Atunci când mi-e dor...

Tuturor ne este dor... 
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor... 
Dorul este parte din noi... Este uman... 
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor... 
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor. 
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate. 
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut. Spune-i minții tale atunci când te apucă dorul: „acum ne bucurăm pentru această amintire plăcută”, „este minunat că am trăit aceste momente cu acești oameni”, „ce părinți minunați am avut în copilărie”, „am avut cei mai frumoși, drăgălași și isteți copii mici din lume”, „am avut o nuntă frumoasă și o căsnicie cu momente de neuitat”, „am trăit experiențe de grație la locul meu de muncă trecut”, „ce bine că am avut bani să merg în fiecare an în concediu cu copiii”... Etc. etc. etc. Mintea te va ajuta si ea pe tine dacă și tu o ajuți pe ea. Tu spune-i ce să gândească și ea va gândi și va acționa în direcția solicitărilor tale. Va decodifica cu instrumentele sale neștiute situațiile respective și va genera stări, emoții și reacții plăcute cu privire la „situațiile de dor”.
Mai poți să-ți ajuți mintea să te ajute prin imagini clare ale situației de care îți este dor aducându-i evidențe. Eu folosesc fotografiile, de exemplu. Dacă nu am fotografii ale situației de care îmi este dor, dacă imi permit, mă deplasez în locurile care mă leagă de acea situație de care îmi este dor și retrăiesc  amintirile cu bucurie. Dacă nu îmi permit deplasarea la locul respectiv, închid ochii, respir adânc de câteva ori, mă relaxez și îmi focalizez mintea către acea situație de care îmi este dor. Cu bucurie... Cu bucurie...
Îmi este dor de copilăria mea la bunici, îmi e dor de primele experiențe de îndrăgostit, îmi e dor de mirosul caietelor și al rechizitelor din primele zile de an școlar, îmi e dor de vacanțele cu părinții la mare, îmi e dor de joaca cu prietenii de la bloc și de toate năzdrăvăniile pe care le făceam, îmi e dor de joaca cu fratele meu până târziu în noapte, îmi e dor de dupăamiezele calde de vară din curtea bunicilor, mi-e dor de bunicii mei și de poveștile lor și de dragostea și mângâierile lor, mi-e dor de puterea și fermitatea din mâinile tatălui meu, mi-e dor de dorul de el cât era plecat în curse cu TIR-ul, mi-e dor de joaca și râsul până la lacrimi și de momentele când ne scălămbăiam împreună cu mama mea, mi-e dor de părinții mei tineri și frumoși și în putere, mi-e dor de antrenamentele la fotbal pe care le făceam de două ori pe zi și de visele pe care mi le-am făcut ca fotbalist, mi-e dor de oboseala de după meci, mi-e dor de petrecerile de sâmbătă seara și de plecatul la munte cu prietenii în toiul nopții, mi-e dor de senzația unică de proaspăt tată, mi-e dor de neștiința mea în ale vieții și de curajul de a o înfrunta cu veselie și inima deschisă, mi-e dor de mine la începutul carierei mele profesionale, mi-e dor de distracțiile din facultate alături de prietenul meu drag și de bețiile nevinovate, mi-e dor de mine când am descoperit credința și pe Dumnezeu, mi-e dor de cariera mea fulminantă și de momentele de succes, mi-e dor de starea de bine pe care o aveam muncind non-stop cu credința că va fi bine într-o zi, mi-e dor de copiii mei mici și dulci ca mierea, de clipele petrecute cu fetele mele și de tot ceea ce am descoperit și am învățat ca tânăr tată, mi-e dor de dragostea lor necondiționată, mi-e dor de serile în care le înveleam de culcare și de întrebările lor și răspunsurile mele, mi-e dor de serile în care veneam acasă și îmi săreau de gât, mi-e dor de sentimentul de libertate și de împlinire pe care l-am simțit de atâtea ori, mi-e dor de bucuria din ochii părinților mei, mi-e dor de experiențele din armată care m-au călit și m-au antrenat pentru viață, mi-e dor de momentele când am fost înfrânt și m-am ridicat din nou și din nou, mi-e dor de admirația din relațiile și prieteniile stabilite în atâția ani, mi-e dor de mulți oameni frumoși cu care m-am însoțit pe drumul vieții, mi-e dor de spectacolele și artiștii cu care am lucrat, de viziunile pe care le aveam și de trăirile intense alături de ei, mi-e dor de copiii mei adolescenți și inocenți, mi-e dor de momentele de reușită din afacerile mele, mi-e dor de momentele când am trăit primele frici de antreprenor și curajul de a le depăși, mi-e dor de mine pe scenă și de audiențele mele de sute și mii și mii de oameni cu gura căscată, mi-e dor de admirația copiilor mei, mi-e dor de nebuniile făcute cu iubita mea, mi-e dor de ziua de ieri petrecută cu iubita mea, mi-e dor de prietenii de departe și de aproape, să stau cu ei, sa-i aud, să-i văd, mi-e dor de ceea ce am simțit la Revoluție și în anii care au urmat, mi-e dor de momentele în care copiii mei mi-au cerut ajutorul, mi-e dor de petrecerile în familie cu toate nebuniile pe care le făceau „oamenii mari”, mi-e dor de bucuria și fericirea simțită după ce am ajutat oamenii dezinteresat, mi-e dor de vremea când citeam Biblia și o decodificam prin prisma vieții mele, mi-e dor de anii trecuți și de vârstele prin care am trecut, mi-e dor de locuri magnifice în care am colindat, mi-e dor de mare încontinuu, mi-e dor de munte încontinuu, mi-e dor de natură încontinuu, mi-e dor de oameni, mi-e dor de succes, mi-e dor de energia unui vis clar și puternic...
Mă bucur enorm că îmi este dor! Mă bucur că am de ce să îmi fie dor! Sunt fericit că trăiesc și retrăiesc prin acest DOR toate aceste experiențe!
Mă duc să mă uit pe poze, apoi o să mă relaxez puțin și mă voi cupla mental și emoțional cu bucurie la toată această energie benefică...

Îmi doresc ca în fiecare clipă a vieții mele să-mi creez momente de care să-mi fie dor!

Din ce in ce mai bine!

Nu mai pierdeti timpul!

Nu mai pierdeti timpul! Schimbati-va viata! Incepeti!

Primul pas: nu va mai uitati la TV!

Al doilea pas: nu mai cititi presa!

Al treilea pas: scrieti-va (cateva) scopuri pe hartie!

Al patrulea pas: cititi cat mai mult! Cititi carti bune, carti care sa va puna mintea la incercare, carti despre dezvoltare personala, relatii interumane, gandire pozitiva si succes!

Al cincilea pas: actionati! Cautati sa faceti cativa pasi, chiar mici la inceput, catre scopurile propuse. Cautati oameni de calitate, oameni buni, oameni de succes si stati in preajma lor. Rugati-i sa va ajute in schimbare! O vor face negresit!

Al saselea pas: formati-va obiceiuri zilnice - "obiceiuri de succes" -, inlocuind unele obiceiuri vechi si nefolositoare cu obiceiuri noi si folositoare. Spre exemplu, mancati mai putin, odihniti-va mai mult fizic, exersati calmul in toate situatiile, faceti mai multa miscare, jucati-va, comunicati mai mult cu oamenii dragi, economisiti bani si nu cheltuiti tot, ascultati materiale audio cu invataturi despre succes, ascultati materiale audio cu invataturi despre succes, ascultati materiale audio cu invataturi despre succes, ascultati materiale audio cu invataturi despre de succes!!!

Al saptelea pas: gasiti zilnic cateva minute pentru a va linisti mintea si vizualizati zilnic viata pe care o doriti! Traiti zilnic cu incredere si asteptare pozitiva!

Din ce in ce mai bine!

Bobul de mustar

Imi place faimoasa zicala: "credinta cat un bob de mustar muta muntele din loc"... De multe ori, de foarte multe ori ma gandesc profund la aceasta zicala ce are mare semnificatie.

Intalnesc multi oameni zi de zi... Avand o activitate eminamente legata de oameni, in care sensul este sa dezvoltam echipe de succes formate din intreprinzatori cu acelasi scop, gasesc in fiecare zi nenumarate situatii si aspecte care ma duc cu gandul la zicala de mai sus.

Proiectul pe care noi il dezvoltam are de a face cu viziunea, cu dorinta reala de a schimba in bine vietile oamenilor si pe cea proprie, are legatura cu speranta, cu prosperitatea, cu starea de bine de zi cu zi. Dar toate acestea au de a face, in esenta, cu Credinta. acea stare de fapt, acea traire interioara care iti spune ca poti cu adevarat sa schimbi in bine vietile oamenilor, ca poti cu adevarat sa-ti schimbi viata ta in bine, ca poti sa prosperi, ca poti sa fii si sa faci din ce in ce mai bine pe zi ce trece.

Fac referire la conceptul de Credinta, nu in intelesul de religie, ci acela de dorinta combinata cu increderea si cu siguranta ca obtii ceea ce doresti.

Eu sustin ideea ca nu exista "nu cred", adica "absenta" Credintei. Pentru ca "a nu crede in ceva" inseamna, de fapt, "a crede in altceva decat acel ceva".

De exemplu, aratam cuiva proiectul nostru. Il analizeaza, il cantareste, il intoarce pe toate fetele si spune ceva de genul "...nu cred ca merge" sau "...nu cred ca va functiona pentru mine". O astfel de gandire ne arata ca persoana respectiva crede - are Credinta! - ca nu va functiona pentru sine. Nu se indoieste nici un pic, nici macar "cat un bob de mustar" si de aceea Credinta functioneaza instantaneu! Rezultatul evident, demonstrat, este ca "nu va merge pentru el".

La polul opus se afla cei care spun "cred ca se poate", "cred ca pot", "cred ca reusesc" si care pastreaza in interiorul lor, in gand si in inima, Credinta ca vor dobandi ceea ce-si doresc si au increderea si siguranta ca vor reusi.

Nu cumva este acelasi mecanism interior al gandirii si simtirii?

Credinta este confundata deseori cu entuziasmul frenetic si abundent al celui pe care l-a luat valul emotiei la prima vedere a oportunitatii.

"Credinta adevarata" este completata de acea fermitate, seriozitate si concentrare mentala si emotionala care asigura germinarea "bobului de mustar". Samanta de mustar, desi atat de mica, are puterea si capacitatea ca, in final, sa produca o recolta abundenta.

Nu stiu sa spun ce ii poate face pe unii sa spuna "cred" in loc de "nu cred", insa stiu sa spun ca ambii au Credinta si obtin ceea ce cer.

Este mai usor sa spui "nu cred". O spun cei multi care traiesc o viata obisnuita.

Este mai greu, dar mai folositor, sa spui "cred". O fac cei putini care traiesc o viata implinita, imbogatita, fericita si entuziasmanta. Acestia isi "muta muntele" zilnic acolo unde doresc!

EU CRED!

Din ce in ce mai bine!

Pentru Diana

Pentru Diana, fetita mea:

"Indiferenta nu poti sa o fortezi... daca te prefaci indiferent, nu inseamna ca si esti indiferent.

Traieste din vise, nu din amintiri!! Oamenii sunt nefericiti pentru ca se gandesc la trecut si nu la viitor...

Poate tu poti sa-ti permiti la varsta ta sa traiesti din amintiri pana cand vei invata sa traiesti din vise... eu nu imi mai permit la varsta mea...

Mai am multe vise de trait si vreau sa le traiesc. De aceea ma gandesc la vise si nu la amintiri. Pe acelea le-am trait deja.

Poti sa-ti faci viata asa cum te gandesti la ea!! Dar gandeste-te la ceea ce vrei si nu la ceea ce nu ai, ce ai pierdut sau ce nu mai gasesti... caci viata ti se duce ca o adiere de vant... asa trece de repede... Umple-ti anii, zilele si noptile cu VISE pentru ca acelea se vor implini...

Gandurile tale sa fie numai vise si sperante sincere pentru ca acelea se implinesc!!

Te iubesc, fetita mea!!"

Din ce in ce mai bine!

Change

Prietenul meu Tibi Molnar mi-a trimis acest video...



Iti multumesc, Tibi! Mie personal mi se pare absolut fantastica ideea. Ma emotioneaza teribil! Nu ma mai satur sa ascult si sa vad...

Din ce in ce mai bine!

Electrosocuri

In aceasta perioada sunt implicat in mai multe activitati. Cateva dintre ele sunt mai... "out of the box". Eu caut asta si imi place asta. Ma trezesc uneori ca ma gandesc la lucruri mari, foarte mari, chiar uriase. Proiecte de amploare, cu bataie lunga, in care imi trebuie sa-mi fac curaj sa ma apuc sa le scriu, daramite sa ma apuc sa le pornesc in fapt.

In practica dezvoltarii proiectelor, ma intalnesc cu diferiti oameni carora le supun atentiei beneficiile pe care am putea sa le obtinem daca ne asociem si dezvoltam impreuna. Aflati fata in fata cu oportunitatea, constat ca oamenii sunt de mai multe tipuri :
- oameni care nu vad oportunitatile - pur si simplu nu le vad;
- oameni care vad oportunitatile si pornesc spre ele - acestia iau decizii si profita apoi din plin;
- oameni care vad oportunitatile, dar nu se pot decide - acestia parca sunt paralizati mental si nu pot lua decizii. In aceasta categorie intra oamenii care nu pot iesi dintr-un cerc al indeciziei in care parca se invart la nesfarsit... Parca asteapta un electrosoc care sa-i trezeasca. Un sut in fund, o bomba atomica sau o raza de soare pe care sa coboare un zeu care sa-i spuna ce sa faca...

Am aflat ca...

Succesul este rezultatul unor decizii bune.
Deciziile bune vin din experienta.
Experienta vine in urma unor esecuri.
Esecurile sunt rezultatul unor decizii proaste.

Cu alte cuvinte, a decide "ceva" (orice) inseamna a porni spre "un succes". Adica a porni pe drumul unei experiente.

Decizia = Responsabilitate.

"Suntem in criza" si conform inteleptilor precum Albert Einstein, in criza se nasc cele mai mari oportunitati si sanse. Eu vad oportunitati peste tot in jur...

Ce te face sa crezi ca daca faci acelasi lucru mereu si mereu vei obtine alte rezultate? Hai la electrosocuri!!

Din ce in ce mai bine!

Un cadou special...

Cred ca sunt vreo 4-5 saptamani de cand am primit un cadou de la prietenii nostri Mihaela si Andrei din Brasov... Un cadou absolut special: un pachet de carduri, de marimea aproximativ a unor carti de joc, frumos ambalate, intr-o cutiuta invelita in folie de plastic... Arata ca o cutie de bijuterii frumos colorata. Inauntru se afla 64 de carduri frumos colorate si pastelate, cu minunate desene si expresii grafice deosebite. Dar... pe fiecare card se gaseste cate o afirmatie pozitiva, un gand pe care ai putea sa-l duci cu tine o zi intreaga daca l-ai citi dimineata... Sau un gand pozitiv cu care te-ai putea duce la culcare in fiecare seara... Sunt 64 de afirmatii pozitive care acopera mai toate aspectele vietii unui om (viu) si in care orice om va regasi (macar) o farama din el, din viata lui...

De fapt, asta este ceea ce fac de atunci incoace... Am inventat un fel de joc (o joaca) cu care imi petrec fix 2 minute in fiecare dimineata. Cateodata seara pentru ca - deh! - mai uit cateodata... Extrag cate un card din pachetul de carduri. Incerc "sa ma concentrez" cu gandul ca voi extrage cardul cu mesajul potrivit pentru mine in acea zi. Si de fiecare data primesc un mesaj realmente potrivit cu starea mea de spirit din acel moment... Magie? Noroc? Intamplare? Poti sa-i spui cum vrei, dar eu mi-am gasit un joc care ma energizeaza, ma incanta si ma binedispune de fiecare data cand il pun in practica... Cine mai are timp de joaca...? EU!! La ce foloseste...? La starea de bine cu care sunt dator sa ma umplu zi de zi pentru ca de starea mea de rau se ocupa altii cu stiri, reportaje, articole si altele... de care - slava Domnului! - ma feresc constient si constant!! Treaba lor, sa-i asculte cine o vrea... Eu ma joc mai departe cu jocuri care sa ma umple de bine...

Pare pueril, dar in spatele unui gand se ascunde un Univers... si daca te apleci asupra acelui gand, daca incerci sa-l deslusesti, sa-l talmacesti, sa-l organizezi... descoperi si acel Univers din umbra gandului respectiv. Daca acel gand imi este destinat mie (pentru ca asa este jocul pe care l-am creat), inseamna ca acel Univers imi este deschis mie pentru a fi prospectat si inteles.... Si tocmai in aceasta rezida valoarea jocului, in faptul ca dai putere acelui gand si, in mod constient, te concentrezi asupra lui si incerci sa intelegi care este semnificatia acestuia in viata ta...

Am deja multe "intamplari-nimereli" de extrageri de card care m-au lasat efectiv cu gura cascata pentru ca au atins exact un punct de mare actualitate din viata mea, in acel moment... Ma refer la starea mea interioara, la gandurile mele cele mai intime, la echilibrul meu emotional din acel moment...

Astazi m-am hotarat sa povestesc despre aceasta... cardul pe care l-am extras astazi....

"SUNT PROFUND IMPLINIT(A) DE TOT CEEA CE FAC - Fiecare moment al zilei este special pentru mine, deoarece imi urmez intuitia si imi ascult inima. Sunt impacat(a) cu lumea si activitatile mele."

Si chiar asa si este! Daca ar fi sa povestesc cum a decurs toata ziua mea de astazi, cu cate am trait si am experimentat, nu mi-ar ajunge un blog intreg... Asa ca voi "spicui" din ceea ce mi-a dat aceasta zi, in concordanta cu cardul pe care l-am extras...

Pe langa faptul ca m-am bucurat de intalniri cu prieteni dragi, parteneri si colegi de breasla (activitate), astazi a fost o zi speciala pentru ca am participat la un scurt seminar de business la care vorbitorul principal a fost Dl. Hubert Friedl, fondatorul sistemului Lyoness si proprietarul Lyoness Holding A.G. Un om modest, cu o viziune uriasa in lumea in care cautam cu totii solutii care sa ne faca viata mai buna. El a dat expresie unei solutii viabile si accesibile oricarui om (deschis la cap!!) care doreste sa faca mai mult in/din viata sa. La acest seminar, unde au participat circa 400-500 de persoane, dl. Friedl se comporta foarte normal si se "amesteca" cu toata lumea in pauza de cafea... Cam stingher pe ici-pe colo, pentru ca oamenii nu aveau curajul sa interactioneze cu "asa o somitate". Il priveau... ii zambeau... Oamenii nu aveau curajul... Dar eu... hmm... eu am curajul "sa-mi urmez intuitia"... M-am indreptat direct catre domnia sa si m-am prezentat, apoi i-am pus cateva intrebari protocolare, la care a raspuns foarte degajat, apoi l-am invitat sa faca niste fotografii cu noi si a acceptat (intre timp s-au strans multime sa faca fotografii cu dansul...), apoi i-am oferit o tigara si l-am invitat la masa noastra unde sa-si petreaca "coffee break"-ul... Am aflat cateva lucruri intime si simple, stand fata in fata, de la un om asteptat de 500 de oameni din toata Romania (si pe care il asteapta zeci de mii in lume) doar pentru ca am "avut curajul sa imi urmez intuitia si sa imi ascult inima...". Acest om schimba fata lumii prin aplicarea unei idei simple-simple-simple de tot care are - si va avea! - un impact major asupra vietilor a sute de milioane de oameni din intreaga lume... Sunt recunoscator ca si eu am aceasta sansa!!

Poate ca maine voi povesti despre cardul pe care il voi extrage si Universul din spatele viitorului meu gand cu care "ma joc"...

Din ce in ce mai bine!

Schimbarea

Viata inseamna schimbare!
Schimbarea inseamna viata!

De cate ori am auzit asta? De multe ori. Uneori ma surprinde schimbarea, alteori o doresc si ea intarzie sa apara asa cum o vreau eu... Oricum ar fi, schimbarea soseste intotdeauna atunci cand este necesara!! Aceasta este o axioma!

Schimbarea se manifesta prin ceea ce se intampla in viata mea, atat in "exteriorul" meu, cat si (mai cu seama!) in "interiorul" meu. Am observat ca incepe mai mereu in interior si usor-usor se dezvolta si prin ceea ce se intampla in exterior. Se porneste prin ganduri sporadice, apoi continua prin cateva idei persistente, urmate de un flux constant de ganduri si emotii. Pe acest parcurs, apar "intamplari" in exterior care parca "se potrivesc" cu ceea ce se construieste in interior... Oamenii reactioneaza diferit (sau "altfel"), se nasc subiecte si intamplari compatibile cu starile interioare aflate deja in desfasurare, apar activitati neobisnuite, mesaje care parca vor sa spuna ceva, usoare complicatii si blocaje in ceea ce pana atunci era oarecum o rutina si se desfasura normal...

Mai la inceputuri, cand eram mai "in parg", ma impacientam pentru ca schimbarea ma punea fata in fata cu Teama. Teama de necunoscut, teama de instabilitate, teama de a pierde ceea ce aveam, teama de a "o lua de la capat", teama de disconfort, teama de esec, teama de nesiguranta... Cu timpul, am trecut prin atatea experiente si schimbari, incat Schimbarea a devenit o constanta in viata mea, o prietena buna pe care o provoc de cele mai multe ori.

Cum asa? Pai... prin schimbare am ajuns sa ma cunosc, prin schimbare am ajuns sa ii cunosc pe cei din jurul meu, prin schimbare am gasit resurse noi si resurse latente in mine, prin schimbare am dobandit cunostinte si abilitati noi, prin schimbare am invatat sa ma ridic de jos, sa ma scutur de praf si sa imi ridic fruntea, prin schimbare am invatat din greselile mele, prin schimbare am invatat sa ma asociez cu oameni mai buni ca mine pentru ca voi deveni tot mai bun astfel, prin schimbare am gasit toate oportunitatile din viata mea, prin schimbare am invatat sa fiu deschis pentru ca intr-o zi marea sansa va trece pe sub nasul meu si ar fi benefic sa nu o ratez, prin schimbare am gasit iubirea, prin schimbare am invatat sa accept "tot ce-mi este dat", prin shimbare am invatat sa iert "nedreptatile", prin schimbare am aflat ca Schimbarea este benefica... si multe altele am trait prin schimbare.

Un lucru imi este clar ca lumina zilei: totul mi se intampla cu un motiv, cu un rost, cu un scop! Exista un plan mai mare decat planul meu, un plan in care eu ma aflu pentru a implini "ceva", o misiune, un rol, o menire. De aceea - am inteles aceasta - sunt pregatit pentru orice. Pentru ca stiu ca tot ceea ce mi se intampla este spre binele si folosul meu si al Planului-cel-mare.

Vreau Schimbarea, astept Schimbarea, intampin Schimbarea, folosesc Schimbarea! Si asta ma va face din ce in ce mai bun!

Cum ar fi sa nu se schimbe nimic...? Sa ramai nou-nascut toata viata, sa fie mereu iarna, sa fie doar zi, sa fie doar un film la care sa ne uitam mereu, doar o vacanta, doar un pantalon si o camasa de noapte, o singura brutarie, un singur copac care nu creste deloc, sa nu te indragostesti, sa n-avem copii, sa fie un singur drum de acasa la serviciu si inapoi acasa si iar la serviciu si iar acasa... Brrr!!! An dupa an...

Imi verific gandurile, emotiile, scopurile si visele. Imi dau seama ca in visele mele se afla Schimbarea! Ma schimb ca sa fiu mai mult, sa fac mai mult, sa am mai mult...

Cu zambetul pe buze, imi amintesc de o zicala celebra: "primul semn de senilitate este sa faci acelasi lucru mereu si mereu si sa astepti rezultate diferite...". Si de inca una: "traim intr-o lume de zombi; oamenii mor pe la varsta de 25 de ani cand inceteaza sa mai invete si se ingroapa la 70...". Doamne, bine ca m-am prins la timp si vreau sa mai invat!

Sunt recunoscator ca exista Schimbare in viata mea! Sunt viu!

Din ce in ce mai bine!

Oshawa, 10 zile pentru alta viata

Tata a ajuns internat la Municipal ca sa-l "convinga" medicii ca nu este bine sa manance mult si amestecat si ca sa-i arate ca un regim echilibrat de alimentatie de 7 zile aduce o reducere de greutate de 10 kg! In conditiile in care s-a internat cu 142 kg...

Am inceput din nou, de ieri, regimul Oshawa. Astazi este a doua zi... Sunt intr-o alta lume, parca nu ma aflu in corpul meu... Am o stare de nervozitate accentuata, o senzatie de ameteala continua si acum a inceput si o durere de cap sa ma sacaie... Aplic tehnicile invatate in Metoda Silva. Functioneaza, dar am cate ceva de purificat in acest corp... si am rabdare.

Imi amintesc de prima data cand am tinut acest regim, in 2005. Am avut o revelatie, a fost incredibil. In primele 2 zile m-a durut capul fara incetare. Apoi m-am simtit din ce in ce mai bine pana in a 10-a zi. Am capatat o agerime si o ascutime a simturilor fara precedent. Functiile vitale s-au imbunatatit, starea mea generala s-a imbunatatit. Am devenit mult mai calm, mai echilibrat, mai tolerant, dar mai focusat pe ceea ce aveam de dus la bun sfarsit. Parca as fi capatat alta aura, pentru ca oamenii din jur ma priveau diferit si cu alta atitudine...

Ciprian, prietenul meu bun (de care imi este dor!), mi-a povestit despre acest regim. Nici nu stiu daca este un regim. Cred ca este o cura. Rolul este detoxifierea organismului si reechilibrarea energetica a trupului si spiritului. Corpul fizic este invelit de alte corpuri pe care nu le vedem si care mai sunt numite si aure. Toate acestea au nivele de vibratie si energie diferita. Din corpul fizic, spre exterior, pleaca energie catre celelalte corpuri/ aure. Prin hrana pe care o introducem in corpul fizic, introducem si energie, care se transmite si catre aurele corpului. Exista oameni care pot vedea aceste aure. Eu nu stiu sa fii intalnit vreunul, dar stiu ca exista. Revenind la energie... exista energie Yin si energie Yang. Ambele sunt "bune", nu exista energie "rea". Exista un echilibru intre cele doua tipuri de energii care se afla peste tot. Daca apare mai mult timp o cantitate de energie de un fel, apar dezechilibre energetice care in timp devin afectiuni fizice sau boli. Aceste dezechilibre energetice se vad mai usor si apar mai intai la nivelul aurelor. De aceea, cei care pot vedea aurele, pot spune ce afectiuni fizice sunt pe cale sa se dezvolte, chiar daca in acel moment nu ai acele afectiuni. Pentru ca dezechilibrul energetic se vede mai intai la nivel de aura... In fine... Cura Oshawa consta in a te alimenta timp de 10 zile (ciclul in care sangele se schimba complet) doar cu 4 alimente: orez, grau, hrisca, mei. Aceste alimente sunt 100% cu energie de tip Yang. S-a demonstrat ca apar dezechilibre energetice ca urmare a supra-alimentarii cu energie de tip Yin (pe care o luam din alimentatia curenta). Asadar, 10 zile doar aceste alimente, fierte sau coapte si apa... cat de multa apa plata. Atat. Se poate manca oricat, de fapt cu cat mananci mai mult cu atat este mai bine. Pot aparea (si vor aparea!) anumite stari, dureri... Toate au legatura cu "ceea ce se purifica". Acolo si legat de ceea ce simti este vorba despre o purificare. Doar 10 zile... Ciprian m-a invatat ca daca adaugi si rugaciune este mult, mult mai benefic...

Oshawa a fost un doctor din Japonia, care in perioada interbelica avea un grup de studiu cu acest tip de regim bazat pe medicina holistica si traditionala. A fost interesant sa arate lumii cum se vindeca pacientii sai de diferite afectiuni si cum, dupa lansarea bombei atomice, pacientii sai au rezistat intr-o masura covarsitoare radiatiilor si au scapat cu bine.

Pe mine m-a convins nu doar povestea ci si ceea ce am obtinut in urma curei. Recunosc ca sunt extremist de multe ori. Cand "mi se pune pata", schimb registrul la 180 de grade brusc. Am tinut-o pana acum de 4 ori din 2005 incoace. De fiecare data mi-am reglat greutatea corporala, am obtinut un "refresh" pe toate planurile, mi-am imbunatatit relatia cu mine si cu ceilalti. Ce trebuia lasat in drum, am lasat in drum. Ce era de dus, am dus. A fost mai usor sa iau decizii. De fiecare data am fost motivat de ceva anume. De data aceasta m-a motivat starea de sanatate a tatalui meu. Eu nu voi ajunge niciodata asa! Niciodata!

Tata, te iubesc mult!

Fiecare este raspunzator pentru alegerile sale.

Din ce in ce mai bine!

Modele

Totul vine de la discutia pe care am avut-o cu Diana la telefon acum 2 zile...

Ma suna si imi spune necajita ca a ramas corigenta la chimie. In sinea mea imi zic: "aschia nu sare departe de pom. In acelasi liceu, cu 25 de ani in urma, ramaneam corigent la chimie...". Ce sa fac? Sa sar in sus? Si unde mai e integritatea mea... s-o fac pe lupul moralist... sa ma erijez in suparatul-care-o-pedepseste...? M-am gandit sa o intreb cum s-a intamplat. (Stiam ca are doua note slabe luate din indolenta si nepasare crasa). Am vrut sa vedem ce invataminte tragem noi din aceasta intamplare...

Reproduc in continuare convorbirea telefonica...

- Tati, am ramas corigenta la chimie?
- Cum asa?
- Pai, n-a vrut sa ma treaca. Imi trebuia un 9 si mi-a dat un 8.
- Si?
- Pai eu am stiut raspunsurile la toate intrebarile... doar la una n-am stiut... si n-a vrut sa ma treaca.
- Pai n-ai rugat-o pe doamna sa te mai intrebe ceva?
- Ba da! I-am zis "haideti, doamna, mie imi trebuie un 9 si dvs. imi dati 8? Dati-mi si mie un 9!"
- Asa i-ai zis...?!? intreb eu uluit.
- Da, si mi-a zis ca nu are chef sa mai stea sa mai traga de mine...
- Dia..., (incep eu mai usurel) eu cred ca nu a vrut sa te treaca intentionat pentru ca ai facut tu ceva...
- N-am facut nimic, tati!
- Nu astazi. In alta zi, poate ai fost obraznica sau poate te-a vazut intr-o situatie neplacuta pentru tine...
- Nu tati, n-am facut nimic! Dar ce ma enerveaza! Nu a vrut sa ma treaca si i-am zis ca am nevoie de un 9...!
- Pai... nu trebuie sa-i zici tu doamnei, ca stie si dansa ce nota iti trebuie... Dar eu cred ca nu a vrut sa te treaca nu pentru ca nu ai invatat, ci pentru ca nu te-ai purtat cuviincios...
- Nu-i adevarat, ma, tati...!
- Fetita mea, in ziua de astazi, bunul-simt este atat de rar incat cine il are deschide orice usa si lasa oamenii cu gura cascata... Tinerii de varsta ta din ziua de astazi se poarta dupa modelul "mi se cuvine" si de aceea au un conflict cu generatiile din'aintea lor. Un tanar cu bun-simt este in aceste timpuri ca o floare pe campul cu ciulini... Nu poti sa-i ceri doamnei nota, dar poti sa ai bun simt si sa fii cuviincioasa in timp ce o rogi frumos sa iti mai dea o sansa pentru ca este o greseala sa ai acele note si ca tu esti un copil bun care vrei sa inveti bine si sa treci si ca ii vei demonstra in viitor aceasta... Si chiar asa si esti si nu trebuie sa minti in legatura cu asta. Este asa?
- Da, asa este! Da' de ce n-a vrut sa ma treaca?
- Repet, pentru ca ai fost obraznica si impertinenta, in loc sa fii docila si cu bun simt... iti recomand sa te duci chiar la prima ora la doamna de chimie si sa-i spui ca tu stii ca poti mai mult si ca ii vei arata ca esti un copil bun. Si, daca ai curaj, multumeste-i ca ti-a dat o lectie...
- Hmmm...
- Deci, ce ai inteles...?
- Ca daca nu eram obraznica aveam sanse sa trec...
- Si cum ar fii trebuit sa fii?
- Sa stau linistita si sa fiu politicoasa... sa o rog sincer sa ma ajute...
- Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa-ti zic si cum e cu bunul-simt. Sa stii ca te iubesc si tu nu esti pentru mine o nota, tu esti copilul meu destept si frumos si cu bun-simt. Nu ma intereseaza nota, stiu ca o vei repara si va fi doar o amintire de care vom rade impreuna candva...
- Iti multumesc, tati! Te iubesc!
- Si eu te iubesc, printesa mea!

Astazi, parca din nimic, s-a iscat o discutie cu Vlad in masina.... Subiectul? Bunul-simt la varsta de 12 ani. Aceleasi discutii, aceleasi discutii... La intrebarea "de ce faci asa?" primesc invariabil raspunsul "asa face toata lumea...". Am ramas pe ganduri si am hotarat sa-i luam mai mult pe copii in preajma noastra, la munca, la alte activitati, ca sa vada ca noi traim si ne comportam cu bun-simt, nu doar le zicem lor ca "asa e bine"... Mai putin TV, mai putin calculator, mai mult citit, mai mult cu noi zi de zi ca sa-si recapete modelele corecte...

Si intr-o zi se vor bucura de aceste lectii atunci cand le vor preda copiilor lor... care vor avea si ei modele corecte...

Din ce in ce mai bine!

"Asculta-ma cu ochii!"

Despre a asculta si a auzi...

Sa auzi este o functie a aparatului auditiv. Este ceva natural , este ceva ce avem cu totii (cu exceptia cazurilor nefericite in care exista o afectiune de ordin medical). Cei mai multi dintre noi auzim.

Sa asculti este cu totul altceva. Sa asculti este o abilitate pe care o dobandesti prin antrenament, prin efort, printr-un act de vointa. Sa asculti inseamna interes, respect pentru cealalta persoana, dorinta sincera de a intelege omul din fata ta si nevoile sale, inseamna sa investesti energie si atentie.

Desi cei mai multi dintre noi pot auzi, foarte putini dintre oameni asculta... De ce? Eu cred ca exista mai multe motive, dintre care imi amintesc acum doar cateva:

1. Persoana cea mai importanta din lume este... propria persoana! Si asta este bine! Doar ca, societatea in care traim ne arata modelul "show of" al propriei persoane, adica "tu esti cel mai tare, esti mai bun decat ala, nu conteaza ce zice x si y, impune-te, fa-ti dreptate etc.". Eu sunt atat de important ca nu am ce sa ascult la tine! Si totusi... crestem, invatam, traim intre oameni. Si de la ei invatam, din experienta acumulata a tuturor.

2. Suntem prea... "destepti"! Traim intr-o lume plina de oameni destepti, care stiu enorm de multe lucruri, dar care nu stiu la ce sa foloseasca ceea ce stiu. "Desteptul stie, inteleptul foloseste ce stie." Aminteste-ti cand ai auzit ultima oara urmatoarele afirmatii: "Lasa, ba, ca stiu io..." sau "Lasa vrajeala..." sau "Am auzit io ca nu e asa..." etc.

3. "Pe mine nu ma asculta nimeni!". Asta este o boala. Inchipuita. Asculta tu mai intai, invata, da si altora din ce ai ascultat si invatat si altii te vor asculta pe tine. Copiii sunt "neascultatori" pentru ca au modelele parintilor, care nu ii asculta nici pe ei si nici pe altii. Cum sa invete copiii sa asculte daca parintii - primele lor modele - nu asculta pe nimeni si nimic?

Legat de ultimul paragraf, imi vine in minte o intamplare de acum multi ani. Venisem de la serviciu, seara tarziu (deci dedicasem mult timp altora, sefilor si colegilor) si ma trantisem pe canapea cu mana pe telecomanda si cu ochii atintiti la ecranul televizorului. Ca tot omul "modern"... Fetitele mele se bucurau de sosirea mea acasa. Se invarteau in jurul meu, tropaiau de fericire si incercau sa-mi atraga atentia cu ispravile lor de peste zi. Eu... ocupat. Ma uitam la TV. Printre corpusoare care se zbenguiau fericite, incercam sa prind franturi din programul de pe ecran. Corinuta imi zice: "Tati, joaca-te si cu noi!". Eu: "Da, stai putin...". Putin mai tarziu, in acelasi tablou: "Hai tati, sa-ti zic ceva!". "Zi, ca te ascult..." spun eu, cu ochii spre televizor si cu gatul lungit peste umarul ei ca sa vad mai mult din ecran. La care fata mea imi spune (atentie!!): "Tati, asculta-ma cu ochii!!".

A fost - si inca este - una dintre cele mai importante lectii pe care le-am primit despre a asculta!

Din ce in ce mai bine!

Fix pe sufletul meu!

Am incercat maturitatea... dar nu mi se potriveste, asa ca m-am intors la visele mele...

http://www.youtube.com/watch?v=4VwE-hL3sEM

Va multumesc, dragi Prieteni! Fix pe sufletul meu! Si eu simt ca voi...

Din ce in ce mai bine!