Am citit și recomand

Prima carte citită în 2019...

Dacă aș putea face ceva ca fiecare om să citească această carte, aș face! Cât mai repede. Aceasta este o lucrare de grație a lui Dr. Joe Dispenza, o carte care trebuie să existe în orice bibliotecă a oricărui om care își vrea viața inapoi!

M-a ajutat enorm să înțeleg cum funcționează ființa umană ca entitate electro-chimică și, mai ales, cum se poate schimba după propria voie. 

Las aici și un citat preferat: “Câmpul cuantic răspunde nu la ceea ce vrem, ci la ceea ce suntem în acel moment.” - Dr. Joe Dispenza

Din ce in ce mai bine!

Valoare și Bani

Mesaj pentru fetele mele, Corina și Diana, și pentru oricine are urechi de auzit și creier de folosit:


„ÎNTOTDEAUNA să faci mai mult și mai bine decât ești plătit(ă), indiferent cât de mult sau de puțin ți se oferă și accepți. Să ții minte asta de la tatăl tău care știe asta de la Tatăl său care o știe de la Tatăl său...❤️ Doar așa te vei ridica „deasupra banilor”. VALOAREA pe care o dai tu lumii este mai importantă decât banii pe care ți-i dă un patron sau o firmă. Valoarea NU poate fi plătită. Munca poate fi (răs)plătită și trebuie să fie. Dar, nu munci pentru bani! Învață și folosește ceea ce înveți ca să creezi valoare și să o dai lumii înapoi. Te iubesc! 😘”

Din ce in ce mai bine!

Recomand ce am citit...

Bine v-am găsit!

Am fost cam răruț pe aici... Dar nu am uitat că există și acest spațiu (blog) pe care îl iubesc foarte mult. În schimb, sunt foarte prezent pe Facebook, am mai multe proiecte pe rol și sunt destul de ocupat. Cu folos, cu folos... :)

Mă găsiți pe Facebook la https://www.facebook.com/cristianradulazar și găsiți unul din proiectele mele tot pe Facebook la https://www.facebook.com/focusdevelopment.ro/. Vă aștept și pe site-ul nostru Focus Development, la adresa http://www.focusdevelopment.ro.

Citesc în continuare destul de mult. M-a impresionat această carte citită de curând. V-o recomand cu mare drag și vă recomand întreaga serie scrisă de David R. Hawkins, M.D., Ph.D. Căutați pe net și veți găsi toate cărțile sale publicate la Editura Cartea Daath.

Aceasta este cartea: Letting Go Calea Renunțării

„Ce înseamnă, însă, „să devenim mai conştienţi”? Pentru început, înseamnă să începem să căutăm noi înşine adevărul în loc să permitem orbeşte să fim programaţi, fie din exterior, fie de o voce din minte care încearcă să minimizeze şi să devalorizeze, concentrându-se asupra a tot ce este slab şi neajutorat. Pentru a ieşi din această situaţie, trebuie să recunoaştem că suntem responsabili de a fi acceptat negativitatea şi că am fost dispuşi să o credem. Din acest punct, calea de ieşire este aceea de a pune totul sub semnul întrebării.”

Vă invit să citiți cartea, să o studiați și să începeți să aplicați învățăturile sale. Eu aplic deja...


Din ce in ce mai bine!

Atunci când mi-e dor...

Tuturor ne este dor... 
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor... 
Dorul este parte din noi... Este uman... 
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor... 
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor. 
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate. 
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut. Spune-i minții tale atunci când te apucă dorul: „acum ne bucurăm pentru această amintire plăcută”, „este minunat că am trăit aceste momente cu acești oameni”, „ce părinți minunați am avut în copilărie”, „am avut cei mai frumoși, drăgălași și isteți copii mici din lume”, „am avut o nuntă frumoasă și o căsnicie cu momente de neuitat”, „am trăit experiențe de grație la locul meu de muncă trecut”, „ce bine că am avut bani să merg în fiecare an în concediu cu copiii”... Etc. etc. etc. Mintea te va ajuta si ea pe tine dacă și tu o ajuți pe ea. Tu spune-i ce să gândească și ea va gândi și va acționa în direcția solicitărilor tale. Va decodifica cu instrumentele sale neștiute situațiile respective și va genera stări, emoții și reacții plăcute cu privire la „situațiile de dor”.
Mai poți să-ți ajuți mintea să te ajute prin imagini clare ale situației de care îți este dor aducându-i evidențe. Eu folosesc fotografiile, de exemplu. Dacă nu am fotografii ale situației de care îmi este dor, dacă imi permit, mă deplasez în locurile care mă leagă de acea situație de care îmi este dor și retrăiesc  amintirile cu bucurie. Dacă nu îmi permit deplasarea la locul respectiv, închid ochii, respir adânc de câteva ori, mă relaxez și îmi focalizez mintea către acea situație de care îmi este dor. Cu bucurie... Cu bucurie...
Îmi este dor de copilăria mea la bunici, îmi e dor de primele experiențe de îndrăgostit, îmi e dor de mirosul caietelor și al rechizitelor din primele zile de an școlar, îmi e dor de vacanțele cu părinții la mare, îmi e dor de joaca cu prietenii de la bloc și de toate năzdrăvăniile pe care le făceam, îmi e dor de joaca cu fratele meu până târziu în noapte, îmi e dor de dupăamiezele calde de vară din curtea bunicilor, mi-e dor de bunicii mei și de poveștile lor și de dragostea și mângâierile lor, mi-e dor de puterea și fermitatea din mâinile tatălui meu, mi-e dor de dorul de el cât era plecat în curse cu TIR-ul, mi-e dor de joaca și râsul până la lacrimi și de momentele când ne scălămbăiam împreună cu mama mea, mi-e dor de părinții mei tineri și frumoși și în putere, mi-e dor de antrenamentele la fotbal pe care le făceam de două ori pe zi și de visele pe care mi le-am făcut ca fotbalist, mi-e dor de oboseala de după meci, mi-e dor de petrecerile de sâmbătă seara și de plecatul la munte cu prietenii în toiul nopții, mi-e dor de senzația unică de proaspăt tată, mi-e dor de neștiința mea în ale vieții și de curajul de a o înfrunta cu veselie și inima deschisă, mi-e dor de mine la începutul carierei mele profesionale, mi-e dor de distracțiile din facultate alături de prietenul meu drag și de bețiile nevinovate, mi-e dor de mine când am descoperit credința și pe Dumnezeu, mi-e dor de cariera mea fulminantă și de momentele de succes, mi-e dor de starea de bine pe care o aveam muncind non-stop cu credința că va fi bine într-o zi, mi-e dor de copiii mei mici și dulci ca mierea, de clipele petrecute cu fetele mele și de tot ceea ce am descoperit și am învățat ca tânăr tată, mi-e dor de dragostea lor necondiționată, mi-e dor de serile în care le înveleam de culcare și de întrebările lor și răspunsurile mele, mi-e dor de serile în care veneam acasă și îmi săreau de gât, mi-e dor de sentimentul de libertate și de împlinire pe care l-am simțit de atâtea ori, mi-e dor de bucuria din ochii părinților mei, mi-e dor de experiențele din armată care m-au călit și m-au antrenat pentru viață, mi-e dor de momentele când am fost înfrânt și m-am ridicat din nou și din nou, mi-e dor de admirația din relațiile și prieteniile stabilite în atâția ani, mi-e dor de mulți oameni frumoși cu care m-am însoțit pe drumul vieții, mi-e dor de spectacolele și artiștii cu care am lucrat, de viziunile pe care le aveam și de trăirile intense alături de ei, mi-e dor de copiii mei adolescenți și inocenți, mi-e dor de momentele de reușită din afacerile mele, mi-e dor de momentele când am trăit primele frici de antreprenor și curajul de a le depăși, mi-e dor de mine pe scenă și de audiențele mele de sute și mii și mii de oameni cu gura căscată, mi-e dor de admirația copiilor mei, mi-e dor de nebuniile făcute cu iubita mea, mi-e dor de ziua de ieri petrecută cu iubita mea, mi-e dor de prietenii de departe și de aproape, să stau cu ei, sa-i aud, să-i văd, mi-e dor de ceea ce am simțit la Revoluție și în anii care au urmat, mi-e dor de momentele în care copiii mei mi-au cerut ajutorul, mi-e dor de petrecerile în familie cu toate nebuniile pe care le făceau „oamenii mari”, mi-e dor de bucuria și fericirea simțită după ce am ajutat oamenii dezinteresat, mi-e dor de vremea când citeam Biblia și o decodificam prin prisma vieții mele, mi-e dor de anii trecuți și de vârstele prin care am trecut, mi-e dor de locuri magnifice în care am colindat, mi-e dor de mare încontinuu, mi-e dor de munte încontinuu, mi-e dor de natură încontinuu, mi-e dor de oameni, mi-e dor de succes, mi-e dor de energia unui vis clar și puternic...
Mă bucur enorm că îmi este dor! Mă bucur că am de ce să îmi fie dor! Sunt fericit că trăiesc și retrăiesc prin acest DOR toate aceste experiențe!
Mă duc să mă uit pe poze, apoi o să mă relaxez puțin și mă voi cupla mental și emoțional cu bucurie la toată această energie benefică...

Îmi doresc ca în fiecare clipă a vieții mele să-mi creez momente de care să-mi fie dor!

Din ce in ce mai bine!

Un anunț important

http://metodasilva.blogspot.ro

Am pornit încă un proiect: PREZENTAREA GRATUITĂ „INTRODUCERE ÎN METODA SILVA”. 

Seminarul durează 2 ore și 30 de minute și cuprinde un rezumat al cursului Metoda Silva. Survolăm în această prezentare istoricul cursului Metoda Silva, funcționalitatea creierului uman, beneficiile funcționării conștiente în frecvența Alpha a creierului, principalii factori de stres ai momentului, programarea și reprogramarea mentală cu ajutorul tehnicilor specifice Metoda Silva și soluțiile pe care le aduce cursul la „problemele” de zi cu zi.

L-am organizat până acum doar în București, însă suntem solicitați și în alte zone și orașe din țară. De aceea, am hotărât să extindem proiectul și în alte orașe. Vom investi resurse pentru a ne deplasa în mai multe părți ale țării și a prezenta „de la sursă” informații despre cursul Metoda Silva celor interesați să participe la prezentările gratuite.

Instructorii Metoda Silva România, Anca Jugănaru și Cristi Lazăr, certificați de către Silva Mind Control International, Laredo, Texas, USA, invită la prezentare cât mai multe persoane interesate de descoperirea potențialului uman, de dezvoltarea minții și controlul stresului.

Cursul Metoda Silva este un curs bazat pe studii științifice ale creierului, minții și potențialului uman făcute de José Silva pe parcursul a 22 de ani. Cursul s-a predat pentru prima dată în anul 1966 în Laredo, Texas, SUA. Astăzi se predă în peste 110 țări din lume având circa 14 milioane de absolvenți. Din anul 1994, cursul Metoda Silva se predă și în România și are deja 6.000 de absolvenți.

Considerați și dvs. că meritați să vă creați o sănătate optimă pe termen lung, relații familiale, personale și profesionale de calitate, o stare materială din ce în ce mai bună, o administrare favorabilă a emoțiilor, o viziune spirituală simplă și amplă asupra vieții și un bun echilibru personal general. 

Veniți împreună cu cei dragi la PREZENTAREA GRATUITĂ „INTRODUCERE ÎN METODA SILVA”!

Primele prezentări le vom avea în Baia Mare, Satu Mare și Oradea după următorul program:

+ Baia Mare - luni, 28.09.2015, 18.30 - 21.00, Hotel Mara;

+ Satu Mare - marți, 29.09.2015, 18.30 - 21.00, Motel Select;

+ Oradea - miercuri, 30.09.2015, 18.30 - 21.00, Oradea, Hotel Silver.

Accesul la seminar este gratuit!

Vă rugăm cu respect să trimiteți mai departe acest anunț în speranța că va ajunge să fie citit de cât mai multe persoane interesate! 

Vă mulțumim!

Din ce in ce mai bine!

Invat sa ma dezvat de ceea ce am invatat...

M-am nascut Bogat, ca fiecare Om care se naste pe Pamant...

Pe parcurs, crescand si "maturizandu-ma", am invatat enorm de multe...

AM INVATAT sa-mi fie frica. 

Am invatat sa fiu madru.

Am invatat sa fiu lacom uneori. 

Am invatat sa gasesc vinovati, sa gandesc ca "nu se poate", am invatat sa-mi fie ciuda. 

Am invatat sa ma simt vinovat.

Am invatat sa ma compar cu altii, sa fiu nemultumit mereu.

Am invatat ca "trebuie sa ma lupt pentru ceea ce este al meu" (...!?!?...). 

Am invatat ca tristetea "se poarta" mai usor decat fericirea. 

Am invatat ca "asta e!". 

Am invatat sa judec, sa analizez de zece ori inainte sa fac, sa "nu ma intind mai mult decat mi-e plapuma". 

Am invatat "ca daca iau note mari la scoala, imi va fi bine". 

Am invatat ca "trebuie sa-mi gasesc un serviciu bun si sa trag cu dintii de el". Am invatat "sa nu-l supar pe sefu'". 

Am invatat "sa negociez orice".

Am invatat ca "trebuie sa-mi ascund slabiciunile".

Am invatat sa-mi fie rusine, sa accept ca "nu pot schimba nimic", sa "imi vad de treaba mea". 

Am invatat sa fac concesii, sa cedez, sa "ma pliez pe situatii". Am invatat sa fac compromisuri. 

Am invatat ca "trebuie sa muncesc din greu" ca sa reusesc. 

Am invatat ca e bine "sa am relatii". 

Am invatat ca "banii pot cumpara orice". 

Am invatat "sa ma descurc".

Am invatat sa fiu sobru, sa fiu mereu serios. 

Am invatat ca "trebuie sa ma afisez", ca trebuie "sa dau bine" ca sa fiu acceptat de ceilalti.

Am invatat sa fiu orgolios si ca este bine sa am "o personalitate puternica", sa razbat. 

Am invatat ca "Dumnezeu ne pedepseste". 

Am invatat ca "nu depinde de mine, ci de altii". 

Am invatat ca "daca esti bun, te ia de prost". 

Am invatat ca "nu este bine sa-ti exprimi sentimentele". 

Am invatat ca "nu trebuie sa am incredere in nimeni". Am invatat ca "nu exista dragoste adevarata". 

Am invatat ca "minciuna e buna cateodata". 

Am invatat ca este bine "sa fiu cu picioarele pe pamant". 

Am invatat ca "nu este bine sa gresesc". 

Am invatat sa fiu pragmatic, sa renunt la visurile mele.

Am invatat sa gasesc "solutii logice" la toate problemele. 

Am invatat ca "viata este plina de greutati si probleme".

Am invatat ca "fericirea este o notiune abstracta". 

Am invatat ca "daca o sa reusesc aia si ailalta, de abia atunci trebuie sa ma bucur". 

Am invatat ca stresul este ceva normal. 

Am invatat ca "oamenii sunt rai".

Am invatat maxime precum: "Divide et impera!".

Am invatat atat de multe... Am invatat sa pun la indoiala totul... si asta fac acum! Continui sa invat. 

Ma aflu in perioada in care invat ca "ORICE INVAT ARE SI DEZVAT".

"Invatati, invatati si iar invatati!" spunea Vladimir Ilici Lenin...

Invat sa ma dezvat de ceea ce am invatat... si invat opusul a ceea ce am invatat!!

Din ce in ce mai bine!

Domnul Goe si Ionel a lu' Madam Popescu

"Curat murdar!"

Sunt un optimist! Sunt un visator! Sunt un deschizator de noi drumuri! Sunt un idealist! Stiu ca asa este si cred cu tarie toate acestea!

Traiesc si eu minunandu-ma uneori de cum pot fi unii oameni... Veti citi in continuare ceva ce rar veti putea gasi pe acest blog sau in viata mea ca ton de discutie...

Sa ne uitam la un grup numeros de prieteni care vizioneaza impreuna un film. In aceeasi sala, in acelasi timp. Dupa vizionare, marea majoritate este entuziasmata de ceea ce a vizionat, cativa spun ca a fost OK, unul spune ca a fost "asa si asa" si unul... Unul singur spune ca a fost de c_c_t, ca este bataie de joc, ca o sa anunte pe toata lumea sa nu isi piarda timpul si banii la acest film si ca o sa dea in judecata pe nu stiu cine... Nu iti vine sa crezi! Ne uitam impreuna la acelasi film si fiecare vede si intelege altceva... Asta pana la urma e in regula! Dar ce te faci ca "carcotasul" nu doarme bine noaptea daca nu da cu barda in stanga si in dreapta ca sa faca dreptate? Incerci sa-l linistesti, incerci sa-i explici, incerci sa-i atragi cumva atentia ca este penibil si ca celorlalti le-a placut... Mai rau!! Se enerveaza si mai tare ca altora - celor multi - le-a placut! Da si mai tare din picioare si loveste pe toata lumea!

Imi amintesc de Domnul Goe si de Ionel a lu' Madam Popescu, doua personaje ale lui Nenea Iancu... Mi-e frica sa ma gandesc ca nuvelele in care activeaza cele doua "specii" se studiaza la scoala si aceste doua personaje pot deveni exemple de urmat de catre copii. Si vezi multi copii care asa se poarta... Si acesti copii ajung oameni mari si... se poarta la fel!! Si intr-o zi..., ajung la un film cu alti colegi sau amici. Si uite asa iese la suprafata caracterul colturos si bolnavicios...

La fel ma mir de felul in care pot sa reactioneze "unii Goe" si "unii Ionel" - parafrazandu-l pe Nenea Iancu - atunci cand un prieten le intinde o mana de ajutor si le face o propunere de a construi o echipa ca sa le fie mai bine tuturor, impreuna. Prietenul cu propunerea, un om cu limitele sale, face ce poate si cat poate, dar intentia este laudabila si efortul de a intinde mana prietenului este camaraderesc. Goe si Ionel..., se uita piezis si pornesc abrupt o rafala de injurii si venin asupra celui care tocmai "le-a intins mana spre ajutor". Si pleaca urland ca vor face si vor drege si ca au fost luati drept prosti etc. etc.

Inteleg de ce Tata imi spunea ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul!".

Revin la povestea cu filmul si creez o analogie cu orice alta situatie similara in care un prieten iti acorda O SANSA si te considera demn si potrivit ca sa faci echipa cu el intr-un proiect. Adica iti face o propunere de colaborare, de parteneriat. Tu ai o singura datorie. Una singura! Indiferent cum ti se pare aceasta propunere, indiferent cat esti tu de inteligent, cat esti tu de suficient, de sigur pe tine si pe viata ta... indiferent de orice, multumeste-i prietenului tau si nu te purta ca "un Goe" si ca "un Ionel". Fii demn. Fii corect. Fii un om cumsecade. Multumeste-i si nu te duce sa arunci cu pietre de dupa gard daca ti se pare ca ideea ti-a jignit inteligenta ta atotcuprinzatoare... (mai bine vezi la ce reclame te uiti la TV...)

Ceea ce pentru unii nu este bun... pentru altii este colacul de salvare al vietii lor...

Si acum sunt specific. Daca voi ajunge candva cu vreo propunere la tine, fie ca este Lyoness, fie orice altceva..., te rog sa nu fii Domnul Goe sau Ionel a lu' Madam Popescu!

Este plina lumea de "destepti-saraci"... Nu fii si tu unul dintre ei...

"Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!" (Nenea Iancu)

Eu sunt un visator... Am sa continui sa intind mana oportunitatii prietenilor si celor pe care ii intalnesc. Am sa le propun parteneriate si de azi inainte. Si stiu ca voi mai gasi si dulceata in pantofi...

Din ce in ce mai bine!

Ai dreptate!

Se spune ca atunci cand Henry Ford a iesit pentru prima data pe strada cu "trasura fara cai", lumea se uita ca "matza-n calendar". Insusi primarul orasului Detroit i-ar fi spus: "D-le Ford, o fi aceasta o inventie nemaivazuta, dar sa stiti ca mare viitor nu are pentru ca la cal nu se va renunta niciodata." Ford i-ar fi raspuns dand fericit din cap : "Aveti dreptate, d-le primar!".

Si stii ceva... primarul a avut dreptate. La cal nu s-a renuntat nici in ziua de astazi.

Cativa ani mai tarziu, Henry Ford punea bazele corporatiei Ford Motor Company iar prima "trasura fara cai" avea sa se transforme in faimosul Ford Model T, vandut mai apoi intr-un numar record de peste 15.000.000 de exemplare.

Si uite asa mi-am insusit ca motto o expresie de-a lui Henry Ford: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate!"

Am si o intrebare: Cine isi aminteste de numele primarului?

Din ce in ce mai bine!

Sunt si fac ce-mi place!

Traim intr-o lume in care "educatia competitiei" incepe din frageda copilarie. Suntem invatati si apoi ne obisnuim sa ne raportam si sa ne evaluam in functie de ceilalti, de ceea ce au ei, de ceea ce realizeaza ei, de ceea ce sunt ei. In scoala se acorda note si calificative pentru performante. La sfarsitul anului scolar exista un singur "premiu intai". Se dezvolta o competitie intre copii - cine este mai bun!

Sistemul de invatamant promoveaza si dezvolta doar doua tipuri de inteligenta dintre cele zece - cate s-au descoperit - pe care le are fiinta umana. De ce asa? Este evident ca in acelasi mediu, cu aceleasi resurse la dispozitie, cu aceeasi profesori si in aceeasi unitate de timp, copii obtin performante diferite in "competitia scolara". Sunt unii mai buni ca altii sau sunt altii mai slabi decat ceilalti...? Nici una, nici alta... La scoala se pune accent pe inteligenta logico-matematica si pe cea lingvistica. Dar mai exista si alte tipuri de inteligenta: kinestezica (motrica), muzicala (artistica), interpersonala, intrapersonala, spirituala, naturalista... In ultimii ani se vorbeste foarte mult despre inteligenta emotionala. Si chiar despre inteligenta financiara.

Observam de multe ori, chiar si in cazul nostru, ca urmam un anume tip de scoala, obtinem o anumita specializare si apoi punem diploma in rama si ne apucam de "altceva" care ne ofera mai mult din ceea ce gasim ca ar fi potrivit cu "ceea ce ne place". De ce nu ne-am specializat la inceput pe ceea ce ne place? De ce trebuie sa treaca atat de mult timp ca sa aflam ca suntem facuti pentru "asta" si nu pentru "cealalta"? Un raspuns ar fi acela ca atunci cand suntem copii nu prea avem cum sa alegem... Traim intr-o inertie a mentalitatii parintilor nostri. Vremurile se schimba si nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne adaptam rapid, din mers si eficient. Parintii nu sunt vinovati. Nu vreau sa spun asta. Nici bunicii nu sunt vinovati. Doar ca vremurile se schimba cu viteza respiratiei... si ceea ce acum cativa ani era valabil, astazi deja s-a schimbat si maine va fi invechit...

Era Industriala a inceput pe la 1700, a durat cca. 250 de ani. La sfarsitul anilor '80 am intrat in Era Informationala. Acum am si trecut deja in Era Comunicarii... Pentru ca informatiile exista peste tot, oricand, oriunde si stim cum sa le accesam. Teoretic, toata lumea poate sa stie tot, in orice moment. Dar de ce informatii avem nevoie? Aici e dichisu'...

Daca am cauta informatiile potrivite tipului de inteligenta dominant propriu, daca am dezvolta pasiunea si am porni pe un drum al lui "sunt si fac ce-mi place", am vedea ca viata nu mai este deloc o competitie cu altii... ci una cu tine insuti!

Ce iti doresti din adancul inimii? Ce te-ar face sa iesi din casa oricand si oricum? Ce anume iti creeaza acel fior de bine cand te gandesti la acel ceva? Crezi ca ai putea gasi in inima ta asa ceva...? Sunt mii si mii de oameni in istoria omenirii care si-au urmat pasiunea, daruind lumii inventii, performante de toate felurile, descoperiri si constructii nemaivazute, revolutii... Dar si-au urmat pasiunea si atunci cand erau numiti "nebuni"... si au schimbat lumea!

Eu cred ca astazi vorbim de "incalzirea globala" pentru ca prea multi oameni nu fac altceva dacat sa produca CO2 si... atat. Categoric nu ne-am nascut doar pentru asta, doar sa dam "de mancare" la plante, sa asteptam salariul cu care sa ne luam de mancare si de imbracat "mai frumos ca altii" ca apoi sa producem iar CO2...

Sa-ti gasesti visul si pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de Creator. Sa-ti dezvolti pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de semeni. Nu ar mai exista nici o competitie intre oameni daca fiecare si-ar hrani si dezvolta pasiunea proprie. Pentru ca nu l-ar mai interesa ceea ce este in jur... ce parere are x si y despre el... cum il "vede lumea"... Fa un exercitiu folositor tie si Lumii: intreba-te daca iti place ceea ce faci in fiecare luni dimineata. Apoi, daca raspunsul este "nu", intreaba-te ce ai vrea sa faci in fiecare luni dimineata. Ai vrea copiii tai sa faca acelasi lucru ca tine...? Care e pasiunea ta...? Care este talentul tau...? Inca nu este tarziu sa le cauti si sa le gasesti...

Nu stii cum? Te invat eu. Inchide ochii, inspira adanc, expira si linisteste-te... Nu deschide ochii pana ce nu gasesti. Cauta inauntru acolo... nu cauta afara.

Cum am putea gasi, ca parinti si educatori, care este inteligenta dominanta a copiilor nostri? Poate ar trebui sa-i lasam in pace si apoi sa-i observam... Am constata apoi ca toti sunt la fel de buni in a-si explora talentul si a-si dezvolta pasiunea... Lumea noastra ar fi plina numai de premiul intai... De fapt... nici nu am sti ce este acela premiu sau functie de conducere sau salariu...

Din ce in ce mai bine!

Vecinul...

Am inceput sa zambesc la amintirea unei povestioare cunoscute...

Se zice ca un cetatean s-a gandit sa isi planteze cativa copaci in spatele casei, in gradina. S-a apucat de sapat si tot sapand gropi pentru copaci, a dat de un filon de aur. Chiar in gradina lui! Nu-i venea sa-si creada ochilor si sapand mai departe a descoperit ca era o bogatie de nedescris. A inceput sa valorifice aurul gasit si viata i s-a schimbat decisiv in acest fel. A devenit un om instarit, unul dintre cei mai bogati oameni ai locului. Era un om obisnuit pana nu demult... Fiind un om cumsecade, ajuta si biserica, ajuta si satul in care traia. Si-a tot aranjat viata ca un om bogat si de cate ori avea nevoie de cate ceva, mergea in gradina si mai scotea niste aur cu care isi satisfacea dorintele. Langa acest om al nostru, in curtea vecina, traia un om foarte sarman... asa de sarman ca nu avea de multe ori ce manca si traia din cersit si din mila altora de multe ori. Omul nostru l-a ajutat in cateva randuri cu de toate, i-a luat haine, i-a dat de mancare dar vecinul facea cumva si tot sarac si vai de el era. Dar parca nici nu-i pasa prea mult de el si obisnuia sa cerseasca mai departe. Omului nostru i s-a facut mila intr-o zi si a mers la casa vecinului sarac. A batut la poarta si intrand in vorba cu dansul, i-a propus sa vina in gradina din spatele casei sale sa-i arate ceva. I-a aratat groapa si faptul ca acolo se afla o bogatie pe care ii dadea voie sa o exploateze si el ca sa-i fie mai bine. Ca doar el avea deja de toate si s-a gandit ca mai este si pentru altii... Cumsecade, nu gluma! Vecinul sarac se uita si nu zicea nimic... Omul nostru, mirat peste masura de lipsa de reactie a vecinului, ii spuse sa dea fuga sa-si ia o lopata si sa-si ia aur cat are nevoie. Saracul zise ca nu are lopata. "Du-te si cumpara-ti o lopata si hai sa sapam amandoi. Vei scapa de saracie!" Saracul s-a uitat in gol si a raspuns... "Nu pot, vecine! Matale stii cat costa o lopata? Nu am cum..."

Saracia este o stare a mintii... si pentru unii dureaza toata viata!

Din ce in ce mai bine!

Efectele benefice ale crizei...

E criza... E criza!! Peste tot auzi: "e criza!". A devenit o justificare, un raspuns bun la toate intrebarile si mai ales la cele care nu au un raspuns...

"Criza asta" este un fel de copac din cauza caruia nu vedem padurea...

Dar... daca faci un pas in spate si te departezi un pic, ai o alta perspectiva. De aici poti sa vezi si alte aspecte, alte nuante...

Criza are si efecte benefice. Da-te un pas in spate si uita-te la criza dintr-o alta perspectiva.

Ce e "criza"? Criza este tradusa printr-o lipsa de cash pe piata. Fluxul de numerar - cashflow - este redus, este diminuat, este mai mic. Oriunde te uiti, asta vezi: mai putini bani. Si asta pentru ca "fabricile de bani" - bancile - au hotarat sa tina numerarul (care este!) la ele in gestiune. Asa vad eu criza. Poate gresesc sau poate zic bine. Oricum... din lipsa asta de bani avem si avantaje.

Unul ar fi ca suntem nevoiti sa consumam mai putin. Asta ne ajuta sa ne reorganizam prioritatile in functie de nevoi si nu de "pofte" sau "mofturi". Vom opta astfel, pentru ca suntem nevoiti, sa acoperim nevoile de baza si sa amanam comfortul creat de cine stie ce dorinte... o masina noua, o toala noua, un concediu exotic... Multi au inceput sa-si scrie cheltuielile pe o hartie si sa socoteasca banii... asta fac doar oamenii bogati, ca de aceea au ajuns bogati, pentru ca au stiut mereu ce se intampla cu banii lor!

Un alt avantaj este ca multi si-au lasat masinile acasa si circula cu mijloace de transport in comun. Gasesti acum un Bucuresti liber de trafic auto aproape la orice ora. Asta inseamna ca gradul de poluare este mai mic si sunt si mai putine chistoace la stopuri pe caldaram.

Oamenii sunt mai atenti cu ce se intampla in jurul lor. Unii chiar au inceput sa-si puna mintea la contributie si au decis sa faca ceva in plus, ceva mai mult. Asta va duce la o crestere a personalitatii individuale si a personalitatii colective, ceea ce inseamna ca multi ies din ignoranta in care intrasera incet, incet... In perioadele de criza au aparut inventiile care au schimbat lumea, au fost puse bazele unor colaborari benefice pentru omenire... Ce urmeaza?

Un alt avantaj este ca tot ce este superficial creat se va narui mai repede... Ajunsesem sa nu mai deosebim ce este bun cu adevarat de ce "pare a fi bun". Acum vom vedea care este cladit pe principii solide, pe baze reale. Pentru ca acestea vor trece prin criza si vor reusi. Vor reusi cei care acopera si satisfac cu adevarat nevoile de baza ale oamenilor si nu cei care inventeaza si speculeaza anumite dorinte... (m-am ferit sa pronunt cuvantul afaceri...)

Cred ca ne plafonasem prea tare... Cred ca ne afundasem intr-o ignoranta prea mare. Cred ca nu este corect sa-ti vinzi viata - timpul tau - pentru un salariu care este de zece ori mai mic decat ceea ce meriti pentru a acoperi un credit cu care sa platesti ceva de zece ori mai scump decat ceea ce merita!!

Eu promovez bunastarea si prosperitatea! Blamez ignoranta si atitudinea "mi se cuvine". Intotdeauna se poate mai bine si mai mult! Sunt un fan dedicat al noului, al lipsei de prejudecati, al inaintarii si al evolutiei. Lumea are nevoie de evolutie, de salturi si de invataminte!

Stiu o poveste. Daca storci o portocala, din ea curge suc de portocala. Daca o zdrobesti cu piciorul, din ea curge suc de portocala. Daca treci cu masina peste ea, din ea curge - ai ghicit! - suc de portocala. Daca pe tine te stoarce viata..., ce curge din tine? Invidie, rautate, ura, razbunare, nestiinta, ignoranta...? Sau din tine va curge intelepciune, bunatate, bucurie, iertare si bun simt?

Slava Cerului ca avem o criza acum! Sper ca TU, prieten drag, esti pregatit sa iei ce este mai bun din aceasta criza...

Din ce in ce mai bine!

Modele

Totul vine de la discutia pe care am avut-o cu Diana la telefon acum 2 zile...

Ma suna si imi spune necajita ca a ramas corigenta la chimie. In sinea mea imi zic: "aschia nu sare departe de pom. In acelasi liceu, cu 25 de ani in urma, ramaneam corigent la chimie...". Ce sa fac? Sa sar in sus? Si unde mai e integritatea mea... s-o fac pe lupul moralist... sa ma erijez in suparatul-care-o-pedepseste...? M-am gandit sa o intreb cum s-a intamplat. (Stiam ca are doua note slabe luate din indolenta si nepasare crasa). Am vrut sa vedem ce invataminte tragem noi din aceasta intamplare...

Reproduc in continuare convorbirea telefonica...

- Tati, am ramas corigenta la chimie?
- Cum asa?
- Pai, n-a vrut sa ma treaca. Imi trebuia un 9 si mi-a dat un 8.
- Si?
- Pai eu am stiut raspunsurile la toate intrebarile... doar la una n-am stiut... si n-a vrut sa ma treaca.
- Pai n-ai rugat-o pe doamna sa te mai intrebe ceva?
- Ba da! I-am zis "haideti, doamna, mie imi trebuie un 9 si dvs. imi dati 8? Dati-mi si mie un 9!"
- Asa i-ai zis...?!? intreb eu uluit.
- Da, si mi-a zis ca nu are chef sa mai stea sa mai traga de mine...
- Dia..., (incep eu mai usurel) eu cred ca nu a vrut sa te treaca intentionat pentru ca ai facut tu ceva...
- N-am facut nimic, tati!
- Nu astazi. In alta zi, poate ai fost obraznica sau poate te-a vazut intr-o situatie neplacuta pentru tine...
- Nu tati, n-am facut nimic! Dar ce ma enerveaza! Nu a vrut sa ma treaca si i-am zis ca am nevoie de un 9...!
- Pai... nu trebuie sa-i zici tu doamnei, ca stie si dansa ce nota iti trebuie... Dar eu cred ca nu a vrut sa te treaca nu pentru ca nu ai invatat, ci pentru ca nu te-ai purtat cuviincios...
- Nu-i adevarat, ma, tati...!
- Fetita mea, in ziua de astazi, bunul-simt este atat de rar incat cine il are deschide orice usa si lasa oamenii cu gura cascata... Tinerii de varsta ta din ziua de astazi se poarta dupa modelul "mi se cuvine" si de aceea au un conflict cu generatiile din'aintea lor. Un tanar cu bun-simt este in aceste timpuri ca o floare pe campul cu ciulini... Nu poti sa-i ceri doamnei nota, dar poti sa ai bun simt si sa fii cuviincioasa in timp ce o rogi frumos sa iti mai dea o sansa pentru ca este o greseala sa ai acele note si ca tu esti un copil bun care vrei sa inveti bine si sa treci si ca ii vei demonstra in viitor aceasta... Si chiar asa si esti si nu trebuie sa minti in legatura cu asta. Este asa?
- Da, asa este! Da' de ce n-a vrut sa ma treaca?
- Repet, pentru ca ai fost obraznica si impertinenta, in loc sa fii docila si cu bun simt... iti recomand sa te duci chiar la prima ora la doamna de chimie si sa-i spui ca tu stii ca poti mai mult si ca ii vei arata ca esti un copil bun. Si, daca ai curaj, multumeste-i ca ti-a dat o lectie...
- Hmmm...
- Deci, ce ai inteles...?
- Ca daca nu eram obraznica aveam sanse sa trec...
- Si cum ar fii trebuit sa fii?
- Sa stau linistita si sa fiu politicoasa... sa o rog sincer sa ma ajute...
- Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa-ti zic si cum e cu bunul-simt. Sa stii ca te iubesc si tu nu esti pentru mine o nota, tu esti copilul meu destept si frumos si cu bun-simt. Nu ma intereseaza nota, stiu ca o vei repara si va fi doar o amintire de care vom rade impreuna candva...
- Iti multumesc, tati! Te iubesc!
- Si eu te iubesc, printesa mea!

Astazi, parca din nimic, s-a iscat o discutie cu Vlad in masina.... Subiectul? Bunul-simt la varsta de 12 ani. Aceleasi discutii, aceleasi discutii... La intrebarea "de ce faci asa?" primesc invariabil raspunsul "asa face toata lumea...". Am ramas pe ganduri si am hotarat sa-i luam mai mult pe copii in preajma noastra, la munca, la alte activitati, ca sa vada ca noi traim si ne comportam cu bun-simt, nu doar le zicem lor ca "asa e bine"... Mai putin TV, mai putin calculator, mai mult citit, mai mult cu noi zi de zi ca sa-si recapete modelele corecte...

Si intr-o zi se vor bucura de aceste lectii atunci cand le vor preda copiilor lor... care vor avea si ei modele corecte...

Din ce in ce mai bine!

Dumnezeu rade

O buna prietena, Camelia, mi-a trimis acest mesaj. Textul nu imi apartine. Cer permisiunea sa-l postez. Cu multumiri! Iata-l...

"Ce-ar fi ca intr-o buna zi sa va apucati sa radeti de unul singur? La inceput va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa iti incepi si sa iti inchei ziua razand. Oricum, va recomand sa incercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti incepe ziua. Sa razi fara nici un motiv! De fapt, rasul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol in sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie langa tine, iar tu te trezesti in aceeasi casa veche, in acelasi mediu. In aceasta lume in continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, in viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca in fiecare dimineata, iar laptarul isi face datoria si bate la usa . Chiar ca merita o partida buna de ras! Va veni o zi cand sotia va continua sa sforaie, laptarul sa iti bata la usa , cand viata va continua sa curga la fel ca pana atunci, dar cand tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai tarziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de ras inainte ca ea sa te surprinda. Cat mai ai timp. Priviti ridicolul acestei vieti. In fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut intreaga viata. Te bagi din nou in papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? Incotro te indrepti? Te pregatesti atata, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te imbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca maine sa faci acelasi lucru? Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de ras. Nu deschideti inca ochii. Cand simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, incepeti mai intai sa radeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti incepe astfel ziua cu dreptul. Daca poti rade la prima ora a diminetii, vei rade apoi intreaga zi. Rasul atrage dupa sine si mai mult ras. Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Inca de la prima ora a diminetii ei incep sa se planga, sa se tanguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se infurie, si astfel isi stabilesc modelul pe care il vor urma intreaga zi. Adeptii zen sunt ceva mai intelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decat voi. Isi incep intotdeauna ziua razand... dupa care rasul le galgaie in gat tot restul zilei. Sunt atatea lucruri ridicole care se petrec in jur! Probabil ca Dumnezeu moare de ras, vazand atata prostie si atata absurditate in aceasta lume, repetandu-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, iti dai seama ca ei joaca de fapt intr-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de ras. Daca imediat dupa ce ai ras pastrezi cateva momente de tacere, intr-o buna zi il vei auzi razand pe Dumnezeu. Vei constata ca intreaga existenta rade alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele rad impreuna cu tine."

Din ce in ce mai bine!

Pastile pentru mentalitate

Intrebarea zilei: "Daca ai 2-0 in minutul 11, cum sa faci macar un 4-4 sau 5-5 pana in minutul 90?"

Oare francezii mananca Mentosan? "Mentosan" - un nou supliment nutritiv . Cred ca, etimologic vorbind (inventez, desigur, dar se potriveste), "mento=minte" si "san=sanatate" inseamna impreuna "sanatatea mintii". La ce ne-ar ajuta sa mancam pastile pentru mentalitate? Simplu! Rezultatele tratamentului: sa fii condus cu 0-2 in minutul 11 si sa stii ca la final vei castiga meciul. Esti sigur de asta pentru ca tu stii ce gandesti! La polul opus..., ai 2-0 in minutul 11 si te gandesti cum sa faci sa nu pierzi si aperi si putinul pe care il ai si... - ghici? - il pierzi si pe acesta.

Multumesc lui Alex, colegul meu, care mi-a oferit o invitatie la "fotoliile grangurilor" pe Ghencea. Am stat dupa un geam; se vede bine de acolo. Esti pe stadion dar nu auzi stadionul. Am servit gustari si am golit cateva sticlute umplute cu "berea oficiala". Moca.

Ma mai gandesc ca erau de batut (si) francezii de la Bordeaux. Subtire echipa. Da' subtire si CFRu' nostru. De data aceasta eram in loja de pe stadionul din sufragerie, alaturi de fetele mele... A fost o seara frumoasa.

Ma intreb la ce varsta ar trebui introdus "Mentosan-ul" in alimentatia copiilor din Romania? Cred ca in Franta se mananca de timpuriu. Sigur Lyon-ezii mananca de cel putin 8 ani. Atfel cum sa iei 7 titluri consecutiv?

Din ce in ce mai bine!