Modele

Totul vine de la discutia pe care am avut-o cu Diana la telefon acum 2 zile...

Ma suna si imi spune necajita ca a ramas corigenta la chimie. In sinea mea imi zic: "aschia nu sare departe de pom. In acelasi liceu, cu 25 de ani in urma, ramaneam corigent la chimie...". Ce sa fac? Sa sar in sus? Si unde mai e integritatea mea... s-o fac pe lupul moralist... sa ma erijez in suparatul-care-o-pedepseste...? M-am gandit sa o intreb cum s-a intamplat. (Stiam ca are doua note slabe luate din indolenta si nepasare crasa). Am vrut sa vedem ce invataminte tragem noi din aceasta intamplare...

Reproduc in continuare convorbirea telefonica...

- Tati, am ramas corigenta la chimie?
- Cum asa?
- Pai, n-a vrut sa ma treaca. Imi trebuia un 9 si mi-a dat un 8.
- Si?
- Pai eu am stiut raspunsurile la toate intrebarile... doar la una n-am stiut... si n-a vrut sa ma treaca.
- Pai n-ai rugat-o pe doamna sa te mai intrebe ceva?
- Ba da! I-am zis "haideti, doamna, mie imi trebuie un 9 si dvs. imi dati 8? Dati-mi si mie un 9!"
- Asa i-ai zis...?!? intreb eu uluit.
- Da, si mi-a zis ca nu are chef sa mai stea sa mai traga de mine...
- Dia..., (incep eu mai usurel) eu cred ca nu a vrut sa te treaca intentionat pentru ca ai facut tu ceva...
- N-am facut nimic, tati!
- Nu astazi. In alta zi, poate ai fost obraznica sau poate te-a vazut intr-o situatie neplacuta pentru tine...
- Nu tati, n-am facut nimic! Dar ce ma enerveaza! Nu a vrut sa ma treaca si i-am zis ca am nevoie de un 9...!
- Pai... nu trebuie sa-i zici tu doamnei, ca stie si dansa ce nota iti trebuie... Dar eu cred ca nu a vrut sa te treaca nu pentru ca nu ai invatat, ci pentru ca nu te-ai purtat cuviincios...
- Nu-i adevarat, ma, tati...!
- Fetita mea, in ziua de astazi, bunul-simt este atat de rar incat cine il are deschide orice usa si lasa oamenii cu gura cascata... Tinerii de varsta ta din ziua de astazi se poarta dupa modelul "mi se cuvine" si de aceea au un conflict cu generatiile din'aintea lor. Un tanar cu bun-simt este in aceste timpuri ca o floare pe campul cu ciulini... Nu poti sa-i ceri doamnei nota, dar poti sa ai bun simt si sa fii cuviincioasa in timp ce o rogi frumos sa iti mai dea o sansa pentru ca este o greseala sa ai acele note si ca tu esti un copil bun care vrei sa inveti bine si sa treci si ca ii vei demonstra in viitor aceasta... Si chiar asa si esti si nu trebuie sa minti in legatura cu asta. Este asa?
- Da, asa este! Da' de ce n-a vrut sa ma treaca?
- Repet, pentru ca ai fost obraznica si impertinenta, in loc sa fii docila si cu bun simt... iti recomand sa te duci chiar la prima ora la doamna de chimie si sa-i spui ca tu stii ca poti mai mult si ca ii vei arata ca esti un copil bun. Si, daca ai curaj, multumeste-i ca ti-a dat o lectie...
- Hmmm...
- Deci, ce ai inteles...?
- Ca daca nu eram obraznica aveam sanse sa trec...
- Si cum ar fii trebuit sa fii?
- Sa stau linistita si sa fiu politicoasa... sa o rog sincer sa ma ajute...
- Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa-ti zic si cum e cu bunul-simt. Sa stii ca te iubesc si tu nu esti pentru mine o nota, tu esti copilul meu destept si frumos si cu bun-simt. Nu ma intereseaza nota, stiu ca o vei repara si va fi doar o amintire de care vom rade impreuna candva...
- Iti multumesc, tati! Te iubesc!
- Si eu te iubesc, printesa mea!

Astazi, parca din nimic, s-a iscat o discutie cu Vlad in masina.... Subiectul? Bunul-simt la varsta de 12 ani. Aceleasi discutii, aceleasi discutii... La intrebarea "de ce faci asa?" primesc invariabil raspunsul "asa face toata lumea...". Am ramas pe ganduri si am hotarat sa-i luam mai mult pe copii in preajma noastra, la munca, la alte activitati, ca sa vada ca noi traim si ne comportam cu bun-simt, nu doar le zicem lor ca "asa e bine"... Mai putin TV, mai putin calculator, mai mult citit, mai mult cu noi zi de zi ca sa-si recapete modelele corecte...

Si intr-o zi se vor bucura de aceste lectii atunci cand le vor preda copiilor lor... care vor avea si ei modele corecte...

Din ce in ce mai bine!