde. Oare a primit prima pt asta??? Oare mai lucreaza la Real???
Lantul Carrefour nu a stat mult pe ganduri, ci intr-o saptamana a semnat contractul cu noi, preluand cei 80000 clienti Lyoness si binenteles rulajul produs de acestia. Ma tot gandesc ca directorul de la Real a lucrat de fapt pt Carrefour. Poate chiar a primit o prima de la Carrefour. Ar fi meritat-o.
Publicat de Luka la duminică, martie 14, 2010
Etichete: cumparaturi, discount, Lyoness"

No comment... Zambesc si multumesc pentru acest articol care exprima in intregime si gandurile mele. Cand te gandesti cati stau pe ganduri uitandu-se cum trec banii pe langa ei si se duc in buzunarele altora...

Din ce in ce mai bine!

De ce sa visezi?

Pentru ca daca nu visezi tu pentru tine, viseaza altii pentru ei... si tu faci parte din visul lor...

La multi ani si multe "vise ale tale pentru tine"! Incepe de anul asta, chiar de acum... Poate ca este suficient doar sa scrii pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti... Lucruri simple, banale...

Din ce in ce mai bine!

Update... Upgrade...

Este aproape o luna de cand nu am mai scris. Nu ca nu as fi avut ce sa scriu... Uhu!! Mai degraba nu mi-am facut timp. Mai ales ca starea in care imi doresc sa scriu trebuie sa fie "una potrivita" pentru a da curs in scris intamplarilor din viata mea de zi cu zi.

Am fost la Cluj-Napoca unde am predat Cursul de Baza 1 al Metodei Silva. Prin stradania si "proiectul" Cameliei si Ancai, am reusit ca dupa 8 luni de zile sa predam acest curs si la Cluj. Ma refer la mine si la Iubirea Mea, caci cursul se preda de ani buni la Cluj de catre un om minunat, Doamna Magdalena Oana. Am cunoscut la acest curs oameni minunati si sunt foarte recunoscator ca ne-am facut noi prieteni. A fost foarte distractiv. Asta s-a intamplat in 24 si 25 octombrie... Ca urmare, avem o noua solicitare pentru 19 si 20 decembrie. Abia asteptam!

In datele de 7 si 8 noiembrie am participat la un curs absolut fantastic: "Cum sa ramai tanar, sanatos si plin de viata toata viata" sustinut de Dragan Vujovic. In Bucuresti, la Hotel Caro. Mi-am reamintit lucruri pe care le stiam, dar am invatat enorm de multe lucruri pe care nu le cunoasteam... Iti dai seama ce benefic este sa afli ca nu "le stii tu pe toate"? Ba chiar am aflat ca daca inveti mereu ceva nou, in creier si in intregul sistem neuronal se creaza noi conexiuni intre neuroni si - in acest fel - creierul se dezvolta si... intinereste! In cateva cuvinte simple, concluzia mea este ca daca spui "nu stiu" si te mentii activ in "a invata lucruri noi", de fapt INTINERESTI. Woaw!! Ca urmare, am decis pe loc ca in urmatorii 2 ani sa invat sa cant la un instrument muzical (voi alege care va fi) si sa invat limba germana la perfectie. Mai intineresc si eu "neuronul" ala...

Apoi am fost in Austria, langa Salzburg, la Hotel Jagdhof, pe malul Lacului Fuschlsee, langa castelul in care s-a filmat "Sunetul muzicii". Ba chiar am luat o cina splendida la acest castel. Durata vizitei: 12 - 15 noiembrie. Ocazia: seminar international cu lideri europeni. Am primit aceasta invitatie gratuita din partea Lyoness Holding Europe AG, firma cu care lucrez in parteneriat de aproximativ 1 an. Incerc sa gasesc cuvinte pentru a descrie acest seminar... Fantastic, exceptional, marcant, emotionant, impulsionant... Sunt foarte recunoscator prietenului meu pentru ca mi-a spus despre aceasta afacere!! Sunt binecuvantat ca dezvolt aceasta afacere! Ma aflu pe cel mai mare si mai actual val al schimbarii din lume!! Este incredibil ce crestere poate sa aiba aceasta afacere si cu ce dinamica se dezvolta acum in Europa. Creste uluitor si poate fi un mare colac de salvare pentru cei dispusi sa invete cateva lucruri simple... Apropos de "nu stiu", de invatat si de intinerit, despre care scriam mai sus...

Am cunoscut la acest seminar aproximativ 100 de persoane din cateva tari europene. In marea lor majoritate se situeaza ca varsta intre 25 si 35 de ani, cu mentiunea ca dintre cei foarte tineri erau cativa care au deja cariere serioase si fac foarte multi bani si dezvolta foarte multa valoare pentru alti oameni. Este incredibil!! Este fascinant! Pai... oamenii astia tineri vor ramane tineri si vor fi din ce in ce mai bogati! Acest proiect splendid va produce urmatorii oameni foarte bogati, acestia fiind cei care ACUM se apuca de treaba! In vreme de criza (care criza??) aceasta idee da valoare vietii oamenilor si construieste pe baze reale, corecte si naturale un viitor imbelsugat. Cat de simpla este ideea... De necrezut... Stii ce ma intreb...? De ce tinerii din Austria, Germania, Elvetia, Ungaria, Slovacia sunt diferiti de cei din Romania?? De ce sunt "mai aprinsi" cu gandul la viata lor? De ce sunt mai intreprinzatori si mai deschisi la oportunitati? De ce sunt dispusi sa invete? De ce sunt dispusi sa lupte? De ce au acel licar in ochi care te face sa simti ca stai langa un invingator, langa unul care va reusi sa faca ce si-a propus? De ce? De ce? De ce caut in Romania astfel de tineri si gasesc "tineri-batrani" blazati, cu o figura care striga dupa ajutor, speriati, gata sa-si vanda viata pe un banut la cate un patron iordanian, pakistanez, turc sau la cate un "sef expat" din nu stiu ce firma pe un salariu mai mic decat ratele pe care le are de platit catre banca?? Caut... caut... caut... Ma intreb cand se va termina cu mentalitatea "cauta-ti un serviciu bun"!! Stiu ca vor exista mereu angajati buni si ca asa trebuie sa fie... Dar oamenii de afaceri ai vitorului sunt cei care trec la mentalitatea "sa creez eu locuri de munca" si nu la cea "sa am un serviciu bun si sigur". Upgrade mental!! In fine... o sa mai abordez acest subiect! Sunt fericit ca ma aflu in interiorul acestui proiect si invat sa-l construiesc si nu "pe langa el" unde se afla multi "care stiu"...

Data viitoare atasez cateva fotografii... Acum vreau sa dorm pentru ca mai avem doua zile si plecam in Tenerife. Trebuie sa ma odihnesc pentru ca avem multe de vizitat pe acolo... Dupa un an de afacere Lyoness ne-am luat un Hyundai Santa Fe nou-nout cu banii jos si bagam si o excursie in Tenerife de 2 saptamani. Mai pune si o haina din cand in cand, de mancare, o distractie... Familie cu obligatii, cu 4 copii si cheltuieli curente aferente. Si inca ma mai intreaba unii: "merge?". Ce sa raspund? Merge? Pai la job-urile pe la care m-am produs... nu am reusit atatea intr-un an de zile... Nici in trei...

Si eu tot caut... O sa pun un afis... "Caut tineri ambitiosi si dornici sa invete principiile bogatiei". Pana atunci ma bucur de toti oamenii minunati pe care ii cunosc in fiecare zi si cu unii dintre ei chiar batem palma si mergem mai departe. Cu acesti oameni construim viitorul nostru si al copiilor nostri. Multumesc!

Din ce in ce mai bine!

O lingurita cu miere...

Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...

Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...

Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.

Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!

Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!

Din ce in ce mai bine!

PS: na! ca am scris ceva pe blog... ;)

Din ce in ce mai bine!

Formula succesului!

Oportunitatea nu se pierde niciodata. Intotdeauna va fi cineva pregatit care sa profite de ea cu succes.

S (succes) = P (pregatire) + O (oportunitate)

O formula cu o singura variabila...

Din ce in ce mai bine!

Schimbarea

Viata inseamna schimbare!
Schimbarea inseamna viata!

De cate ori am auzit asta? De multe ori. Uneori ma surprinde schimbarea, alteori o doresc si ea intarzie sa apara asa cum o vreau eu... Oricum ar fi, schimbarea soseste intotdeauna atunci cand este necesara!! Aceasta este o axioma!

Schimbarea se manifesta prin ceea ce se intampla in viata mea, atat in "exteriorul" meu, cat si (mai cu seama!) in "interiorul" meu. Am observat ca incepe mai mereu in interior si usor-usor se dezvolta si prin ceea ce se intampla in exterior. Se porneste prin ganduri sporadice, apoi continua prin cateva idei persistente, urmate de un flux constant de ganduri si emotii. Pe acest parcurs, apar "intamplari" in exterior care parca "se potrivesc" cu ceea ce se construieste in interior... Oamenii reactioneaza diferit (sau "altfel"), se nasc subiecte si intamplari compatibile cu starile interioare aflate deja in desfasurare, apar activitati neobisnuite, mesaje care parca vor sa spuna ceva, usoare complicatii si blocaje in ceea ce pana atunci era oarecum o rutina si se desfasura normal...

Mai la inceputuri, cand eram mai "in parg", ma impacientam pentru ca schimbarea ma punea fata in fata cu Teama. Teama de necunoscut, teama de instabilitate, teama de a pierde ceea ce aveam, teama de a "o lua de la capat", teama de disconfort, teama de esec, teama de nesiguranta... Cu timpul, am trecut prin atatea experiente si schimbari, incat Schimbarea a devenit o constanta in viata mea, o prietena buna pe care o provoc de cele mai multe ori.

Cum asa? Pai... prin schimbare am ajuns sa ma cunosc, prin schimbare am ajuns sa ii cunosc pe cei din jurul meu, prin schimbare am gasit resurse noi si resurse latente in mine, prin schimbare am dobandit cunostinte si abilitati noi, prin schimbare am invatat sa ma ridic de jos, sa ma scutur de praf si sa imi ridic fruntea, prin schimbare am invatat din greselile mele, prin schimbare am invatat sa ma asociez cu oameni mai buni ca mine pentru ca voi deveni tot mai bun astfel, prin schimbare am gasit toate oportunitatile din viata mea, prin schimbare am invatat sa fiu deschis pentru ca intr-o zi marea sansa va trece pe sub nasul meu si ar fi benefic sa nu o ratez, prin schimbare am gasit iubirea, prin schimbare am invatat sa accept "tot ce-mi este dat", prin shimbare am invatat sa iert "nedreptatile", prin schimbare am aflat ca Schimbarea este benefica... si multe altele am trait prin schimbare.

Un lucru imi este clar ca lumina zilei: totul mi se intampla cu un motiv, cu un rost, cu un scop! Exista un plan mai mare decat planul meu, un plan in care eu ma aflu pentru a implini "ceva", o misiune, un rol, o menire. De aceea - am inteles aceasta - sunt pregatit pentru orice. Pentru ca stiu ca tot ceea ce mi se intampla este spre binele si folosul meu si al Planului-cel-mare.

Vreau Schimbarea, astept Schimbarea, intampin Schimbarea, folosesc Schimbarea! Si asta ma va face din ce in ce mai bun!

Cum ar fi sa nu se schimbe nimic...? Sa ramai nou-nascut toata viata, sa fie mereu iarna, sa fie doar zi, sa fie doar un film la care sa ne uitam mereu, doar o vacanta, doar un pantalon si o camasa de noapte, o singura brutarie, un singur copac care nu creste deloc, sa nu te indragostesti, sa n-avem copii, sa fie un singur drum de acasa la serviciu si inapoi acasa si iar la serviciu si iar acasa... Brrr!!! An dupa an...

Imi verific gandurile, emotiile, scopurile si visele. Imi dau seama ca in visele mele se afla Schimbarea! Ma schimb ca sa fiu mai mult, sa fac mai mult, sa am mai mult...

Cu zambetul pe buze, imi amintesc de o zicala celebra: "primul semn de senilitate este sa faci acelasi lucru mereu si mereu si sa astepti rezultate diferite...". Si de inca una: "traim intr-o lume de zombi; oamenii mor pe la varsta de 25 de ani cand inceteaza sa mai invete si se ingroapa la 70...". Doamne, bine ca m-am prins la timp si vreau sa mai invat!

Sunt recunoscator ca exista Schimbare in viata mea! Sunt viu!

Din ce in ce mai bine!

Acum!

Ce poti face cu trecutul tau? Nimic!

Ce poti face cu viitorul tau? Nimic!

Ce poti face ACUM? TOTUL!

ACUM este singurul moment care exista, este singura clipa in care existi, este singurul gand pe care il ai. Acum. La ce te gandesti? Viata ta e acum... in acest moment! Daca vrei sa schimbi ceva, fa-o acum. Nu exista "altadata"... Acum ia o decizie. Si daca nu iei o decizie, inseamna ca iei decizia sa nu iei nici o decizie.

Iubeste ACUM, daruieste ACUM, zambeste ACUM, opreste-te ACUM, porneste ACUM, mangaie ACUM, imbratisea-za pe cineva ACUM, fii recunoscator ACUM, suna pe cineva ACUM, exprima-te ACUM, fii Tu insuti ACUM... Roaga-te ACUM! Viseaza ACUM! TRAIESTE ACUM!

Gandul tau de ACUM esti TU!

Din ce in ce mai bine!

Vecinul...

Am inceput sa zambesc la amintirea unei povestioare cunoscute...

Se zice ca un cetatean s-a gandit sa isi planteze cativa copaci in spatele casei, in gradina. S-a apucat de sapat si tot sapand gropi pentru copaci, a dat de un filon de aur. Chiar in gradina lui! Nu-i venea sa-si creada ochilor si sapand mai departe a descoperit ca era o bogatie de nedescris. A inceput sa valorifice aurul gasit si viata i s-a schimbat decisiv in acest fel. A devenit un om instarit, unul dintre cei mai bogati oameni ai locului. Era un om obisnuit pana nu demult... Fiind un om cumsecade, ajuta si biserica, ajuta si satul in care traia. Si-a tot aranjat viata ca un om bogat si de cate ori avea nevoie de cate ceva, mergea in gradina si mai scotea niste aur cu care isi satisfacea dorintele. Langa acest om al nostru, in curtea vecina, traia un om foarte sarman... asa de sarman ca nu avea de multe ori ce manca si traia din cersit si din mila altora de multe ori. Omul nostru l-a ajutat in cateva randuri cu de toate, i-a luat haine, i-a dat de mancare dar vecinul facea cumva si tot sarac si vai de el era. Dar parca nici nu-i pasa prea mult de el si obisnuia sa cerseasca mai departe. Omului nostru i s-a facut mila intr-o zi si a mers la casa vecinului sarac. A batut la poarta si intrand in vorba cu dansul, i-a propus sa vina in gradina din spatele casei sale sa-i arate ceva. I-a aratat groapa si faptul ca acolo se afla o bogatie pe care ii dadea voie sa o exploateze si el ca sa-i fie mai bine. Ca doar el avea deja de toate si s-a gandit ca mai este si pentru altii... Cumsecade, nu gluma! Vecinul sarac se uita si nu zicea nimic... Omul nostru, mirat peste masura de lipsa de reactie a vecinului, ii spuse sa dea fuga sa-si ia o lopata si sa-si ia aur cat are nevoie. Saracul zise ca nu are lopata. "Du-te si cumpara-ti o lopata si hai sa sapam amandoi. Vei scapa de saracie!" Saracul s-a uitat in gol si a raspuns... "Nu pot, vecine! Matale stii cat costa o lopata? Nu am cum..."

Saracia este o stare a mintii... si pentru unii dureaza toata viata!

Din ce in ce mai bine!

Timp si bani!

Cele doua notiuni pe care oamenii le definesc si le inteleg in nenumarate feluri...

Care este raportul dintre bani si timp? Le poti avea pe amandoua? Eu am identificat prin propria-mi experienta dar si din experientele altor oameni cateva tipuri de gandire in ceea ce priveste aceste doua valori: timpul si banii.

Timpul inseamna bani! (mai cunoscuta e sintagma "time is money")

Oamenii care cred aceasta "castiga" banii. Acestia isi vand timpul. Exista doua tipuri de oameni in aceasta categorie:

a) oameni care lucreaza ca angajati intr-o organizatie - acestia isi vand timpul pentru bani pentru ca se duc la serviciu dupa un program stabilit (si care deseori nu se respecta, "se prelungeste"). Cateva caracteristici ale acestei categorii:
- nu mai lucreaza (nu mai merg la serviciu) => nu mai au bani
- banii sunt limitati de "timpul vandut" - nu pot castiga mai mult pentru ca timpul este finit... 24h/zi (singura schimbare este sa castigi mai mult per perioada de timp, adica sa fii "calificat")
- nu pot sa-si exprime personalitatea pentru ca se afla intr-un sistem inchis (eventual schimba sistemul cu altul...)
- de obicei (cu mici exceptii) nu au nici timp si nici bani - pentru majoritatea dintre acestia "luna este mai lunga decat salariul"
- nu risca nimic niciodata

b) oameni care au o afacere (adica lucreaza ca angajati pentru ei insisi) - acestia sunt proprii lor angajati. De multe ori ma intreb daca acesti oameni au afacerea sau afacerea ii are pe ei...?
- sunt ocupati cu afacerea si nu au niciodata timp chiar daca au (mai) multi bani
- aproape niciodata (cu mici exceptii) nu au suficienti bani
- isi traiesc viata sub stres cautand sa rezolve probleme si sa gaseasca solutii pentru a rezista in afaceri

Iata alte afirmatii ale celor care sunt in aceste doua categorii:
Banii nu cresc in copaci!
Banii se castiga greu si cu munca multa!
Bogatii fura!
Bogatii sunt rai!
Mai bine sarac si cinstit!
Nu am timp sa fac si altceva!
Nu am bani pentru ca am rate de platit la banca!

Exista si alt fel de gandire... Banii sunt o idee! Cu alte cuvinte, banii sunt rezulatatul unei idei, adica ei nu exista pana cand nu exista ideea, adica banii "se fac"!

Oamenii care gandesc astfel "fac" bani! Ei nu isi vand timpul. Exista si aici doua categorii de oameni:
a) proprietari - oameni care construiesc organizatii, construiesc sisteme. Sunt caracterizati de faptul ca:
- au idei si curajul sa le puna in practica
- folosesc timpul altora si angajeaza alti oameni pentru a fi eficienti
- creaza sisteme functionale care sunt eficiente si in absenta lor, devenind astfel rentieri
- sunt dispusi sa riste

b) investitori - acesti oameni cauta afaceri profitabile in care sa-si investeasca banii pentru a crea si mai multi bani. Au urmatoarele caracteristici:
- sunt absolut liberi
- nu muncesc - a face bani este un hobby, un joc
- sunt dispusi sa riste calculat
- sunt bogati

Iata alte modele de gandire ale oamenilor din aceste ultime doua categorii:
Nu munci pentru bani, munceste ca sa inveti!
Banii se afla peste tot din abundenta!
Creaza sisteme care sa functioneze in lipsa ta!
Nu te opri din a invata!

Cum e mai bine? Sa muncesti 10 ore pe zi pentru un salariu lunar? Sau sa dai viata unei idei - la care lucrezi poate un an! - dar sa faci de o suta de ori salariul pe o luna?

Din ce in ce mai bine!

De cat avem nevoie?

Ascult la stiri ca o cometa s-a apropiat la 61 milioane de km de Pamant... Am citit si in ziar... Oamenii sunt preocupati de comete...

Apoi vad la stiri ca un domn a fost pradat de cele... 40 de ceasuri pe care le avea in casa. 40 de ceasuri??! Imi pare rau sincer pentru domnul acesta.

Inca o stire "de senzatie": o licitatie din Paris inregistreaza sume record pentru obiecte de arta aflate la vanzare.

Urmeaza o stire legata de criza... Firmele de confectii sunt devastate si la cateva zile o astfel de firma da faliment. Motivul? A scazut consumul.

Asta e buna: bancile vor sa acorde credite dar nu au cui! Ha-ha-ha!! Normal ca vor sa dea credite, ca doar din asta traiesc bancile!!

Apoi m-am delectat cu noua colectie de "bucatele de material" a unui mare creator de moda international prezentata de cateva domnisoare suuuuuuubtireleeeee... Mama, ce de flash-uri!

Acum 20.000 de ani oamenii traiau in pesteri si in adunari sub forma de triburi. Cautau sa isi asigure hrana, sa se adaposteasca de vremea rea, sa procreeze si se bucurau din plin de viata. Aveau in proprietate o piele de animal cu care se infasurau (de unde si expresia "imi dau si pielea de pe mine"), detineau o unealta de vanatoare si probabil un loc in acea pestera. Si erau fericiti!

Dupa 20.000 de ani, oamenii din aceeasi rasa traiesc diferit cu toate ca nu au nevoie de nimic mai mult ca sa fie fericiti! Au... "evoluat"...

Cat ai nevoie sa mananci ca sa nu mori de foame? De cat spatiu ai nevoie ca sa traiesti la adapost? De cate pulovere, camasi, pantaloni, tricouri "de firma", rochii, genti, pantofi, ceasuri, margele ai nevoie ca sa te protejezi? De cate unelte ca telefon, autoturism, laptop, plasma, mp4, rasnita, cuptor cu microunde ai nevoie? De cate din toate acestea ai cu adevarat nevoie? Sincer!

De ce avem nevoie ca sa fim fericiti? Ce ne trebuie? Cat ne trebuie? Se pare ca nu e nevoie de atat de multe din toate acestea si altele pentru ca eu stiu oameni care au mult din toate si nu sunt fericiti... Si stiu oameni care nu au mai nimic din acestea (aproape ca ai zice ca traiesc ca acum 20.000 de ani), oameni care sunt foarte fericiti si foarte recunoscatori pentru "tot ce au", pentru viata lor, pentru familia pe care o au, pentru ca isi traiesc viata. Si sunt gata "sa-si dea si pielea de pe ei" daca le-o ceri!!

Ii invatam pe copii sa stie ce este proprietatea, ii invatam sa scrie si sa citeasca, ii invatam sa pretuiasca bunurile materiale, ii invatam sa se raporteze si sa se compare cu altii care au bunuri materiale, ii invatam sa lupte pentru dreptatea lor, ii invatam tot ceea ce stim si ii invatam prin exemplul nostru.

Hai sa-i invatam pe copii sa fie recunoscatori, sa ii invatam sa (se) iubeasca, sa se apropie, sa se ajute, sa fie toleranti, sa se dezvolte armonios si echilibrat! Stiu ca putem face acest lucru, ca trebuie sa fim exemplele lor pentru ca asa invata copii... din exemplul nostru personal!

"Nu aud ce-mi spui pentru ca vorbeste prea tare ceea ce faci!"

Din ce in ce mai bine!

Un gest reflex...

Chiar in seara aceasta m-am vazut cu Corina si cu Andrei. Sunt copii cuminti si dragalasi, cam nabadaiosi. Se iubesc ca Tom si Jerry. Se jughinesc tot timpul si nu pot trai unul fara altul. Se afla la o varsta cand inca se invata multe lucruri... (care o fi varsta la care nu mai inveti nimic...?). Acum se invata aspecte legate de viata in doi.

Ma distrez cand vad ca lucrurile se repeta mereu si mereu. Adica alti oameni, la aceeasi varsta, invata aceleasi lucruri... Cum sa ne purtam unii cu altii, cum sa cerem de la celalalt, cum sa toleram, cum sa ingaduim, cum sa zambim atunci cand trebuie, cum sa incurajam, cum sa construim o relatie... Si imi amintesc ca la aceeasi varsta eram "asistat" din cand in cand de "oameni mari" cu experienta, care ma sfatuiau si ma invatau anumite lucruri. Cea mai mare majoritate a lor le-am deprins... si ce bine mi-au prins.

Acum ma uitam la Corinuta mea cum isi punea singura geaca pe ea. Andrei statea in spatele ei si se uita si el. Eu sunt obisnuit - din reflex - sa tin haina unei femei, fie ea si fetita mea. De data asta m-am abtinut, asteptand sa vad ce face Andrei. N-a facut ce mi-as fi dorit. A facut ce m-am asteptat. Nu m-am suparat, ci m-am amuzat.

Am deschis imediat discutia... cam abrupt, recunosc.
- In zilele noastre nu se mai poarta ca barbatul sa tina haina femeii... E demodat.
Andrei si-a dat ochii peste cap cu un zambet in coltul gurii. Corina s-a intors zambind catre el si l-a mangaiat pe obraz...
- Lasa, ma, tati... a zis apoi Cori catre mine.
- Stiti povestea cu Winston Churchill? am intrebat eu.
- Nu, au raspuns ei.
- Vreti sa o stiti?
- Da, daca vrei sa ne-o zici.
- Se zice ca Winston Churchill, unul dintre cei mai mari oameni ai istoriei lumii, se plimba intr-o seara impreuna cu aghiotantul sau pe strazile Londrei. La un moment dat, pe o strada mai rau famata, trecand pe langa o femeie usoara, una din multele ce se aflau in "orele de serviciu", isi scoase palaria cu respect si inclinand din cap, spuse "Buna seara!" cu un zambet cald. Apoi trecu mai departe ca si cum toate lucrurile erau la locul lor. Aghiotantul lui Churchill, consternat de ceea ce tocmai vazuse, se hotara sa afle amanunte... "Nu va suparati, d-le Churchill... nu inteleg ce se intampla... nici nu mai zic ca nu trebuia sa fim pe o astfel de strada la aceasta ora... ati putea fi vazut in locurile acestea... si nu ar fi bine pentru imaginea dvs. publica... ce sa mai zic ca dvs. tocmai ati salutat o femeie usoara. De unde o cunoasteti? Daca v-a vazut cineva? De ce ati facut acest gest? Cum puteti saluta o astfel de persoana?" Winston Churchill s-a oprit din mers, a tras un fum din nelipsitul trabuc si i-a raspuns insotitorului sau: "Nu o cunosc pe acea doamna. Acesta este un gest de buna crestere si nu l-am facut pentru domnia sa, ci l-am facut pentru mine...!" Apoi continua sa mearga cu eleganta, salutand in stanga si in dreapta pe cei intalniti in cale...

Patru ochisori ma priveau stralucind de viata...

Eu cred ca au inteles ca bunul simt, buna crestere, eleganta si bunele maniere se poarta peste tot, in orice ocazie, in orice context si cu oricine. Eu aceasta am inteles, mai demult, cand am aflat o astfel de poveste de la "oameni mari" cu experienta.

Ca sa nu mai zic ca tata intotdeauna ii tinea haina mamei mele atunci cand dansa se imbraca! Iar eu am dobandit un gest reflex...

Din ce in ce mai bine!

Prietenie...

Am rugat-o pe Diana sa-mi dea voie sa public discutia pe care am avut-o cu putina vreme in urma pe messenger. A avut loc la putin timp dupa ce ea a citit ceva pe acest blog si am vazut ca si-a afisat la status-ul de pe Hi5 "citate" preluate de aici...

Mai jos reproduc aceasta convorbire, cu mentiunea ca am "acoperit" cateva detalii care nu sunt relevante. Lipsesc si "emoticon"-urile care nu au putut fi copiate. Esenta si mesajul au ramas...

Lazar Cristi (31.01.2009 23:01:46): te iubesc!!
dydy1393 (31.01.2009 23:01:54): si eu
dydy1393 (31.01.2009 23:01:57): ai vazut statusul meu?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:02:08): da...
dydy1393 (31.01.2009 23:02:29): interesant!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:02:38): mda... ce e interesant?
dydy1393 (31.01.2009 23:03:01): ce ai scris...
dydy1393 (31.01.2009 23:03:05): cata inteligenta... poate sa aiba un om... mic la 4o de ani si jumatate
Lazar Cristi (31.01.2009 23:03:55): hai ma... am invatat de la cei mai mici pe care-i iubesc atat de mult... de la fetele mele...
dydy1393 (31.01.2009 23:04:36): nu ma face s plang
Lazar Cristi (31.01.2009 23:05:34): nu!!! dar daca iti vine sa plangi... este sanatos si natural sa o faci!! asa e bine daca iti vine! oamenii care plang sunt sfinti!
dydy1393 (31.01.2009 23:06:23): wow!!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:08:03): o sa mai scriu... vreau sa-mi astern acolo ganduri si stari care ma fac fericit din lucruri simple si din viata de zi cu zi...
dydy1393 (31.01.2009 23:08:31): :)
dydy1393 (31.01.2009 23:38:00): auzi? te inteb ceva... dar sa nu te superi pe mine
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:09): DA
dydy1393 (31.01.2009 23:38:24): de cat timp nu ai mai facut dragoste? :)
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:42): ??
dydy1393 (31.01.2009 23:38:43): e o intrebare... normala
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:45): :))
dydy1393 (31.01.2009 23:38:46): nu radeeee...
dydy1393 (31.01.2009 23:38:59): astept raspuns!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:39:06): te ajuta?
dydy1393 (31.01.2009 23:39:32): ma gandesc... peste tot aud... numai sex... sex... sex... adik dragostee...
dydy1393 (31.01.2009 23:39:37): k e la moda... sa faci... si de 3 ori pe zi...
dydy1393 (31.01.2009 23:39:54): iar eu te`am intrebat pe tine... de cat timp nu ai mai facut dragoste... si astept si eu un raspuns...
dydy1393 (31.01.2009 23:40:54): mamaie Masa mi`a zis k nu a mai facut de... [...], mami mi`a zis... [...], si mamaie Mariana mi`a zis: "auzi nu e treaba ta, nu ma intreba asa ceva!'
Lazar Cristi (31.01.2009 23:41:19): eu fac dragoste tot timpul... pentru ca eu sunt Dragostea... sex nu prea fac... n-am mai facut demult sex...
dydy1393 (31.01.2009 23:41:29): auzi?
dydy1393 (31.01.2009 23:41:37): ce diferenta e intre sex si dragoste?
dydy1393 (31.01.2009 23:41:44): dar s nu uiti sa`mi zici...
dydy1393 (31.01.2009 23:41:49): de cat timp n`ai mai facut...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:41:55): daca te referi la actul fizic, adik sex... cred ca e important sa faci o medie pe un timp mai indelungat... caci uneori faci mai des... alteori, mai rar... dar daca faci media asta si te gandesti sa fii "normal", adica echilibrat... cred ca depinde de fiecare ce nevoi fizice are...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:44:37): nu e relevant pt un om cat de des face un alt om... nu trebuie sa compari lucrurile astea. e bine sa ai tu un echilibru al tau, adik al fiecaruia...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:45:51): acum iti raspund... eu fac sex saptamanal de [...] ori... esti multumita de raspuns?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:46:48): dar nu fac sex... fac dragoste... mereu!!
dydy1393 (31.01.2009 23:46:50): asa mult?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:47:10): vezi ca e o chestie personala??
dydy1393 (31.01.2009 23:47:40): da
Lazar Cristi (31.01.2009 23:47:43): pentru unii e mult, pentru altii e putin, de aceea ti-am explicat
dydy1393 (31.01.2009 23:48:17): tu vorbesti serios?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:48:52): cum adik? tu nu m-ai intrebat serios?
dydy1393 (31.01.2009 23:49:49): vb serios... asa mult?))
dydy1393 (31.01.2009 23:49:59): poate strik atat de mult sexul...
dydy1393 (31.01.2009 23:50:30): ``tati asculta`ma cu gandul``
Lazar Cristi (31.01.2009 23:55:40): cum adik? tu nu m-ai intrebat serios?
dydy1393 (31.01.2009 23:56:05): ba da... dar... asa
Lazar Cristi (31.01.2009 23:56:48): ce faci? sondaje de opinie?
dydy1393 (31.01.2009 23:56:55): nu :)))))))))))
Lazar Cristi (31.01.2009 23:57:22): cei mai multi oameni neglijeaza acest aspect al vietii lor... e mai mult de discutat si iti promit ca vom discuta serios orice vrei tu, dar acum merg sa ma odihnesc ca maine am curs si tb sa fiu fresh...
dydy1393 (31.01.2009 23:59:16): te iubesc!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:59:33): si eu te iubesc!

Ce bine ma simt!! Doamne, cate mai am de invatat?? Iti multumesc pentru toate aceste lectii fara asemanare pe care mi le dai!!

Cat de usor este totul cand suntem sinceri si directi, cand nu avem "ascunzisuri" si cand avem incredere unii in ceilalti... Copiii mei au incredere in mine si au curajul sa discute deschis cu mine lucruri importante pentru ei... Si eu am incredere in copiii mei!! Cred ca Increderea duce la adevarata Prietenie...

Sunt fericit!

Din ce in ce mai bine!

Efectele benefice ale crizei...

E criza... E criza!! Peste tot auzi: "e criza!". A devenit o justificare, un raspuns bun la toate intrebarile si mai ales la cele care nu au un raspuns...

"Criza asta" este un fel de copac din cauza caruia nu vedem padurea...

Dar... daca faci un pas in spate si te departezi un pic, ai o alta perspectiva. De aici poti sa vezi si alte aspecte, alte nuante...

Criza are si efecte benefice. Da-te un pas in spate si uita-te la criza dintr-o alta perspectiva.

Ce e "criza"? Criza este tradusa printr-o lipsa de cash pe piata. Fluxul de numerar - cashflow - este redus, este diminuat, este mai mic. Oriunde te uiti, asta vezi: mai putini bani. Si asta pentru ca "fabricile de bani" - bancile - au hotarat sa tina numerarul (care este!) la ele in gestiune. Asa vad eu criza. Poate gresesc sau poate zic bine. Oricum... din lipsa asta de bani avem si avantaje.

Unul ar fi ca suntem nevoiti sa consumam mai putin. Asta ne ajuta sa ne reorganizam prioritatile in functie de nevoi si nu de "pofte" sau "mofturi". Vom opta astfel, pentru ca suntem nevoiti, sa acoperim nevoile de baza si sa amanam comfortul creat de cine stie ce dorinte... o masina noua, o toala noua, un concediu exotic... Multi au inceput sa-si scrie cheltuielile pe o hartie si sa socoteasca banii... asta fac doar oamenii bogati, ca de aceea au ajuns bogati, pentru ca au stiut mereu ce se intampla cu banii lor!

Un alt avantaj este ca multi si-au lasat masinile acasa si circula cu mijloace de transport in comun. Gasesti acum un Bucuresti liber de trafic auto aproape la orice ora. Asta inseamna ca gradul de poluare este mai mic si sunt si mai putine chistoace la stopuri pe caldaram.

Oamenii sunt mai atenti cu ce se intampla in jurul lor. Unii chiar au inceput sa-si puna mintea la contributie si au decis sa faca ceva in plus, ceva mai mult. Asta va duce la o crestere a personalitatii individuale si a personalitatii colective, ceea ce inseamna ca multi ies din ignoranta in care intrasera incet, incet... In perioadele de criza au aparut inventiile care au schimbat lumea, au fost puse bazele unor colaborari benefice pentru omenire... Ce urmeaza?

Un alt avantaj este ca tot ce este superficial creat se va narui mai repede... Ajunsesem sa nu mai deosebim ce este bun cu adevarat de ce "pare a fi bun". Acum vom vedea care este cladit pe principii solide, pe baze reale. Pentru ca acestea vor trece prin criza si vor reusi. Vor reusi cei care acopera si satisfac cu adevarat nevoile de baza ale oamenilor si nu cei care inventeaza si speculeaza anumite dorinte... (m-am ferit sa pronunt cuvantul afaceri...)

Cred ca ne plafonasem prea tare... Cred ca ne afundasem intr-o ignoranta prea mare. Cred ca nu este corect sa-ti vinzi viata - timpul tau - pentru un salariu care este de zece ori mai mic decat ceea ce meriti pentru a acoperi un credit cu care sa platesti ceva de zece ori mai scump decat ceea ce merita!!

Eu promovez bunastarea si prosperitatea! Blamez ignoranta si atitudinea "mi se cuvine". Intotdeauna se poate mai bine si mai mult! Sunt un fan dedicat al noului, al lipsei de prejudecati, al inaintarii si al evolutiei. Lumea are nevoie de evolutie, de salturi si de invataminte!

Stiu o poveste. Daca storci o portocala, din ea curge suc de portocala. Daca o zdrobesti cu piciorul, din ea curge suc de portocala. Daca treci cu masina peste ea, din ea curge - ai ghicit! - suc de portocala. Daca pe tine te stoarce viata..., ce curge din tine? Invidie, rautate, ura, razbunare, nestiinta, ignoranta...? Sau din tine va curge intelepciune, bunatate, bucurie, iertare si bun simt?

Slava Cerului ca avem o criza acum! Sper ca TU, prieten drag, esti pregatit sa iei ce este mai bun din aceasta criza...

Din ce in ce mai bine!

A fi sau... a fi!

M-am hotarat. Gata! M-am hotarat!

De astazi merit respect, merit atentie, merit sa fiu ascultat, merit sa primesc zambete, sa fiu laudat, sa am un cuvant de spus, sa fiu inconjurat de prieteni dragi, sa fiu iubit, sa fiu pretuit, sa am tot ce-i mai bun la acest moment... Vreau ca oamenii sa aibe incredere in mine!

Si stiu ce am de facut ca sa le am pe toate!

Eu respect si primesc respect...
Eu dau atentie si primesc atentie...
Eu ascult si sunt ascultat...
Eu zambesc si primesc zambete...
Eu laud si sunt apreciat...
Eu ii indemn pe oameni sa-si spuna cuvantul si imi asculta si ei cuvantul meu...
Eu sunt un prieten pentru prietenii mei si sunt inconjurat astfel de prieteni dragi...
Eu iubesc, iubesc, iubesc si sunt iubit...
Eu pretuiesc si sunt pretuit...
Eu sunt recunoscator pentru tot ce am acum, la acest moment si primesc din ce in ce mai mult din ceea ce am nevoie...
Eu dau incredere oamenilor, sunt un om de incredere si primesc inceredere, sprijin si ajutor...
Eu sunt bucuros si asta primesc: bucurie!
Eu sunt bland si sunt tratat cu blandete...
Eu sunt darnic... si uite cate daruri am primit...
Sunt recunoscator si primesc si tot primesc...

Doamne, iti multumesc!!

Din ce in ce mai bine!