Sunt si fac ce-mi place!

Traim intr-o lume in care "educatia competitiei" incepe din frageda copilarie. Suntem invatati si apoi ne obisnuim sa ne raportam si sa ne evaluam in functie de ceilalti, de ceea ce au ei, de ceea ce realizeaza ei, de ceea ce sunt ei. In scoala se acorda note si calificative pentru performante. La sfarsitul anului scolar exista un singur "premiu intai". Se dezvolta o competitie intre copii - cine este mai bun!

Sistemul de invatamant promoveaza si dezvolta doar doua tipuri de inteligenta dintre cele zece - cate s-au descoperit - pe care le are fiinta umana. De ce asa? Este evident ca in acelasi mediu, cu aceleasi resurse la dispozitie, cu aceeasi profesori si in aceeasi unitate de timp, copii obtin performante diferite in "competitia scolara". Sunt unii mai buni ca altii sau sunt altii mai slabi decat ceilalti...? Nici una, nici alta... La scoala se pune accent pe inteligenta logico-matematica si pe cea lingvistica. Dar mai exista si alte tipuri de inteligenta: kinestezica (motrica), muzicala (artistica), interpersonala, intrapersonala, spirituala, naturalista... In ultimii ani se vorbeste foarte mult despre inteligenta emotionala. Si chiar despre inteligenta financiara.

Observam de multe ori, chiar si in cazul nostru, ca urmam un anume tip de scoala, obtinem o anumita specializare si apoi punem diploma in rama si ne apucam de "altceva" care ne ofera mai mult din ceea ce gasim ca ar fi potrivit cu "ceea ce ne place". De ce nu ne-am specializat la inceput pe ceea ce ne place? De ce trebuie sa treaca atat de mult timp ca sa aflam ca suntem facuti pentru "asta" si nu pentru "cealalta"? Un raspuns ar fi acela ca atunci cand suntem copii nu prea avem cum sa alegem... Traim intr-o inertie a mentalitatii parintilor nostri. Vremurile se schimba si nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne adaptam rapid, din mers si eficient. Parintii nu sunt vinovati. Nu vreau sa spun asta. Nici bunicii nu sunt vinovati. Doar ca vremurile se schimba cu viteza respiratiei... si ceea ce acum cativa ani era valabil, astazi deja s-a schimbat si maine va fi invechit...

Era Industriala a inceput pe la 1700, a durat cca. 250 de ani. La sfarsitul anilor '80 am intrat in Era Informationala. Acum am si trecut deja in Era Comunicarii... Pentru ca informatiile exista peste tot, oricand, oriunde si stim cum sa le accesam. Teoretic, toata lumea poate sa stie tot, in orice moment. Dar de ce informatii avem nevoie? Aici e dichisu'...

Daca am cauta informatiile potrivite tipului de inteligenta dominant propriu, daca am dezvolta pasiunea si am porni pe un drum al lui "sunt si fac ce-mi place", am vedea ca viata nu mai este deloc o competitie cu altii... ci una cu tine insuti!

Ce iti doresti din adancul inimii? Ce te-ar face sa iesi din casa oricand si oricum? Ce anume iti creeaza acel fior de bine cand te gandesti la acel ceva? Crezi ca ai putea gasi in inima ta asa ceva...? Sunt mii si mii de oameni in istoria omenirii care si-au urmat pasiunea, daruind lumii inventii, performante de toate felurile, descoperiri si constructii nemaivazute, revolutii... Dar si-au urmat pasiunea si atunci cand erau numiti "nebuni"... si au schimbat lumea!

Eu cred ca astazi vorbim de "incalzirea globala" pentru ca prea multi oameni nu fac altceva dacat sa produca CO2 si... atat. Categoric nu ne-am nascut doar pentru asta, doar sa dam "de mancare" la plante, sa asteptam salariul cu care sa ne luam de mancare si de imbracat "mai frumos ca altii" ca apoi sa producem iar CO2...

Sa-ti gasesti visul si pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de Creator. Sa-ti dezvolti pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de semeni. Nu ar mai exista nici o competitie intre oameni daca fiecare si-ar hrani si dezvolta pasiunea proprie. Pentru ca nu l-ar mai interesa ceea ce este in jur... ce parere are x si y despre el... cum il "vede lumea"... Fa un exercitiu folositor tie si Lumii: intreba-te daca iti place ceea ce faci in fiecare luni dimineata. Apoi, daca raspunsul este "nu", intreaba-te ce ai vrea sa faci in fiecare luni dimineata. Ai vrea copiii tai sa faca acelasi lucru ca tine...? Care e pasiunea ta...? Care este talentul tau...? Inca nu este tarziu sa le cauti si sa le gasesti...

Nu stii cum? Te invat eu. Inchide ochii, inspira adanc, expira si linisteste-te... Nu deschide ochii pana ce nu gasesti. Cauta inauntru acolo... nu cauta afara.

Cum am putea gasi, ca parinti si educatori, care este inteligenta dominanta a copiilor nostri? Poate ar trebui sa-i lasam in pace si apoi sa-i observam... Am constata apoi ca toti sunt la fel de buni in a-si explora talentul si a-si dezvolta pasiunea... Lumea noastra ar fi plina numai de premiul intai... De fapt... nici nu am sti ce este acela premiu sau functie de conducere sau salariu...

Din ce in ce mai bine!