Sunt un optimist! Sunt un visator! Sunt un deschizator de noi drumuri! Sunt un idealist! Stiu ca asa este si cred cu tarie toate acestea!
Traiesc si eu minunandu-ma uneori de cum pot fi unii oameni... Veti citi in continuare ceva ce rar veti putea gasi pe acest blog sau in viata mea ca ton de discutie...
Sa ne uitam la un grup numeros de prieteni care vizioneaza impreuna un film. In aceeasi sala, in acelasi timp. Dupa vizionare, marea majoritate este entuziasmata de ceea ce a vizionat, cativa spun ca a fost OK, unul spune ca a fost "asa si asa" si unul... Unul singur spune ca a fost de c_c_t, ca este bataie de joc, ca o sa anunte pe toata lumea sa nu isi piarda timpul si banii la acest film si ca o sa dea in judecata pe nu stiu cine... Nu iti vine sa crezi! Ne uitam impreuna la acelasi film si fiecare vede si intelege altceva... Asta pana la urma e in regula! Dar ce te faci ca "carcotasul" nu doarme bine noaptea daca nu da cu barda in stanga si in dreapta ca sa faca dreptate? Incerci sa-l linistesti, incerci sa-i explici, incerci sa-i atragi cumva atentia ca este penibil si ca celorlalti le-a placut... Mai rau!! Se enerveaza si mai tare ca altora - celor multi - le-a placut! Da si mai tare din picioare si loveste pe toata lumea!
Imi amintesc de Domnul Goe si de Ionel a lu' Madam Popescu, doua personaje ale lui Nenea Iancu... Mi-e frica sa ma gandesc ca nuvelele in care activeaza cele doua "specii" se studiaza la scoala si aceste doua personaje pot deveni exemple de urmat de catre copii. Si vezi multi copii care asa se poarta... Si acesti copii ajung oameni mari si... se poarta la fel!! Si intr-o zi..., ajung la un film cu alti colegi sau amici. Si uite asa iese la suprafata caracterul colturos si bolnavicios...
La fel ma mir de felul in care pot sa reactioneze "unii Goe" si "unii Ionel" - parafrazandu-l pe Nenea Iancu - atunci cand un prieten le intinde o mana de ajutor si le face o propunere de a construi o echipa ca sa le fie mai bine tuturor, impreuna. Prietenul cu propunerea, un om cu limitele sale, face ce poate si cat poate, dar intentia este laudabila si efortul de a intinde mana prietenului este camaraderesc. Goe si Ionel..., se uita piezis si pornesc abrupt o rafala de injurii si venin asupra celui care tocmai "le-a intins mana spre ajutor". Si pleaca urland ca vor face si vor drege si ca au fost luati drept prosti etc. etc.
Inteleg de ce Tata imi spunea ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul!".
Revin la povestea cu filmul si creez o analogie cu orice alta situatie similara in care un prieten iti acorda O SANSA si te considera demn si potrivit ca sa faci echipa cu el intr-un proiect. Adica iti face o propunere de colaborare, de parteneriat. Tu ai o singura datorie. Una singura! Indiferent cum ti se pare aceasta propunere, indiferent cat esti tu de inteligent, cat esti tu de suficient, de sigur pe tine si pe viata ta... indiferent de orice, multumeste-i prietenului tau si nu te purta ca "un Goe" si ca "un Ionel". Fii demn. Fii corect. Fii un om cumsecade. Multumeste-i si nu te duce sa arunci cu pietre de dupa gard daca ti se pare ca ideea ti-a jignit inteligenta ta atotcuprinzatoare... (mai bine vezi la ce reclame te uiti la TV...)
Ceea ce pentru unii nu este bun... pentru altii este colacul de salvare al vietii lor...
Si acum sunt specific. Daca voi ajunge candva cu vreo propunere la tine, fie ca este Lyoness, fie orice altceva..., te rog sa nu fii Domnul Goe sau Ionel a lu' Madam Popescu!
Este plina lumea de "destepti-saraci"... Nu fii si tu unul dintre ei...
"Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!" (Nenea Iancu)
Eu sunt un visator... Am sa continui sa intind mana oportunitatii prietenilor si celor pe care ii intalnesc. Am sa le propun parteneriate si de azi inainte. Si stiu ca voi mai gasi si dulceata in pantofi...
Din ce in ce mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu