... si printre "Muntii Stancosi" din Parcul National Teide am ajuns la locul din care porneste telecabina catre varful Pico del Teide, chiar vulcanul cu acelasi nume. Am zambit frumos la "fotografa" care ne vinde fotografia cu 6 euro la intoarcere... Ne-am imbarcat si a inceput urcusul.
Si urcam...
Si tot urcam... si privelistea devenea din ce in ce mai fantastica...
Cred ca am ajuns in ceva gradina de-a lui Dumnezeu, caci parca trecuse El cu plugul si arase pe acolo...
Nu stiam ca voi ajunge la cel mai inalt telefon din Spania. Pentru mine a fost cel mai inalt telefon din toata viata mea... de pana acum...
Pentru a putea urca chiar pana in varful Teide - la 3.718 m - este nevoie sa obtii o autorizatie de la autoritatile parcului; asta nu se stie unde se afla, insa daca ajungi la 3.555 m si afli ca iti trebuie, nu stiu daca iti vine sa te duci sa o obtii si sa te urci iar aici... In fine, erau curajosi care urcau pana sus. Nu multi. Erau echipati cum se cuvine.
Si eu eram echipat... jumatate de plaja, jumatate de primavara...
Iata cum arata doi vulcani unul langa altul...
Va urma... "Omul care a stins vulcanul", "O zi la Loro Parque", "Playa de Las Americas", "Siam Park" si altele...
Alegerile au trecut... Ai vazut ce infierbantati eram acum doua saptamani si vezi ce usor am uitat astazi...? Ce conteaza "cine a iesit"? Viata merge mai departe... Te-ai spalat pe dinti astazi, ai facut un dus, ai fost la serviciul tau, ai cumparat cate ceva... acum te preocupi de urmatoarele "alegeri" - cadourile de Craciun! Vor trece si aceste "alegeri" la fel ca si celelalte... Si viata merge mai departe...
Cu putin in urma - pe 23 noiembrie 2009 - plecam spre Pico del Teide. Tenerifeeeee...
Drumul a fost fascinant. Am trait senzatia ca ma aflu pe Luna. Poti vedea "brazde uriase", parca ramase in urma unui plug mega-gigantic. Este relief format de roci care au fost candva lava incinsa a acestui vulcan. Se pare ca ultima eruptie a acestui vulcan a avut loc acum cca. 100 de ani (nu sunt sigur, asa am auzit pe acolo...). Se pare ca jumatate din insula a fost devastata atunci. Se poate citi cate ceva despre Teide aici. Ce se vede in fotografii este o parte din ce a lasat in urma...
Desigur... vroiam sa scap de urmatoarea eruptie...
Am vazut si "narile vulcanului". Pe aici inca "respira"...
Apoi m-am trezit intre "Rocky Mountains"... Peisaje absolut incredibile! Nu imi venea sa cred ca asta era pe o insula in Oceanul Atlantic si ca eu eram acolo...
Este minunat, este inaltator. Sunt atatea de vazut in Lume. Sunt minuni peste tot... Sunt recunoscator ca am putut fi acolo... Imi doresc sa revin cu fetele mele si cu prieteni dragi... De ce nu?
Pana atunci, dintre nametii proaspeti, din toiul noptii, de la Cluj... voi reveni in scris cu... "Ascensiunea lui Pico del Teide". Viata merge mai departe...
Revin cu "serialul" despre vacanta petrecuta in Tenerife cu putina vreme in urma. Cereri tot mai insistente ale cititorilor mei ma indeamna sa-mi iau ragazul ca sa scriu. Va multumesc! Repet, pe acest blog scriu pentru ca imi place sa scriu si pentru ca am ceva de spus la un anumit moment despre ceea ce simt in legatura cu un anumit subiect. Si niciodata nu scriu "ca sa scriu ceva" si ca sa "fie ceva scris"...
Uitandu-ma pe fereastra, vad cum gri-cenusiul din peticul de Bucuresti pe care-l pot cuprinde de aici cu privirea se transforma incet-incet intr-un gri-albicios si mai apoi intr-un alb usor gri... Apoi in ceva mai mult alb, iar acum este alb. Doar pe acoperis. In rest s-a transformat in culoarea rotilor de masini care circula peste tot. Noroc ca nu si pe acoperis. Acolo este "iarna proaspata". Poate o sa scriu o poezie, "Iarna pe acoperis"...
Gandul imi zboara la cele doua saptamani petrecute in WimPen, cartierul rezidential din Callao Salvaje, localitate aflata pe Costa Adeje, Tenerife Sur. Aici exista proprietati obisnuite (case, vile, apartamente) si proprietati care functioneaza in sistem "time sharing", adica o proprietate este impartita de catre mai multi proprietari pe o perioada de mai multi ani (30, 50 etc.) fiecare avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului (de ex. saptamana 43 a fiecarui an). In acest fel, iti asiguri - practic - o vacanta in fiecare an in locul respectiv, avand drept de proprietate asupra acelei locatii in acea perioada a anului, an de an.
Am locuit intr-una dintre casele din fotografie , putin mai sus, pe dreapta. Undeva in dreapta, in dreptul meu, se afla piscina care este accesibila doar proprietarilor si vizitatorilor lor. In rest, se prezinta ca o localitate normala - are supermarket, farmacie, magazine cu suveniruri, restaurante, trotuare, semne de circulatie, taxiuri etc.
M-am adaptat cu putina dificultate pentru ca nu mi-a placut patul in care am dormit. Nu mi-a placut. Nu reuseam sa ma odihnesc, desi am aplicat nenumarate tehnici mentale. In fine... primele zile au fost "pe adaptare".
Prima zi am fost la plaja intr-o mica statiune aflata la cca. 20 km departare - Playa de la Arena. 3 lucruri m-au socat: nisipul negru, forta cu care tragea oceanul inspre el si limbile de lava scursa in mare care acum se vad sub forma de roci rostogolite in apa...
Revin cu urmatorul episod... despre vulcanul Teide.
"Indiferenta nu poti sa o fortezi... daca te prefaci indiferent, nu inseamna ca si esti indiferent.
Traieste din vise, nu din amintiri!! Oamenii sunt nefericiti pentru ca se gandesc la trecut si nu la viitor...
Poate tu poti sa-ti permiti la varsta ta sa traiesti din amintiri pana cand vei invata sa traiesti din vise... eu nu imi mai permit la varsta mea...
Mai am multe vise de trait si vreau sa le traiesc. De aceea ma gandesc la vise si nu la amintiri. Pe acelea le-am trait deja.
Poti sa-ti faci viata asa cum te gandesti la ea!! Dar gandeste-te la ceea ce vrei si nu la ceea ce nu ai, ce ai pierdut sau ce nu mai gasesti... caci viata ti se duce ca o adiere de vant... asa trece de repede... Umple-ti anii, zilele si noptile cu VISE pentru ca acelea se vor implini...
Gandurile tale sa fie numai vise si sperante sincere pentru ca acelea se implinesc!!
Este absolut fantastic! Este mult mai mult decat pot cuvintele sa descrie... Este frumos, pentru ca si noi suntem frumosi si pentru ca si sufletele noastre sunt frumoase...
Si este frumos pentru ca Natura a stat putin si s-a gandit inainte sa zamisleasca aceste meleaguri... "Hmm... Sa pun si verdeata... si putin relief muntos... aha! Stai sa pun si un vulcan... sa pun niste flori, niste pietre... sa pun bananieri, cactusi, palmieri... nisipul sa fie negru... sa fie vara mereu si sa fie cald, sa fie de vis... si sa fie si cativa oameni..."
Hmm... internet nu prea a pus pe insula asta, Tenerife... Dar si asa, voi face rost si voi scrie cate ceva despre aceasta excursie. Am hotarat sa scriu "un serial". Asta a fost primul episod" Tenerife - prolog"...
Este aproape o luna de cand nu am mai scris. Nu ca nu as fi avut ce sa scriu... Uhu!! Mai degraba nu mi-am facut timp. Mai ales ca starea in care imi doresc sa scriu trebuie sa fie "una potrivita" pentru a da curs in scris intamplarilor din viata mea de zi cu zi.
Am fost la Cluj-Napoca unde am predat Cursul de Baza 1 al Metodei Silva. Prin stradania si "proiectul" Cameliei si Ancai, am reusit ca dupa 8 luni de zile sa predam acest curs si la Cluj. Ma refer la mine si la Iubirea Mea, caci cursul se preda de ani buni la Cluj de catre un om minunat, Doamna Magdalena Oana. Am cunoscut la acest curs oameni minunati si sunt foarte recunoscator ca ne-am facut noi prieteni. A fost foarte distractiv. Asta s-a intamplat in 24 si 25 octombrie... Ca urmare, avem o noua solicitare pentru 19 si 20 decembrie. Abia asteptam!
In datele de 7 si 8 noiembrie am participat la un curs absolut fantastic: "Cum sa ramai tanar, sanatos si plin de viata toata viata" sustinut de Dragan Vujovic. In Bucuresti, la Hotel Caro. Mi-am reamintit lucruri pe care le stiam, dar am invatat enorm de multe lucruri pe care nu le cunoasteam... Iti dai seama ce benefic este sa afli ca nu "le stii tu pe toate"? Ba chiar am aflat ca daca inveti mereu ceva nou, in creier si in intregul sistem neuronal se creaza noi conexiuni intre neuroni si - in acest fel - creierul se dezvolta si... intinereste! In cateva cuvinte simple, concluzia mea este ca daca spui "nu stiu" si te mentii activ in "a invata lucruri noi", de fapt INTINERESTI. Woaw!! Ca urmare, am decis pe loc ca in urmatorii 2 ani sa invat sa cant la un instrument muzical (voi alege care va fi) si sa invat limba germana la perfectie. Mai intineresc si eu "neuronul" ala...
Apoi am fost in Austria, langa Salzburg, la Hotel Jagdhof, pe malul Lacului Fuschlsee, langa castelul in care s-a filmat "Sunetul muzicii". Ba chiar am luat o cina splendida la acest castel. Durata vizitei: 12 - 15 noiembrie. Ocazia: seminar international cu lideri europeni. Am primit aceasta invitatie gratuita din partea Lyoness Holding Europe AG, firma cu care lucrez in parteneriat de aproximativ 1 an. Incerc sa gasesc cuvinte pentru a descrie acest seminar... Fantastic, exceptional, marcant, emotionant, impulsionant... Sunt foarte recunoscator prietenului meu pentru ca mi-a spus despre aceasta afacere!! Sunt binecuvantat ca dezvolt aceasta afacere! Ma aflu pe cel mai mare si mai actual val al schimbarii din lume!! Este incredibil ce crestere poate sa aiba aceasta afacere si cu ce dinamica se dezvolta acum in Europa. Creste uluitor si poate fi un mare colac de salvare pentru cei dispusi sa invete cateva lucruri simple... Apropos de "nu stiu", de invatat si de intinerit, despre care scriam mai sus...
Am cunoscut la acest seminar aproximativ 100 de persoane din cateva tari europene. In marea lor majoritate se situeaza ca varsta intre 25 si 35 de ani, cu mentiunea ca dintre cei foarte tineri erau cativa care au deja cariere serioase si fac foarte multi bani si dezvolta foarte multa valoare pentru alti oameni. Este incredibil!! Este fascinant! Pai... oamenii astia tineri vor ramane tineri si vor fi din ce in ce mai bogati! Acest proiect splendid va produce urmatorii oameni foarte bogati, acestia fiind cei care ACUM se apuca de treaba! In vreme de criza (care criza??) aceasta idee da valoare vietii oamenilor si construieste pe baze reale, corecte si naturale un viitor imbelsugat. Cat de simpla este ideea... De necrezut... Stii ce ma intreb...? De ce tinerii din Austria, Germania, Elvetia, Ungaria, Slovacia sunt diferiti de cei din Romania?? De ce sunt "mai aprinsi" cu gandul la viata lor? De ce sunt mai intreprinzatori si mai deschisi la oportunitati? De ce sunt dispusi sa invete? De ce sunt dispusi sa lupte? De ce au acel licar in ochi care te face sa simti ca stai langa un invingator, langa unul care va reusi sa faca ce si-a propus? De ce? De ce? De ce caut in Romania astfel de tineri si gasesc "tineri-batrani" blazati, cu o figura care striga dupa ajutor, speriati, gata sa-si vanda viata pe un banut la cate un patron iordanian, pakistanez, turc sau la cate un "sef expat" din nu stiu ce firma pe un salariu mai mic decat ratele pe care le are de platit catre banca?? Caut... caut... caut... Ma intreb cand se va termina cu mentalitatea "cauta-ti un serviciu bun"!! Stiu ca vor exista mereu angajati buni si ca asa trebuie sa fie... Dar oamenii de afaceri ai vitorului sunt cei care trec la mentalitatea "sa creez eu locuri de munca" si nu la cea "sa am un serviciu bun si sigur". Upgrade mental!! In fine... o sa mai abordez acest subiect! Sunt fericit ca ma aflu in interiorul acestui proiect si invat sa-l construiesc si nu "pe langa el" unde se afla multi "care stiu"...
Data viitoare atasez cateva fotografii... Acum vreau sa dorm pentru ca mai avem doua zile si plecam in Tenerife. Trebuie sa ma odihnesc pentru ca avem multe de vizitat pe acolo... Dupa un an de afacere Lyoness ne-am luat un Hyundai Santa Fe nou-nout cu banii jos si bagam si o excursie in Tenerife de 2 saptamani. Mai pune si o haina din cand in cand, de mancare, o distractie... Familie cu obligatii, cu 4 copii si cheltuieli curente aferente. Si inca ma mai intreaba unii: "merge?". Ce sa raspund? Merge? Pai la job-urile pe la care m-am produs... nu am reusit atatea intr-un an de zile... Nici in trei...
Si eu tot caut... O sa pun un afis... "Caut tineri ambitiosi si dornici sa invete principiile bogatiei". Pana atunci ma bucur de toti oamenii minunati pe care ii cunosc in fiecare zi si cu unii dintre ei chiar batem palma si mergem mai departe. Cu acesti oameni construim viitorul nostru si al copiilor nostri. Multumesc!
Si uite-asa simt cateodata ca toate imi merg din plin. M-am trezit astazi cu acest sentiment de siguranta si putere interioara. Cu starea aceea de bine in care simt ca sunt in stare de orice si ca imi merge din ce in ce mai bine.
Daca ma uit in jurul meu... nu merg toate chiar cum ar trebui sa mearga sau cum le doresc eu chiar in acest moment. Dar proiectele mele la care lucrez, visele, dorintele, scopurile si planurile pe care le am pentru viitor ma umplu de incredere. Da, am incredere in ceea ce nu exista inca dar eu vad cu ochii mintii! Sunt calauzit de o putere nevazuta dar atat de prezenta si de protectoare. Ma simt sigur pe mine si continui aceasta calatorie. Intalnesc in drumul meu din ce in ce mai multi oameni potriviti, ambitiosi, harnici, inimosi si frumosi. Cu unii devin partener, cu altii ma salut din mers si-mi continui drumul...
Am apucat din nou un card astazi... Am cerut ceva potrivit cu starea mea de spirit si cu ce "mi se pregateste"... Uite "ce am primit:
Asa este cu ... "coincidentele" astea... Toata viata este plina numai de "coincidente"!
Apropos de asta... O echipa de cercetatori, specialisti in mai multe domenii ale vietii, au studiat de ce unora li se intampla ce-si doresc si altora ceea ce nu-si doresc si au ajuns la concluzia ca si unii si ceilalti traiesc cu foarte mare si intensa emotie gandurile lor. Deci, cu alte cuvinte, nu ceea ceea ce face obiectul dorintei ci ceea ce simti in legatutra cu acel "ceva". Aceasta este "coincidenta"...
Si ma gandeam eu ca-mi merge din ce in ce mai bine...
Trece vremea oricum... "Trece timpul ca nebunul si ma trec si eu" spunea un vers dintr-un cantec... Ce aduni in timpul asta? Care sunt valorile si realizarile? Care sunt adevaratele succese? Ce semnificatie are viata? Ce lasi in urma ta?
Astazi, 21 septembrie 2009, Corina implineste 18 ani de cand a venit in viata noastra!
La multi ani, Printesa Mea! Tu sa fii Credinta, Speranta si Iubirea oamenilor din viata ta! Eu te iubesc nespus, te insotesc si te veghez pe mai departe!
One moment in time... Eram in casa noastra cu chirie... o tanara familie plina de sperante si de viata... 1991... Aveam 23 de ani... Imi amintesc cate rugaciuni fierbinti adresam... Tin minte ca aveam un crucifix pe perete pe vremea aceea... In genunchi, in fiecare seara si in fiecare dimineata, timp de luni de zile rosteam rugaciuni... "Doamne, da-mi Doamne, o fetita sanatoasa, desteapta si frumoasa! Te rog din inima, Doamne!". Si Dumnezeu m-a ascultat si ii sunt recunoscator!! Mi-a trimis mult mai mult decat puteam eu sa visez... Mi-a trimis-o pe Corina, darul divin, fetita minunata care ne-a incalzit inimile si ne-a invatat sa traim viata din plin! Iti multumesc, Fetita mea, ca ai ales sa vii la noi! Iti multumesc, Cleo, pentru acest dar nepretuit si pentru sacrificiul tau! Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca m-ai adus pana astazi ca sa pot trai aceasta bucurie!!
Corina, iti doresc sa traiesti, la randul tau, bucuriile pe care mi le-ai adus tu mie si sa cunosti Dragostea pe care o duc cu mine in suflet si care ma intinereste de la an la an!!
Sunt mandru? DA! Sunt foarte mandru! Ma uit la cateva fotografii din ultimii cativa ani... cu tine, cu voi, cu noi... pe care le am in telefon...
La Cheia, intr-o minivacanta... iulie 2007Somn usor, iubita lui tati...! Ingerasii te vegheaza... Sa te faci mare!...bolnavioara intr-un spital in august 2007...
Septembrie 2007, la Red Bull Flugtag... Octombrie 2007...Decembrie 2007, la un targ la Romexpo, "vanzatoare" de CD-uri cu Trupa Veche... Decembrie 2007, cu Andrei, goana dupa cadouri...
Diana, Lupu, Mama si Cori - ianuarie 2008 Cori, tati si Dia la Plaiul Foii... in martie 2008 Cu Diana si Andrei... Aprilie 2008, in Parcul Izvor, cu fratiorul Ricky... Iunie 2008, Arenele Romane, cu Diana... Dia, tati si Cori la Pestera de Moieciu in ianuarie 2009... Corina, acum cateva zile te-am condus pentru a 12-a oara in prima zi de an scolar. Unde se duce vremea asta...? Cand a trecut timpul...?Astazi esti femeie, Fetita mea... si viata merge mai departe...
Stiu ca nu sunt cel mai bun tata din lume... Dar sa stii ca am facut, fac si voi face tot ce imi dicteaza inima si in fiecare moment al vietii mele dau totul ca sa sa ma ridic si sa fiu mai bun! Sper sa pot fi uneori exemplu pentru tine in viata...
Esti un copil minunat. Iti multumesc! Te iubesc! La multi ani!
Natalie Cole, castigatoare a noua premii Grammy, pentru prima data in concert la Bucuresti.
Natalie Cole va concerta pentru prima dată în România, pe 27 octombrie, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. După ce probleme serioase de sănătate au determinat-o să-şi întrerupă turneul de promovare a ultimului său album, Still Unforgettable, Natalie Cole se întoarce pe scenă într-o serie de concerte care include de această dată şi Bucureştiul.
Still Unforgettable, albumul lansat pe 9 septembrie anul trecut, a câştigat în 2009 două premii Grammy, pentru Cel mai bun album tradiţional de muzică pop şi pentru Cel mai bun acompaniament instrumental. Acest album este totodată şi cel care i-a adus lui Natalie Cole premiul Cel mai bun artist de jazz din partea NAACP (premii care răsplătesc artiştii de culoare care au reuşit să obţină performanţe notabile în muzică, film, televiziune sau literatură).
Povestea acestui album este simplă şi emoţionantă. Este întoarcerea artistei la stilul care a adus-o în atenţia publicului în 1991, când apărea pe piaţă Unforgettable… with love, albumul de debut, care avea s-o lege muzical pentru totdeauna de tatăl ei, inegalabilul Nat King Cole, cel pe care l-a adorat şi al cărui talent şi dragoste pentru muzică le-a moştenit din plin.
Still Unforgettable combină melodii clasice, iubite de public, precum The Best is Yet To Come, Come Rain or Come Shine, Nice ‘N’ Easy, cu alte cântece extraordinare, dar mai puţin celebre, pe care Natalie Cole le-a descoperit pentru prima oară, cum ar fi Coffee Time, o recomandare făcută de Tony Bennett, unul dintre cei mai populari artişti americani ai tuturor timpurilor.
Fiecare dintre aceste cântece a reprezentat o provocare, pentru că interpretările originale sunt atât de cunoscute! A fost destul de dificil să găsesc modalitatea de a le cânta pe fiecare dintre ele fără să pierd ceva din esenţa care le-a făcut atât de grozave, a declarat Natalie Cole.
Bucuria regăsirii farmecului muzicii de altădată transpare în tot acest material, atent prelucrat şi interpretat cu o deosebită tandreţe de către artistă. Este ceea ce va putea gusta şi publicul din România, într-un concert-eveniment care se vrea cu totul special. Şi pentru că iubitorii muzicii de gen să fie într-adevăr răsplătiţi, pe scenă se va auzi şi vocea celebrului Nat King Cole, într-un nou duet alături de fiica sa, posibil graţie tehnicilor moderne de înregistrare şi redare; de la romanticul Unforgettable, cântecul-vedetă al primului album al artistei, la veselul şi jucăuşul Walking my baby back home, un “clasic”, înregistrat pentru prima dată de tatăl său în anii ’50.
Biletele cu preţuri cuprinse între 500 (categoria VIP) şi 100 lei vor putea fi cumpărate de pe www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.vreaubilet.ro, de la casa de bilete a Sălii Palatului, din reţeaua magazinelor Germanos din întreaga ţară (260 de locaţii), din librăriile Cărtureşti (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Suceava, Constanţa), din magazinul Muzica, Unirea Shopping Center, magazinele Vodafone din ţară (113 locaţii).
Pe 27 octombrie 2009, la Sala Palatului din Bucureşti, Natalie Cole promite publicului român un show cu adevărat…. unforgettable.
daca plecati vineri sau sambata sau duminica asta spre Sirna (repet! se citeste SHIRNA), pe drum veti gasi din loc in loc indicatoare care va vor indruma catre...
Nu aveti nici o sansa sa ratati drumul catre oraselul nostru Sirnaville...
Desigur ca vor fi vizibile toate marcajele si - urmand calea indicata - va veti apropia tot mai mult de "locul faptei"... Se pregateste o mare sarbatoare la Sirnaville Arts & Crafts Festival.
...si incepe cel mai "frumos si nebun" festival din Romania!!
Aici gasiti detalii despre mijloace de transport pe care le-am pus la dispozitie pentru toti cei doritori - The bus to Sirnaville.
Sunt recunoscator prietenilor si colegilor mei pentru ca au facut ca un (alt) vis sa devina realitate!
Este greu sa faci "ceva sa mearga" in zilele astea cand mai toata lumea il ia pe "regele NU" in brate. Nici nu apuci sa deschizi gura - nu sa apuci sa faci propunerea! - ca ti se raspunde... "nu se poate asa ceva!" sau... "n-o sa mearga!". E, uite, in conditiile acestea, cativa oameni curajosi si intreprinzatori, seriosi si muncitori, dedicati si ambitiosi reusesc sa puna in scena o idee minunata: SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL, prima editie... pentru ca vor urma si alte editii si va deveni o traditie.
Cu viziune, cu eforturi uriase si o incredere fara limite, ia nastere prima editie a acestui festival care imbina elemente diverse si autentice: muzica de mai multe genuri, cinematograf in aer liber, workshop-uri de arta si mestesug, terenuri de sport, bungee-jumping, zona de campare pentru corturi, gratare, bere si racoritoare din belsug, zboruri demonstrative ale unor sportivi de elita, printre care si multiplul campion Zoltan Veres, zboruri de agrement cu balonul si aeronave usoare si multa, multa, foarte multa bucurie si buna dispozitie...
In datele de 14, 15, 16 august 2009 are loc pe aerodromul privat Aerofox in comuna Sirna (se citeste "shirna") Judetul Prahova, la aproximativ 40 de km de Bucuresti pe DN1 (vezi harta mai jos), prima editie a "Sirnaville Arts & Crafts Festival".
Ce v-ar putea pune in MISCARE, pe tine si cativa prieteni, sa veniti la acest eveniment absolut unic? Poate super-programul demonstrativ aviatic pregatit de piloti de elita ai lumii? Poate placerea de a admira mestesuguri si arta moderna intr-un cadru nonconformist? Poate simpla placere de a iesi la "iarba verde", la gratar si bere rece? Poate cele 2 scene de muzica, artistii si trupele prezente? Poate terenurile de sport sau bungee-jumping-ul? Poate curiozitatea...? Fiti convinsi ca nu veti regreta prezenta la Sirnaville!!
"Capetele rautatilor" se numesc Emilia, Adrian, Zoli, Dragos, Radu, Irina, Cornelia... si toti ceilalti membri si colaboratori ai echipei Sound & Image Events, care merita toate laudele si aprecierile! Va multumesc!
Din ce in ce mai bine!
PS: daca tu crezi ca merita, te rog sa faci cunoscut acest articol si/sau sa dai sfoara in tara prietenilor tai! Iti multumesc si te astept la Sirnaville!
Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...
Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...
Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.
Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!
Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!
Dedicatie pentru toti cei care au nevoie de un zambet!
Prietena noastra Claudia de la Timisoara mi-a destainuit care sunt cele 5 secrete ale unei femei fericite... Iata-le:
1. Sa gaseasca un barbat care sa imparta cu ea responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu bun. 2. Sa gaseasca un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe impreuna si sa o faca sa rada. 3. Sa gaseasca un barbat tandru, de care sa poata depinde afectiv fara a se subordona si care nu minte. 4. Sa gaseasca un barbat bun amant, care iubeste sa faca sex cu ea. 5. Foarte important, dar foarte important! ...ca acesti patru barbati sa nu se cunoasca intre ei!
In aceasta perioada sunt implicat in mai multe activitati. Cateva dintre ele sunt mai... "out of the box". Eu caut asta si imi place asta. Ma trezesc uneori ca ma gandesc la lucruri mari, foarte mari, chiar uriase. Proiecte de amploare, cu bataie lunga, in care imi trebuie sa-mi fac curaj sa ma apuc sa le scriu, daramite sa ma apuc sa le pornesc in fapt.
In practica dezvoltarii proiectelor, ma intalnesc cu diferiti oameni carora le supun atentiei beneficiile pe care am putea sa le obtinem daca ne asociem si dezvoltam impreuna. Aflati fata in fata cu oportunitatea, constat ca oamenii sunt de mai multe tipuri : - oameni care nu vad oportunitatile - pur si simplu nu le vad; - oameni care vad oportunitatile si pornesc spre ele - acestia iau decizii si profita apoi din plin; - oameni care vad oportunitatile, dar nu se pot decide - acestia parca sunt paralizati mental si nu pot lua decizii. In aceasta categorie intra oamenii care nu pot iesi dintr-un cerc al indeciziei in care parca se invart la nesfarsit... Parca asteapta un electrosoc care sa-i trezeasca. Un sut in fund, o bomba atomica sau o raza de soare pe care sa coboare un zeu care sa-i spuna ce sa faca...
Am aflat ca...
Succesul este rezultatul unor decizii bune. Deciziile bune vin din experienta. Experienta vine in urma unor esecuri. Esecurile sunt rezultatul unor decizii proaste.
Cu alte cuvinte, a decide "ceva" (orice) inseamna a porni spre "un succes". Adica a porni pe drumul unei experiente.
Decizia = Responsabilitate.
"Suntem in criza" si conform inteleptilor precum Albert Einstein, in criza se nasc cele mai mari oportunitati si sanse. Eu vad oportunitati peste tot in jur...
Ce te face sa crezi ca daca faci acelasi lucru mereu si mereu vei obtine alte rezultate? Hai la electrosocuri!!
Se spune ca atunci cand Henry Ford a iesit pentru prima data pe strada cu "trasura fara cai", lumea se uita ca "matza-n calendar". Insusi primarul orasului Detroit i-ar fi spus: "D-le Ford, o fi aceasta o inventie nemaivazuta, dar sa stiti ca mare viitor nu are pentru ca la cal nu se va renunta niciodata." Ford i-ar fi raspuns dand fericit din cap : "Aveti dreptate, d-le primar!".
Si stii ceva... primarul a avut dreptate. La cal nu s-a renuntat nici in ziua de astazi.
Cativa ani mai tarziu, Henry Ford punea bazele corporatiei Ford Motor Company iar prima "trasura fara cai" avea sa se transforme in faimosul Ford Model T, vandut mai apoi intr-un numar record de peste 15.000.000 de exemplare.
Si uite asa mi-am insusit ca motto o expresie de-a lui Henry Ford: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate!"
Am si o intrebare: Cine isi aminteste de numele primarului?
Imi place sa vad cate un film din cand in cand... Iubesc filmele, mai ales pe acelea care au un mesaj si te lasa cu ganduri multe despre viata de zi cu zi. Aflasem de la Rajko despre filmul "The Bucket List" cu Morgan Freeman si Jack Nicholson.
Ne aflam in magazinul Diverta duminica si am hotarat sa luam si noi un film. Imediat mi-am amintit de filmul despre care mi s-a povestit. Nu mai tineam minte numele filmului, dar cu ajutorul dragutei domnisoare de acolo am reusit sa-l capatam. Am ajuns acasa si... l-am devorat! O idee simpla-simpla in acest film. Desi este facut "pe repede inainte", pentru ca subiectul este foarte amplu si greu de prins pe durata unui film artistic, consider ca mesajul este transmis intr-un mod foarte direct si pe inteles.
Ce ai face daca ai afla ca mai ai de trait doar cateva luni?
Am eu curaj sa ma intreb asta, inauntrul meu, in sinea mea? Si sa ma gandesc serios la asta?
Recunosc ca o fac din cand in cand. Ma ajuta sa raman ancorat in valorile pe care le pretuiesc si dupa care ma ghidez. Si ma gandesc la ceea ce este important cu adevarat, ce conteaza cu adevarat pentru mine, ce "compromisuri" mai sunt dispus sa fac, oamenii semnificativi din viata mea, pe cine iubesc, apreciez si respect si la toate darurile minunate cu care sunt binecuvantat si pe care uneori nu le consider la reala lor valoare... Sunt binecuvantat!!
Si ca sa fie treaba treaba pana la capat, am extras un card duminica dimineata al carui mesaj a fost subliniat - da, ai ghicit! - de mesajul filmului "The Bucket List". Eee! O intamplare, nu-i asa?
Mesajul este: "Sunt gata sa ma schimb! Sunt gata sa ma eliberez de credintele vechi si negative. Ele sunt doar ganduri care imi stau in cale. Noile mele ganduri sunt constructive si ma implinesc!"
Si chiar asa si este! Deja se intampla lucruri formidabile in viata mea pentru ca am luat decizii!
Prietenul meu Marius are o vorba haioasa: "mi-e teama ca am dat de bine!".
Am incercat "maturitatea" si nu mi se potriveste. M-am intors la visele mele. Iubesc, visez, ma dedic si pun Pasiune in tot ceea ce sunt si fac. Sunt idealist! Ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru toate darurile cu care ma binecuvanteaza!
Joe Vitale impleteste "Legea Atractiei" cu invataturile pe care ni le-a predat deja in cartea "Zero Limite". Beneficiile acestei carti - "Cheia" - sunt tot ceea ce ai putea sa fii, sa faci si sa ai.
Am citit si recomand (martie 2010)
Una dintre cele mai simple si impetuoase carti despre RESPONSABILITATE pe care am citit-o vreodata. Responsabilitate totala a fiecarui individ in ceea ce priveste absolut orice exista si apare in viata sa ca facand parte din realitatea creata de el. Desi foarte pe inteles ca scriere, simplu si curata, este extrem de subtila si deosebit de fina in acordajul interior al mecanismului de gandire al cititorului... O carte care va schimba decisiv si definitiv viata oricui o citeste!
Am citit si recomand (martie 2010)
CARTEA ASTA ESTE DIFERITA!! Am mai citit carti bune si folositoare despre "cum sa te imbogatesti", dar aceasta carte le intrece pe toate! Scrisa direct, fara ocolisuri, cu pasi simpli si practici, iti aduce - dincolo de stilul nonconformist - un aer de incredere. Robert Shemin imparte oamenii in doua categorii: cei multi si "destepti", adica F.I.S. - Formidabili Insa Saraci si cei putini si "altfel", adica Idiotii Bogati. Inceputul cartii este palpitant pentru ca te supune unui test cu cateva intrebari simple din care singur iti dai seama in ce categoire te afli... Vrei sa afli cum poti deveni un "Idiot Bogat"? Trebuie sa renunti la mentalitatea si la obiceiurile de FIS...
Am citit si recomand (februarie 2010)
Esenta esentelor in ceea ce inseamna "cum sa gandesti astfel incat sa iei control deplin asupra vietii tale". Un mesaj scurt, la subiect, profund si extrem de practic, cu aplicabilitate imediata. Recomand tuturor celor care au dorinte, vise, scopuri si doresc sa isi implineasca toate acestea. Pentru mine este cea mai buna lectura de pana acum in domeniul dezvoltarii mintii si obtinerii de rezultate practice, palpabile in viata.
Am citit si recomand (ianuarie 2010)
Despre ineficienta sistemului de lucru actual din companii, sistem bazat pe controlul sefilor asupra timpului si vietii angajatilor, dar mai ales despre eficienta sistemului de lucru care creeaza UN MEDIU DE LUCRU BAZAT NUMAI PE REZULTATE in care angajatii sunt evaluati doar dupa rezultate si nu dupa cat timp stau la birou sau prin sedinte. O carte care descrie performantele obtinute deja in companii care au trecut la sistemul cu un mediul de lucru bazat numai pe rezultate. Este povestea iesirii (si a mea) dintr-un sistem inflexibil, dominator si acaparator. Si tu te-ai saturat de controlul sistemului si al sefului asupra vietii tale??
Si chiar asa si este! Deja se intampla lucruri formidabile in viata mea pentru ca am luat decizii!
