Aseara intram la mall in parcarea subterana... La bariera de la intrare (recent instalata), statea cu modestie, in semiintuneric, o silueta umana. Asteptand la rand, am observat ca s-a aplecat discret si a apasat pe butonul automatului care emite tichetul de parcare, oferind astfel un serviciu soferului masinii din fata noastra. Poate stii cum este cand te opresti la un astfel de automat; daca nu te incadrezi suficient de aproape de el, trebuie sa iesi pe geamul masinii si sa te lungesti intr-o pozitie deloc confortabila pentru a apasa pe buton ca sa obtii tichetul. In fine... Bariera s-a ridicat, masina a trecut, bariera s-a lasat...
A venit randul masinii noastre la automat. Am oprit in dreptul acestuia, foarte aproape, am deschis geamul si nu am apucat sa intind mana spre buton caci silueta din umbra a apasat inaintea mea si mi-a si oferit tichetul de parcare... Am cerut Ancai sa vada daca are 1 leu la indemana si mi-a dat imediat. Am oferit banutul si am adaugat, tot cu modestie: "Va multumim pentru serviciu!". Am privit catre acea silueta care acum era mult mai aproape de geamul masinii... Am putut observa ca era un barbat in varsta, dar nu foarte in varsta, imbracat modest... Nu a indraznit sa ceara nimic, nici macar sa ridice privirea spre mine, dar a intins mana si a primit ceea ce i s-a oferit. A adaugat cu glas modest dar ferm: "Tinerete fericita sa aveti!". Am auzit in acel moment cea mai frumoasa urare din cate am primit in ultimii ani... Sau, cel putin, pentru mine impactul a fost atat de puternic, incat mi-au dat lacrimile instantaneu.
Mi-am adus aminte de cardul pe care l-am extras de dimineata al carui gand m-a insotit toata ziua...
"Sunt frumos si toata lumea ma iubeste. Radiez acceptare si sunt profund iubit de ceilalti. Dragostea ma inconjoara si ma protejeaza."Am stat cateva minute in mall. Cand am iesit, silueta nu se mai afla acolo... Un inger...??
Din ce in ce mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu