Ce i se poate intampla unui om bolnav in 44 de ore...

Marti 27 ianuarie 2009...
Ora 03:30 - sting lumina si ma culc...
Ora 08:30 - ma trezesc, stare febrila, ma gandesc ca trebuie sa plec la Botosani in jur de 11:00 cu Fane..., ma trantesc din nou in pat cu gandul ca inca o ora de somn ma va pune pe picioare...
Ora 10:00 - ma trezesc din nou pentru ca Anca pleaca la scoala dupa 4 zile in care a zacut in pat cu febra, ma simt si mai rau, am febra, mi-e frig si ma doare in gat..., analizez situatia, daca ies din casa ca sa fac 450 km si sa ma intorc alti 450 km si ajung mai bolnav, in conditiile in care joi plecam la Timisoara unde sambata si duminica trebuie sa predam curs... si trebuie sa fiu sanatos ca sa pot performa..., hotarasc sa nu mai plec la Botosani, il sun pe Fane si il anunt ca sunt bolnav, Fane e contrariat pentru ca e importanta vizita noastra si intalnirea cu primarul pe de alta parte intelege situatia mea..., il rog sa mai vorbim peste 1-2 ore ca sa vad cum ma simt, ma pun la loc in pat...
Ora 12:00 - ma trezesc din nou transpirat si simtindu-ma rau... ma intorc pe partea cealalta gandindu-ma ce este bine sa fac - sa plec, sa nu plec? -, daca ma imbolnavesc si mai tare... adorm...
Ora 14:40 - il sun pe Fane si-i spun ca vreau sa mergem pentru ca e important, voi sta si eu cu capul intr-o parte ca sa nu-i dau raceala..., ca ne vedem in 40 min. jos la scara blocului..., intru in baie apoi imi fac bagajul...
Ora 15:30 - imbracat si gata de drum ma asez pe canapea cu o stare de febra, adorm pe loc...
Ora 16:20 - aud telefonul ca prin vis, cobor ca a venit Fane, trecem pe la scoala pe la Anca sa iau ceva din masina noastra, trecem pe la biroul lui Fane si iesim din Bucuresti la 17:22...
Ora 20:30 - oprim sa mancam la Adjud, la Podul Turcului, ma simt destul de rau..., noroc ca Fane este un sofer exceptional si eu am putut sa dorm pe bucatele, am facut alergie de la medicamente, mi se umfla pielea capului, pornim la drum...
Ora 23:30 - ne cazam la Hotel Rapsodia din Botosani, doar 6 ore pana la Botosani pe ploaie si noapte??!!, nu-ti vine sa crezi ca nu am gasit nici o farmacie deschisa nici in Roman, nici in Harlau si nici in Botosani, am nevoie de antihistaminic ca sa nu ma mai umflu..., cautam un restaurant, intre timp fata de la receptie trimite un taxi sa-mi ia de la nu-stiu-ce-farmacie Claritine, aflam de restaurantul "Duoi cucoshi" si pornim in cautarea lui, il gasim dar nu vedeam nimic inauntru de fum asa ca hotaram sa cautam altceva, intre timp mi se face si mai rau asa ca raman la hotel urmand sa ne vedem de dimineata...

Miercuri 28 ianuarie 2009...
Ora 01:10 - hotarasc sa ma culc si ma bag in pat dupa ce inghit un pumn de pastile si ma blindez cu multe haine..., ma prinde un film la TVR2 despre criogenie (da bine la febra mea!) si trezirea la viata in viitor intr-un vis, hmmm... interesant, sting pe la 02:30...
Ora 08:28 - deschid ochii, sunt transpirat, ma simt bine
Ora 08:30 - suna receptia sa ma trezeasca, multumesc, comand micul dejun, ma pregatesc de igiena de dimineata, deschid televizorul la emisiunea matinala de pe TVR1, slabuta si anosta, cu toate ca Mihai face emisiuni bune la City FM, vine micul dejun (un snitzel cat capul meu, 2 ochiuri - cerusem fierte - si cateva bucatele de cascaval + o farfurie mare de paine si un ceai), intru la dus, ma barbieresc, ma imbrac, imi iau pastilele...
Ora 09:55 - cobor la intalnirea cu Fane in fata Primariei de peste drum de hotel, surpriza!! - e in renovare si sediul s-a mutat..., ajungem si acolo dupa un drum pe dibuite, dl. vice-primar ne primeste cu caldura, stam de vorba civilizat, ne facem sperante si unii si altii, incheiem dupa vreo ora de povesti si ne luam ramas bun...
Ora 11:45 - parasim camerele de hotel si plecam spre Ipotesti, ajungem la casa memoriala Mihai Eminescu, o liniste superba care ne infunda urechile, ii arat lui Fane amfiteatrul si ma afund in amintiri..., ma imprietenesc cu un catel, ascult ploaia curgand pe burlanele caselor, ma uit la plopii fara sot..., ne caram rapid spre Botosani, vizitam stadionul, apoi sala polivalenta "Elisabeta Lipa" si parasim orasul pe la 13:05...
Ora 16:00 - oprim in acelasi loc la masa..., pe drum am dormit, am uitat sa va zic ca ma simteam deja mult mai bine, ceafa cu cartofi prajiti si muraturi + o skoll, alimentam, spalam parbriz...
Ora 16:40 - la drum, se lasa seara, ploua mocaneste si pe alocuri chiar serios..., atipesc din cand in cand ascultand povestile lui Fane despre adolescenta si tinerete..., ma suna colegele de la marketing ca sa vorbim aceleasi lucruri pe care le-am mai vorbit..., s-a facut noapte afara, ne apropiem de Bucuresti, incep sa ma simt din nou mai rau, ma doare gatul si tusesc, parca ma ia si febra..., o sun pe iubita mea, se ofera sa vina sa ma ia de la Dna Ghica...
Ora 19:45 - ajungem la Bucuresti, descalec, bate un vant de ma ia pe sus, ma ia tremuratul, gentile ma trag in jos, vine iubita mea...
Ora 20:30 - intru in casa, ma schimb in pijama, iau pastilele, ma bag in pat cu laptop-ul in poala, primesc doua ceaiuri cadou - multumesc, iubirea mea!! -, scriu povestea asta incetisor si acum primesc inca un ceai...
Ora 23:45 - inchei mesajul...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea cu ce s-antamplat unui om bolnav in 44 ore... adica mie.

Invataminte: timpul trece si viata merge mai departe si daca fac eu ceva si daca nu fac nimic...

Din ce in ce mai bine!