Uitandu-ma pe fereastra, vad cum gri-cenusiul din peticul de Bucuresti pe care-l pot cuprinde de aici cu privirea se transforma incet-incet intr-un gri-albicios si mai apoi intr-un alb usor gri... Apoi in ceva mai mult alb, iar acum este alb. Doar pe acoperis. In rest s-a transformat in culoarea rotilor de masini care circula peste tot. Noroc ca nu si pe acoperis. Acolo este "iarna proaspata". Poate o sa scriu o poezie, "Iarna pe acoperis"...
Gandul imi zboara la cele doua saptamani petrecute in WimPen, cartierul rezidential din Callao Salvaje, localitate aflata pe Costa Adeje, Tenerife Sur. Aici exista proprietati obisnuite (case, vile, apartamente) si proprietati care functioneaza in sistem "time sharing", adica o proprietate este impartita de catre mai multi proprietari pe o perioada de mai multi ani (30, 50 etc.) fiecare avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului (de ex. saptamana 43 a fiecarui an). In acest fel, iti asiguri - practic - o vacanta in fiecare an in locul respectiv, avand drept de proprietate asupra acelei locatii in acea perioada a anului, an de an.
M-am adaptat cu putina dificultate pentru ca nu mi-a placut patul in care am dormit. Nu mi-a placut. Nu reuseam sa ma odihnesc, desi am aplicat nenumarate tehnici mentale. In fine... primele zile au fost "pe adaptare".
Prima zi am fost la plaja intr-o mica statiune aflata la cca. 20 km departare - Playa de la Arena. 3 lucruri m-au socat: nisipul negru, forta cu care tragea oceanul inspre el si limbile de lava scursa in mare care acum se vad sub forma de roci rostogolite in apa...
Din ce in ce mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu