Calatoria...

Se spune ca ne nastem fiecare acolo unde si cand ne alegem sa o facem. Dintr-o alta dimensiune, de acolo de unde, probabil, venim cu totii si acolo unde, probabil, plecam cu totii, ne alegem viata pe care o vom trai in aceasta dimensiune, pe acest Pamant, si chiar stim cum va arata aceasta viata inca inainte de a ne intrupa. Aceasta inseamna ca ceea ce se intampla pe durata vietii pe Pamant este dinainte stiut, acceptat, ales si primit cu scopul de a experimenta exact ceea ce se intampla pentru a realiza, a continua un proces de dezvoltare a Sinelui, a Eu-lui...

Am stat si am cugetat la acestea...

Asta ma face fericit pentru ca inseamna ca nu am de ce sa fiu nelinistit... Traiesc viata pe care mi-am ales-o in care TOTUL este o experienta frumoasa, este ca o calatorie in care Ghidul imi (re)descopera ceea ce am am ales deja sa "vizitez". Ca si intr-un castru roman - spre exemplu - voi vedea dovezile unui castru roman si ale civilizatiei sale. Nu voi vedea altceva si ma astept sa vad ceea ce am ales sa vizitez. Pot sa aleg sa ma plimb si sa admir anumite parti semnificative ale sitului sau pot sa ma las condus de Ghid si sa vad ceea ce el imi prezinta. Si intr-un caz si in celalalt eu ma aflu acolo unde am ales sa fiu: in excursie. In nici un caz nu ma voi intrista sau supara ca ma aflu in calatoria pe care eu am ales-o!

Raportand acest mod de gandire la Marea Excursie care este viata mea pe Pamant, gasesc ca este inutil sa ma supar pe ceva sau sa ma intristez de ceva... pentru ca eu am ales sa vin in "aceasta vizita" si sa experimentez toate acestea care le cuprinde.

Viata mea cuprinde atat de multe minuni... Parintii mei, prietenii mei, fratele meu, colegii mei de gradinita, de scoala, de armata, de facultate, de echipa, de serviciu, de afaceri, rudele mele, familia mea, copiii mei, intamplarile si amintirile vietii mele, relatiile cu oamenii din viata mea, toate zilele si toate noptile pe care le-am trait, toate locurile pe care le-am vazut si le-am revazut, casele in care am crescut si am locuit, plajele unde m-am bronzat, apele in care m-am scaldat, bicicletele pe care am mers, masinile pe care le-am condus, povestile pe care le-am citit si care mi-au fost citite, gandurile si ideile care mi-au trecut prin cap, proiectele pe care le-am gandit, proiectele pe care le-am implementat, concertele la care am fost, melodiile pe care le-am fredonat, emotiile, soaptele, rugaciunile, stresul, eforturile, bairamele, distractiile, filmele, plimbarile, lacrimile, suspinele, dorintele, iubirea... Si cate si mai cate... Toate! Toate sunt Viata mea! Si pe toate eu mi le-am ales, eu mi le-am creat!

Dar... cel mai pretios DAR este ziua de astazi! ASTAZI! Astazi este singura zi pe care o am! Astazi este ziua cea mare, astazi este o zi speciala...

Astazi este a 17-a aniversarea a zilei de nastere a Dianei!

Iubita mea, Dragostea lui tati, tu ai ales sa vii pe Pamant la noi, in casa si in viata noastra, la tati si la mami. Ti-ai ales aceasta pentru ca ai vazut ca aici, in aceasta conjunctura vei dobandi experientele de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te implinesti pe calea desavarsirii spiritului tau infinit. Iti multumesc pentru ca m-ai ales pe mine sa fiu "Tatal tau pamantesc"! Iti ofer toata dragostea mea si toata bucuria sufletului meu. Te asigur ca voi fi alaturi de tine pana la sfarsitul "calatoriei" pe Pamant! Esti un Inger luminos si bun care isi daruieste stralucirea si puterea lumii in care se afla. Dumnezeu te iubeste si te ocroteste. Ai in viata ta tot ce este mai bun si mai frumos din Natura si din Univers. Pretuieste si foloseste aceste Daruri divine. Bucura-te de Calatoria ta care este plina de atatea minuni!



Te iubesc! Iti multumesc tie si lui Dumnezeu!

La multi ani, Diana!

Din ce in ce mai bine!

Corina

Si eu te iubesc, Corina!

SUNT FERICIT!

Astazi, 21 septembrie 2009, Corina implineste 18 ani de cand a venit in viata noastra!

La multi ani, Printesa Mea! Tu sa fii Credinta, Speranta si Iubirea oamenilor din viata ta! Eu te iubesc nespus, te insotesc si te veghez pe mai departe!

One moment in time... Eram in casa noastra cu chirie... o tanara familie plina de sperante si de viata... 1991... Aveam 23 de ani... Imi amintesc cate rugaciuni fierbinti adresam... Tin minte ca aveam un crucifix pe perete pe vremea aceea... In genunchi, in fiecare seara si in fiecare dimineata, timp de luni de zile rosteam rugaciuni... "Doamne, da-mi Doamne, o fetita sanatoasa, desteapta si frumoasa! Te rog din inima, Doamne!". Si Dumnezeu m-a ascultat si ii sunt recunoscator!! Mi-a trimis mult mai mult decat puteam eu sa visez... Mi-a trimis-o pe Corina, darul divin, fetita minunata care ne-a incalzit inimile si ne-a invatat sa traim viata din plin! Iti multumesc, Fetita mea, ca ai ales sa vii la noi! Iti multumesc, Cleo, pentru acest dar nepretuit si pentru sacrificiul tau! Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca m-ai adus pana astazi ca sa pot trai aceasta bucurie!!

Corina, iti doresc sa traiesti, la randul tau, bucuriile pe care mi le-ai adus tu mie si sa cunosti Dragostea pe care o duc cu mine in suflet si care ma intinereste de la an la an!!

Sunt mandru? DA! Sunt foarte mandru! Ma uit la cateva fotografii din ultimii cativa ani... cu tine, cu voi, cu noi... pe care le am in telefon...

La Cheia, intr-o minivacanta... iulie 2007Somn usor, iubita lui tati...! Ingerasii te vegheaza... Sa te faci mare!...bolnavioara intr-un spital in august 2007...

Septembrie 2007, la Red Bull Flugtag...
Octombrie 2007...Decembrie 2007, la un targ la Romexpo,
"vanzatoare" de CD-uri cu Trupa Veche...
Decembrie 2007, cu Andrei, goana dupa cadouri...

Diana, Lupu, Mama si Cori - ianuarie 2008
Cori, tati si Dia la Plaiul Foii... in martie 2008
Cu Diana si Andrei...
Aprilie 2008, in Parcul Izvor, cu fratiorul Ricky...
Iunie 2008, Arenele Romane, cu Diana...
Dia, tati si Cori la Pestera de Moieciu in ianuarie 2009...
Corina, acum cateva zile te-am condus pentru a 12-a oara
in prima zi de an scolar.
Unde se duce vremea asta...? Cand a trecut timpul...?Astazi esti femeie, Fetita mea... si viata merge mai departe...

Stiu ca nu sunt cel mai bun tata din lume... Dar sa stii ca am facut, fac si voi face tot ce imi dicteaza inima si in fiecare moment al vietii mele dau totul ca sa sa ma ridic si sa fiu mai bun! Sper sa pot fi uneori exemplu pentru tine in viata...

Esti un copil minunat. Iti multumesc! Te iubesc! La multi ani!

- Tati -

Din ce in ce mai bine!

"Tinerete fericita!"

Am primit cea mai frumoasa urare din ultimii ani...

Aseara intram la mall in parcarea subterana... La bariera de la intrare (recent instalata), statea cu modestie, in semiintuneric, o silueta umana. Asteptand la rand, am observat ca s-a aplecat discret si a apasat pe butonul automatului care emite tichetul de parcare, oferind astfel un serviciu soferului masinii din fata noastra. Poate stii cum este cand te opresti la un astfel de automat; daca nu te incadrezi suficient de aproape de el, trebuie sa iesi pe geamul masinii si sa te lungesti intr-o pozitie deloc confortabila pentru a apasa pe buton ca sa obtii tichetul. In fine... Bariera s-a ridicat, masina a trecut, bariera s-a lasat...

A venit randul masinii noastre la automat. Am oprit in dreptul acestuia, foarte aproape, am deschis geamul si nu am apucat sa intind mana spre buton caci silueta din umbra a apasat inaintea mea si mi-a si oferit tichetul de parcare... Am cerut Ancai sa vada daca are 1 leu la indemana si mi-a dat imediat. Am oferit banutul si am adaugat, tot cu modestie: "Va multumim pentru serviciu!". Am privit catre acea silueta care acum era mult mai aproape de geamul masinii... Am putut observa ca era un barbat in varsta, dar nu foarte in varsta, imbracat modest... Nu a indraznit sa ceara nimic, nici macar sa ridice privirea spre mine, dar a intins mana si a primit ceea ce i s-a oferit. A adaugat cu glas modest dar ferm: "Tinerete fericita sa aveti!". Am auzit in acel moment cea mai frumoasa urare din cate am primit in ultimii ani... Sau, cel putin, pentru mine impactul a fost atat de puternic, incat mi-au dat lacrimile instantaneu.

Mi-am adus aminte de cardul pe care l-am extras de dimineata al carui gand m-a insotit toata ziua... "Sunt frumos si toata lumea ma iubeste. Radiez acceptare si sunt profund iubit de ceilalti. Dragostea ma inconjoara si ma protejeaza."

Am stat cateva minute in mall. Cand am iesit, silueta nu se mai afla acolo... Un inger...??

Din ce in ce mai bine!

Oameni potriviti... sau ingeri?

Am avut o discutie foarte speciala pe mes cu o prietena, Cerasela. Ii sunt recunoscator!

Exista unii oameni cu care iti place sa stai si sa povestesti. Este "racoritor" pentru minte si pentru suflet... Te simti bine si iti gasesti resurse dupa astfel de discutii cu astfel de oameni. Te bucuri ca exista oameni "ca tine". Parca, din nimic, se naste un subiect. Si tot dezvolti si dezbati si completezi o parte din tine. Parca ar fi o piesa de puzzle pe care o asezi fix la locul ei, asa... din intamplare.

Asa de potriviti sunt cateodata acesti oameni ca eu cred ca sunt niste ingeri care te vegheaza si te calauzesc... Te ajuta sa nu uiti de lucruri importante din viata ta, sa gasesti cai de a te "strecura" mai departe in hatisul vietii, sa gasesti resurse sa-i ajuti pe altii, sa te descoperi... Si toate astea dintr-un subiect banal, care parca nu are inceput si sigur nu are sfarsit.

Mai am "ingeri pazitori"... Iubita mea, Anca, Dragostea vietii mele, este unul dintre ei. Ma vegheaza in permanenta si imi deschide calea cu increderea pe care o construieste in mine zi de zi. Ce sa imi doresc mai mult? "Kazilora", care apare si dispare din viata mea ca un jolly-jocker de carti, dar... este mereu acolo cand am nevoie de el sa ma puna in "mana buna". Titi, prietenul meu de... cine stie cate vieti? Este "panoul meu de monitorizare" in care ma incred si cu care nu ma satur de stat de vorba. Sorin S., o sursa de incredere si liniste din care sorb adesea cu nesat. Romeo, un exemplu de credinta si devotament desavarsit si pe care il stiu alaturi de mine. Mihai, care se naste in fiecare zi din nou si din nou pentru o noua viata plina de bucurii de copil. Dan, cu curajul si daruirea sa neclintita pentru viata lui libera. Liviu, o bucla in timp in care se amesteca vise, impliniri si amintiri. Mama si Tata, care au respectat "legea" si m-au invatat respectul, iubirea, munca, daruirea, credinta si voiosia. Cleo, care mi-a daruit cele doua nestemate: Corina si Diana. Corina, primul meu vlastar si raza mea de soare. Diana, provocarea mea de a fi mereu tanar si nestavilit. Si multi, multi altii care m-au ghidat pe parcursul vietii mele, trimisi fiind de Cineva care ne stie rostul si ne vede drumul inaintea noastra...

Ce sunt eu sa merit toate astea? Ma uit in viata mea si sunt inconjurat de atatia oameni potriviti... sau de ingeri?

Din ce in ce mai bine!