De cat avem nevoie?

Ascult la stiri ca o cometa s-a apropiat la 61 milioane de km de Pamant... Am citit si in ziar... Oamenii sunt preocupati de comete...

Apoi vad la stiri ca un domn a fost pradat de cele... 40 de ceasuri pe care le avea in casa. 40 de ceasuri??! Imi pare rau sincer pentru domnul acesta.

Inca o stire "de senzatie": o licitatie din Paris inregistreaza sume record pentru obiecte de arta aflate la vanzare.

Urmeaza o stire legata de criza... Firmele de confectii sunt devastate si la cateva zile o astfel de firma da faliment. Motivul? A scazut consumul.

Asta e buna: bancile vor sa acorde credite dar nu au cui! Ha-ha-ha!! Normal ca vor sa dea credite, ca doar din asta traiesc bancile!!

Apoi m-am delectat cu noua colectie de "bucatele de material" a unui mare creator de moda international prezentata de cateva domnisoare suuuuuuubtireleeeee... Mama, ce de flash-uri!

Acum 20.000 de ani oamenii traiau in pesteri si in adunari sub forma de triburi. Cautau sa isi asigure hrana, sa se adaposteasca de vremea rea, sa procreeze si se bucurau din plin de viata. Aveau in proprietate o piele de animal cu care se infasurau (de unde si expresia "imi dau si pielea de pe mine"), detineau o unealta de vanatoare si probabil un loc in acea pestera. Si erau fericiti!

Dupa 20.000 de ani, oamenii din aceeasi rasa traiesc diferit cu toate ca nu au nevoie de nimic mai mult ca sa fie fericiti! Au... "evoluat"...

Cat ai nevoie sa mananci ca sa nu mori de foame? De cat spatiu ai nevoie ca sa traiesti la adapost? De cate pulovere, camasi, pantaloni, tricouri "de firma", rochii, genti, pantofi, ceasuri, margele ai nevoie ca sa te protejezi? De cate unelte ca telefon, autoturism, laptop, plasma, mp4, rasnita, cuptor cu microunde ai nevoie? De cate din toate acestea ai cu adevarat nevoie? Sincer!

De ce avem nevoie ca sa fim fericiti? Ce ne trebuie? Cat ne trebuie? Se pare ca nu e nevoie de atat de multe din toate acestea si altele pentru ca eu stiu oameni care au mult din toate si nu sunt fericiti... Si stiu oameni care nu au mai nimic din acestea (aproape ca ai zice ca traiesc ca acum 20.000 de ani), oameni care sunt foarte fericiti si foarte recunoscatori pentru "tot ce au", pentru viata lor, pentru familia pe care o au, pentru ca isi traiesc viata. Si sunt gata "sa-si dea si pielea de pe ei" daca le-o ceri!!

Ii invatam pe copii sa stie ce este proprietatea, ii invatam sa scrie si sa citeasca, ii invatam sa pretuiasca bunurile materiale, ii invatam sa se raporteze si sa se compare cu altii care au bunuri materiale, ii invatam sa lupte pentru dreptatea lor, ii invatam tot ceea ce stim si ii invatam prin exemplul nostru.

Hai sa-i invatam pe copii sa fie recunoscatori, sa ii invatam sa (se) iubeasca, sa se apropie, sa se ajute, sa fie toleranti, sa se dezvolte armonios si echilibrat! Stiu ca putem face acest lucru, ca trebuie sa fim exemplele lor pentru ca asa invata copii... din exemplul nostru personal!

"Nu aud ce-mi spui pentru ca vorbeste prea tare ceea ce faci!"

Din ce in ce mai bine!