Totul vine de la discutia pe care am avut-o cu Diana la telefon acum 2 zile...
Ma suna si imi spune necajita ca a ramas corigenta la chimie. In sinea mea imi zic: "aschia nu sare departe de pom. In acelasi liceu, cu 25 de ani in urma, ramaneam corigent la chimie...". Ce sa fac? Sa sar in sus? Si unde mai e integritatea mea... s-o fac pe lupul moralist... sa ma erijez in suparatul-care-o-pedepseste...? M-am gandit sa o intreb cum s-a intamplat. (Stiam ca are doua note slabe luate din indolenta si nepasare crasa). Am vrut sa vedem ce invataminte tragem noi din aceasta intamplare...
Reproduc in continuare convorbirea telefonica...
- Tati, am ramas corigenta la chimie?
- Cum asa?
- Pai, n-a vrut sa ma treaca. Imi trebuia un 9 si mi-a dat un 8.
- Si?
- Pai eu am stiut raspunsurile la toate intrebarile... doar la una n-am stiut... si n-a vrut sa ma treaca.
- Pai n-ai rugat-o pe doamna sa te mai intrebe ceva?
- Ba da! I-am zis "haideti, doamna, mie imi trebuie un 9 si dvs. imi dati 8? Dati-mi si mie un 9!"
- Asa i-ai zis...?!? intreb eu uluit.
- Da, si mi-a zis ca nu are chef sa mai stea sa mai traga de mine...
- Dia..., (incep eu mai usurel) eu cred ca nu a vrut sa te treaca intentionat pentru ca ai facut tu ceva...
- N-am facut nimic, tati!
- Nu astazi. In alta zi, poate ai fost obraznica sau poate te-a vazut intr-o situatie neplacuta pentru tine...
- Nu tati, n-am facut nimic! Dar ce ma enerveaza! Nu a vrut sa ma treaca si i-am zis ca am nevoie de un 9...!
- Pai... nu trebuie sa-i zici tu doamnei, ca stie si dansa ce nota iti trebuie... Dar eu cred ca nu a vrut sa te treaca nu pentru ca nu ai invatat, ci pentru ca nu te-ai purtat cuviincios...
- Nu-i adevarat, ma, tati...!
- Fetita mea, in ziua de astazi, bunul-simt este atat de rar incat cine il are deschide orice usa si lasa oamenii cu gura cascata... Tinerii de varsta ta din ziua de astazi se poarta dupa modelul "mi se cuvine" si de aceea au un conflict cu generatiile din'aintea lor. Un tanar cu bun-simt este in aceste timpuri ca o floare pe campul cu ciulini... Nu poti sa-i ceri doamnei nota, dar poti sa ai bun simt si sa fii cuviincioasa in timp ce o rogi frumos sa iti mai dea o sansa pentru ca este o greseala sa ai acele note si ca tu esti un copil bun care vrei sa inveti bine si sa treci si ca ii vei demonstra in viitor aceasta... Si chiar asa si esti si nu trebuie sa minti in legatura cu asta. Este asa?
- Da, asa este! Da' de ce n-a vrut sa ma treaca?
- Repet, pentru ca ai fost obraznica si impertinenta, in loc sa fii docila si cu bun simt... iti recomand sa te duci chiar la prima ora la doamna de chimie si sa-i spui ca tu stii ca poti mai mult si ca ii vei arata ca esti un copil bun. Si, daca ai curaj, multumeste-i ca ti-a dat o lectie...
- Hmmm...
- Deci, ce ai inteles...?
- Ca daca nu eram obraznica aveam sanse sa trec...
- Si cum ar fii trebuit sa fii?
- Sa stau linistita si sa fiu politicoasa... sa o rog sincer sa ma ajute...
- Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa-ti zic si cum e cu bunul-simt. Sa stii ca te iubesc si tu nu esti pentru mine o nota, tu esti copilul meu destept si frumos si cu bun-simt. Nu ma intereseaza nota, stiu ca o vei repara si va fi doar o amintire de care vom rade impreuna candva...
- Iti multumesc, tati! Te iubesc!
- Si eu te iubesc, printesa mea!
Astazi, parca din nimic, s-a iscat o discutie cu Vlad in masina.... Subiectul? Bunul-simt la varsta de 12 ani. Aceleasi discutii, aceleasi discutii... La intrebarea "de ce faci asa?" primesc invariabil raspunsul "asa face toata lumea...". Am ramas pe ganduri si am hotarat sa-i luam mai mult pe copii in preajma noastra, la munca, la alte activitati, ca sa vada ca noi traim si ne comportam cu bun-simt, nu doar le zicem lor ca "asa e bine"... Mai putin TV, mai putin calculator, mai mult citit, mai mult cu noi zi de zi ca sa-si recapete modelele corecte...
Si intr-o zi se vor bucura de aceste lectii atunci cand le vor preda copiilor lor... care vor avea si ei modele corecte...
Din ce in ce mai bine!
29 ianuarie 2009
28 ianuarie 2009
Ce i se poate intampla unui om bolnav in 44 de ore...
Marti 27 ianuarie 2009...
Ora 03:30 - sting lumina si ma culc...
Ora 08:30 - ma trezesc, stare febrila, ma gandesc ca trebuie sa plec la Botosani in jur de 11:00 cu Fane..., ma trantesc din nou in pat cu gandul ca inca o ora de somn ma va pune pe picioare...
Ora 10:00 - ma trezesc din nou pentru ca Anca pleaca la scoala dupa 4 zile in care a zacut in pat cu febra, ma simt si mai rau, am febra, mi-e frig si ma doare in gat..., analizez situatia, daca ies din casa ca sa fac 450 km si sa ma intorc alti 450 km si ajung mai bolnav, in conditiile in care joi plecam la Timisoara unde sambata si duminica trebuie sa predam curs... si trebuie sa fiu sanatos ca sa pot performa..., hotarasc sa nu mai plec la Botosani, il sun pe Fane si il anunt ca sunt bolnav, Fane e contrariat pentru ca e importanta vizita noastra si intalnirea cu primarul pe de alta parte intelege situatia mea..., il rog sa mai vorbim peste 1-2 ore ca sa vad cum ma simt, ma pun la loc in pat...
Ora 12:00 - ma trezesc din nou transpirat si simtindu-ma rau... ma intorc pe partea cealalta gandindu-ma ce este bine sa fac - sa plec, sa nu plec? -, daca ma imbolnavesc si mai tare... adorm...
Ora 14:40 - il sun pe Fane si-i spun ca vreau sa mergem pentru ca e important, voi sta si eu cu capul intr-o parte ca sa nu-i dau raceala..., ca ne vedem in 40 min. jos la scara blocului..., intru in baie apoi imi fac bagajul...
Ora 15:30 - imbracat si gata de drum ma asez pe canapea cu o stare de febra, adorm pe loc...
Ora 16:20 - aud telefonul ca prin vis, cobor ca a venit Fane, trecem pe la scoala pe la Anca sa iau ceva din masina noastra, trecem pe la biroul lui Fane si iesim din Bucuresti la 17:22...
Ora 20:30 - oprim sa mancam la Adjud, la Podul Turcului, ma simt destul de rau..., noroc ca Fane este un sofer exceptional si eu am putut sa dorm pe bucatele, am facut alergie de la medicamente, mi se umfla pielea capului, pornim la drum...
Ora 23:30 - ne cazam la Hotel Rapsodia din Botosani, doar 6 ore pana la Botosani pe ploaie si noapte??!!, nu-ti vine sa crezi ca nu am gasit nici o farmacie deschisa nici in Roman, nici in Harlau si nici in Botosani, am nevoie de antihistaminic ca sa nu ma mai umflu..., cautam un restaurant, intre timp fata de la receptie trimite un taxi sa-mi ia de la nu-stiu-ce-farmacie Claritine, aflam de restaurantul "Duoi cucoshi" si pornim in cautarea lui, il gasim dar nu vedeam nimic inauntru de fum asa ca hotaram sa cautam altceva, intre timp mi se face si mai rau asa ca raman la hotel urmand sa ne vedem de dimineata...
Miercuri 28 ianuarie 2009...
Ora 01:10 - hotarasc sa ma culc si ma bag in pat dupa ce inghit un pumn de pastile si ma blindez cu multe haine..., ma prinde un film la TVR2 despre criogenie (da bine la febra mea!) si trezirea la viata in viitor intr-un vis, hmmm... interesant, sting pe la 02:30...
Ora 08:28 - deschid ochii, sunt transpirat, ma simt bine
Ora 08:30 - suna receptia sa ma trezeasca, multumesc, comand micul dejun, ma pregatesc de igiena de dimineata, deschid televizorul la emisiunea matinala de pe TVR1, slabuta si anosta, cu toate ca Mihai face emisiuni bune la City FM, vine micul dejun (un snitzel cat capul meu, 2 ochiuri - cerusem fierte - si cateva bucatele de cascaval + o farfurie mare de paine si un ceai), intru la dus, ma barbieresc, ma imbrac, imi iau pastilele...
Ora 09:55 - cobor la intalnirea cu Fane in fata Primariei de peste drum de hotel, surpriza!! - e in renovare si sediul s-a mutat..., ajungem si acolo dupa un drum pe dibuite, dl. vice-primar ne primeste cu caldura, stam de vorba civilizat, ne facem sperante si unii si altii, incheiem dupa vreo ora de povesti si ne luam ramas bun...
Ora 11:45 - parasim camerele de hotel si plecam spre Ipotesti, ajungem la casa memoriala Mihai Eminescu, o liniste superba care ne infunda urechile, ii arat lui Fane amfiteatrul si ma afund in amintiri..., ma imprietenesc cu un catel, ascult ploaia curgand pe burlanele caselor, ma uit la plopii fara sot..., ne caram rapid spre Botosani, vizitam stadionul, apoi sala polivalenta "Elisabeta Lipa" si parasim orasul pe la 13:05...
Ora 16:00 - oprim in acelasi loc la masa..., pe drum am dormit, am uitat sa va zic ca ma simteam deja mult mai bine, ceafa cu cartofi prajiti si muraturi + o skoll, alimentam, spalam parbriz...
Ora 16:40 - la drum, se lasa seara, ploua mocaneste si pe alocuri chiar serios..., atipesc din cand in cand ascultand povestile lui Fane despre adolescenta si tinerete..., ma suna colegele de la marketing ca sa vorbim aceleasi lucruri pe care le-am mai vorbit..., s-a facut noapte afara, ne apropiem de Bucuresti, incep sa ma simt din nou mai rau, ma doare gatul si tusesc, parca ma ia si febra..., o sun pe iubita mea, se ofera sa vina sa ma ia de la Dna Ghica...
Ora 19:45 - ajungem la Bucuresti, descalec, bate un vant de ma ia pe sus, ma ia tremuratul, gentile ma trag in jos, vine iubita mea...
Ora 20:30 - intru in casa, ma schimb in pijama, iau pastilele, ma bag in pat cu laptop-ul in poala, primesc doua ceaiuri cadou - multumesc, iubirea mea!! -, scriu povestea asta incetisor si acum primesc inca un ceai...
Ora 23:45 - inchei mesajul...
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea cu ce s-antamplat unui om bolnav in 44 ore... adica mie.
Invataminte: timpul trece si viata merge mai departe si daca fac eu ceva si daca nu fac nimic...
Din ce in ce mai bine!
Ora 03:30 - sting lumina si ma culc...
Ora 08:30 - ma trezesc, stare febrila, ma gandesc ca trebuie sa plec la Botosani in jur de 11:00 cu Fane..., ma trantesc din nou in pat cu gandul ca inca o ora de somn ma va pune pe picioare...
Ora 10:00 - ma trezesc din nou pentru ca Anca pleaca la scoala dupa 4 zile in care a zacut in pat cu febra, ma simt si mai rau, am febra, mi-e frig si ma doare in gat..., analizez situatia, daca ies din casa ca sa fac 450 km si sa ma intorc alti 450 km si ajung mai bolnav, in conditiile in care joi plecam la Timisoara unde sambata si duminica trebuie sa predam curs... si trebuie sa fiu sanatos ca sa pot performa..., hotarasc sa nu mai plec la Botosani, il sun pe Fane si il anunt ca sunt bolnav, Fane e contrariat pentru ca e importanta vizita noastra si intalnirea cu primarul pe de alta parte intelege situatia mea..., il rog sa mai vorbim peste 1-2 ore ca sa vad cum ma simt, ma pun la loc in pat...
Ora 12:00 - ma trezesc din nou transpirat si simtindu-ma rau... ma intorc pe partea cealalta gandindu-ma ce este bine sa fac - sa plec, sa nu plec? -, daca ma imbolnavesc si mai tare... adorm...
Ora 14:40 - il sun pe Fane si-i spun ca vreau sa mergem pentru ca e important, voi sta si eu cu capul intr-o parte ca sa nu-i dau raceala..., ca ne vedem in 40 min. jos la scara blocului..., intru in baie apoi imi fac bagajul...
Ora 15:30 - imbracat si gata de drum ma asez pe canapea cu o stare de febra, adorm pe loc...
Ora 16:20 - aud telefonul ca prin vis, cobor ca a venit Fane, trecem pe la scoala pe la Anca sa iau ceva din masina noastra, trecem pe la biroul lui Fane si iesim din Bucuresti la 17:22...
Ora 20:30 - oprim sa mancam la Adjud, la Podul Turcului, ma simt destul de rau..., noroc ca Fane este un sofer exceptional si eu am putut sa dorm pe bucatele, am facut alergie de la medicamente, mi se umfla pielea capului, pornim la drum...
Ora 23:30 - ne cazam la Hotel Rapsodia din Botosani, doar 6 ore pana la Botosani pe ploaie si noapte??!!, nu-ti vine sa crezi ca nu am gasit nici o farmacie deschisa nici in Roman, nici in Harlau si nici in Botosani, am nevoie de antihistaminic ca sa nu ma mai umflu..., cautam un restaurant, intre timp fata de la receptie trimite un taxi sa-mi ia de la nu-stiu-ce-farmacie Claritine, aflam de restaurantul "Duoi cucoshi" si pornim in cautarea lui, il gasim dar nu vedeam nimic inauntru de fum asa ca hotaram sa cautam altceva, intre timp mi se face si mai rau asa ca raman la hotel urmand sa ne vedem de dimineata...
Miercuri 28 ianuarie 2009...
Ora 01:10 - hotarasc sa ma culc si ma bag in pat dupa ce inghit un pumn de pastile si ma blindez cu multe haine..., ma prinde un film la TVR2 despre criogenie (da bine la febra mea!) si trezirea la viata in viitor intr-un vis, hmmm... interesant, sting pe la 02:30...
Ora 08:28 - deschid ochii, sunt transpirat, ma simt bine
Ora 08:30 - suna receptia sa ma trezeasca, multumesc, comand micul dejun, ma pregatesc de igiena de dimineata, deschid televizorul la emisiunea matinala de pe TVR1, slabuta si anosta, cu toate ca Mihai face emisiuni bune la City FM, vine micul dejun (un snitzel cat capul meu, 2 ochiuri - cerusem fierte - si cateva bucatele de cascaval + o farfurie mare de paine si un ceai), intru la dus, ma barbieresc, ma imbrac, imi iau pastilele...
Ora 09:55 - cobor la intalnirea cu Fane in fata Primariei de peste drum de hotel, surpriza!! - e in renovare si sediul s-a mutat..., ajungem si acolo dupa un drum pe dibuite, dl. vice-primar ne primeste cu caldura, stam de vorba civilizat, ne facem sperante si unii si altii, incheiem dupa vreo ora de povesti si ne luam ramas bun...
Ora 11:45 - parasim camerele de hotel si plecam spre Ipotesti, ajungem la casa memoriala Mihai Eminescu, o liniste superba care ne infunda urechile, ii arat lui Fane amfiteatrul si ma afund in amintiri..., ma imprietenesc cu un catel, ascult ploaia curgand pe burlanele caselor, ma uit la plopii fara sot..., ne caram rapid spre Botosani, vizitam stadionul, apoi sala polivalenta "Elisabeta Lipa" si parasim orasul pe la 13:05...
Ora 16:00 - oprim in acelasi loc la masa..., pe drum am dormit, am uitat sa va zic ca ma simteam deja mult mai bine, ceafa cu cartofi prajiti si muraturi + o skoll, alimentam, spalam parbriz...
Ora 16:40 - la drum, se lasa seara, ploua mocaneste si pe alocuri chiar serios..., atipesc din cand in cand ascultand povestile lui Fane despre adolescenta si tinerete..., ma suna colegele de la marketing ca sa vorbim aceleasi lucruri pe care le-am mai vorbit..., s-a facut noapte afara, ne apropiem de Bucuresti, incep sa ma simt din nou mai rau, ma doare gatul si tusesc, parca ma ia si febra..., o sun pe iubita mea, se ofera sa vina sa ma ia de la Dna Ghica...
Ora 19:45 - ajungem la Bucuresti, descalec, bate un vant de ma ia pe sus, ma ia tremuratul, gentile ma trag in jos, vine iubita mea...
Ora 20:30 - intru in casa, ma schimb in pijama, iau pastilele, ma bag in pat cu laptop-ul in poala, primesc doua ceaiuri cadou - multumesc, iubirea mea!! -, scriu povestea asta incetisor si acum primesc inca un ceai...
Ora 23:45 - inchei mesajul...
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea cu ce s-antamplat unui om bolnav in 44 ore... adica mie.
Invataminte: timpul trece si viata merge mai departe si daca fac eu ceva si daca nu fac nimic...
Din ce in ce mai bine!
26 ianuarie 2009
Bing!! Bang!!
Am aflat o poveste ieri...
Un om statea la umbra sub un copac. Un om obisnuit. Nu stia ca sta sub un copac neobisnuit... Era un copac magic, un copac fermecat care putea sa indeplineasca orice dorinta sincera.
Stand asa, obosit de drum si de caldura, a inceput sa se relaxeze si sa se gandeasca la viata... Deodata..., a simtit "ceva" si a inceput sa se gandeasca la ceea ce-si doreste el cel mai mult. A inceput sa viseze cu ochii deschisi... Se gandea la el. "Sunt om corect, muncitor, simpatic. Am bun simt si sunt sarguincios. Impart cu altii tot ceea ce dobandesc. Am strans si eu cate ceva dupa atatia ani. Dar imi doresc mai mult decat am... Ei bine, chiar vreau mai mult!" Se gandea ca merita mai mult si ca ar putea avea mai mult.
In mintea lui s-a conturat incet, dar foarte clar, o dorinta. "Vreau sa am bani, multi bani, asa as putea sa-mi ajut parintii si le-as putea oferi copiilor mai multe din ce-si doresc si as putea sa construiesc un adapost pentru oameni nevoiasi... Ah, imi doresc un milion de euro!"
BING!!
Langa el apare un cufar... plin cu bani. Adevarati! Crezand ca halucineaza, continua sa viseze... "Vreau sa am si eu masina aia teribila!" Si se gandeste la masina visurilor lui...
BING!!
Langa el, la cativa metri, se afla exact masina visata! Nu-i vine sa-si creada ochilor! Se prinde el ca e ceva la mijloc si incearca "marea cu degetul"... "Vreau o casa de vis, cu 2 etaje, curte cu verdeata, cu geamuri mari si cu priveliste la padure, chiar acolo pe acel deal!" Nu termina de intins mana catre dealul din fata lui, ca si apare casa exact asa cum si-a imaginat-o.
BING!!
Simte tot mai multa incredere si incepe sa "se joace" cu mintea lui. "Vreau sa am aia si aia si aia si cealalta..."
BING!!
BING!!
Le capata pe toate, pe rand. Dorinte din ce in ce mai nastrusnice i se indeplinesc pe rand, sub ochii sai...
Incepe sa se frece la ochi si sa se ciupeasca, gandindu-se ca nu e treaz. "Si daca nu e adevarat!" isi spune... ". Acum ca am tot ce mi-am dorit..., cum sa fac sa nu le pierd? Doamne, ce mi se intampla? Eu sunt un om normal! Merit eu toate astea? Casa asta minunata?"
BANG!!
Dispare casa. Pana sa-si dea seama ce se intampla, isi zice: "Oare masina asta minunata este chiar a mea?"
BANG!!
Masina dispare. Intelegand ca ceva se intampla..., se ingrijoreaza si incepe sa se agite... "Aoleu, au inceput sa dispara! Ce ma fac daca pierd aia si aia si cealalta?"
BANG!! BANG!!
Dispar pe rand toate asa cum au aparut...
"Doamne, nici banii nu-i merit...?" Ce crezi ca s-a intamplat?
BANG!!
Banii nu mai sunt nici ei...
Se uita in jurul sau, se dezmeticeste si isi da seama ca... BANG!! ..."a visat"...
Doamne, ce imi place povestea asta!!
Merit tot ce-i mai bun! Nu ma tem! BING!!
Ce auzi in mintea ta si viata ta...? "BING!!" sau "BANG!!"?
Din ce in ce mai bine!
Un om statea la umbra sub un copac. Un om obisnuit. Nu stia ca sta sub un copac neobisnuit... Era un copac magic, un copac fermecat care putea sa indeplineasca orice dorinta sincera.
Stand asa, obosit de drum si de caldura, a inceput sa se relaxeze si sa se gandeasca la viata... Deodata..., a simtit "ceva" si a inceput sa se gandeasca la ceea ce-si doreste el cel mai mult. A inceput sa viseze cu ochii deschisi... Se gandea la el. "Sunt om corect, muncitor, simpatic. Am bun simt si sunt sarguincios. Impart cu altii tot ceea ce dobandesc. Am strans si eu cate ceva dupa atatia ani. Dar imi doresc mai mult decat am... Ei bine, chiar vreau mai mult!" Se gandea ca merita mai mult si ca ar putea avea mai mult.
In mintea lui s-a conturat incet, dar foarte clar, o dorinta. "Vreau sa am bani, multi bani, asa as putea sa-mi ajut parintii si le-as putea oferi copiilor mai multe din ce-si doresc si as putea sa construiesc un adapost pentru oameni nevoiasi... Ah, imi doresc un milion de euro!"
BING!!
Langa el apare un cufar... plin cu bani. Adevarati! Crezand ca halucineaza, continua sa viseze... "Vreau sa am si eu masina aia teribila!" Si se gandeste la masina visurilor lui...
BING!!
Langa el, la cativa metri, se afla exact masina visata! Nu-i vine sa-si creada ochilor! Se prinde el ca e ceva la mijloc si incearca "marea cu degetul"... "Vreau o casa de vis, cu 2 etaje, curte cu verdeata, cu geamuri mari si cu priveliste la padure, chiar acolo pe acel deal!" Nu termina de intins mana catre dealul din fata lui, ca si apare casa exact asa cum si-a imaginat-o.
BING!!
Simte tot mai multa incredere si incepe sa "se joace" cu mintea lui. "Vreau sa am aia si aia si aia si cealalta..."
BING!!
BING!!
Le capata pe toate, pe rand. Dorinte din ce in ce mai nastrusnice i se indeplinesc pe rand, sub ochii sai...
Incepe sa se frece la ochi si sa se ciupeasca, gandindu-se ca nu e treaz. "Si daca nu e adevarat!" isi spune... ". Acum ca am tot ce mi-am dorit..., cum sa fac sa nu le pierd? Doamne, ce mi se intampla? Eu sunt un om normal! Merit eu toate astea? Casa asta minunata?"
BANG!!
Dispare casa. Pana sa-si dea seama ce se intampla, isi zice: "Oare masina asta minunata este chiar a mea?"
BANG!!
Masina dispare. Intelegand ca ceva se intampla..., se ingrijoreaza si incepe sa se agite... "Aoleu, au inceput sa dispara! Ce ma fac daca pierd aia si aia si cealalta?"
BANG!! BANG!!
Dispar pe rand toate asa cum au aparut...
"Doamne, nici banii nu-i merit...?" Ce crezi ca s-a intamplat?
BANG!!
Banii nu mai sunt nici ei...
Se uita in jurul sau, se dezmeticeste si isi da seama ca... BANG!! ..."a visat"...
Doamne, ce imi place povestea asta!!
Merit tot ce-i mai bun! Nu ma tem! BING!!
Ce auzi in mintea ta si viata ta...? "BING!!" sau "BANG!!"?
Din ce in ce mai bine!
25 ianuarie 2009
VIS
Viziune
Inspiratie
Sarg
Viziunea inseamna sa vezi cu "ochii mintii" ceea ce nu vezi cu ochii (fizic). Inseamna sa creezi "o realitate" in mintea ta. Toti oamenii au aceasta capacitate. Sa vezi cu ochii mintii inseamna sa vizualizezi, adica sa creezi in mintea ta imagini noi si asocieri de imagini in situatii noi. Acesta este un Dar al lui Dumnezeu pentru oameni. Se numeste imaginatie. Einstein a zis ca "imaginatia este totul, este avanpremiera atractiilor viitoare ale vietii". Inchide ochii si antreneaza-te. Foarte putini fac asa ceva... Prinde imaginile care navalesc... Nu te speria de ceea ce gasesti acolo. Esti chiar... tu! La inceput esti tu din trecut si prezent, dar mai apoi esti tu din viitor. Asta inseamna ca acolo nu exista timp. Acolo doar... esti. Continua sa faci asta si sa te creezi pe tine. "Incapataneaza-te" si continua sa te re-creezi. Aceasta este o putere nemarginita pe care o avem!
Inspiratia este un alt Dar. Nu exista om neinspirat. Cu totii suntem influentati. Din interior, de ganduri, stari, sentimente, emotii... In interiorul fiecaruia se afla o voce pe care uneori o ascultam. Este intuitia. In exterior se afla lumea "reala". Pentru ca educatia primita si experienta acumulata ne-a invatat sa ne raportam (citeste "comparam") mai mult in exterior, inspiratia vine (si) din exteriorul nostru. Stiai ca... fiecare este media celor 10 cu care isi petrece timpul? TV, radio, gasca, colegi, familie, carti sau altii... Cu cine iti ocupi mintea? Am un exercitiu foarte bun: scrie cele 10 persoane cu care iti ocupi gandurile cel mai mult. Pentru fiecare noteaza alaturi o caracteristica evidenta care are impact asupra ta, fie buna sau mai putin buna. Tu esti media lor. Aceasta este inspiratia ta din exterior. Vrei mai bine si mai mult? Schimba-i pe cei 10 sau o parte dintre ei!! Scrie alte 10 persoane pe care le apreciezi in mod deosebit, care sunt remarcabile pentru tine (pot fi si oameni care nu mai sunt "pe aici") si trece alaturi de fiecare nume o caracteristica impresionanta pentru tine. Cauta de acum sa-ti hranesti gandurile cu acestia... Inspiratia este un antrenament continuu. Frecventeaza alte cercuri de oameni, vezi ce mai fac si altii. Nu fii suficient!
Sarguinta inseamna sa-ti stabilesti scopuri, sa muncesti, sa te dedici, sa gresesti si sa inveti din greseli, sa fii pasionat si sa ai Credinta. Sa nu renunti niciodata la scopul tau chiar daca iti vor spune ca nu se poate sau ca tu nu poti! Inseamna sa cazi si sa te ridici o data in plus. Inseamna "sa impartasesti cu altii ceea ce stii tu, pentru ca acesta este secretul nemuririi".
Back to Dreams! Inapoi la VIS!
Din ce in ce mai bine!
Inspiratie
Sarg
Viziunea inseamna sa vezi cu "ochii mintii" ceea ce nu vezi cu ochii (fizic). Inseamna sa creezi "o realitate" in mintea ta. Toti oamenii au aceasta capacitate. Sa vezi cu ochii mintii inseamna sa vizualizezi, adica sa creezi in mintea ta imagini noi si asocieri de imagini in situatii noi. Acesta este un Dar al lui Dumnezeu pentru oameni. Se numeste imaginatie. Einstein a zis ca "imaginatia este totul, este avanpremiera atractiilor viitoare ale vietii". Inchide ochii si antreneaza-te. Foarte putini fac asa ceva... Prinde imaginile care navalesc... Nu te speria de ceea ce gasesti acolo. Esti chiar... tu! La inceput esti tu din trecut si prezent, dar mai apoi esti tu din viitor. Asta inseamna ca acolo nu exista timp. Acolo doar... esti. Continua sa faci asta si sa te creezi pe tine. "Incapataneaza-te" si continua sa te re-creezi. Aceasta este o putere nemarginita pe care o avem!
Inspiratia este un alt Dar. Nu exista om neinspirat. Cu totii suntem influentati. Din interior, de ganduri, stari, sentimente, emotii... In interiorul fiecaruia se afla o voce pe care uneori o ascultam. Este intuitia. In exterior se afla lumea "reala". Pentru ca educatia primita si experienta acumulata ne-a invatat sa ne raportam (citeste "comparam") mai mult in exterior, inspiratia vine (si) din exteriorul nostru. Stiai ca... fiecare este media celor 10 cu care isi petrece timpul? TV, radio, gasca, colegi, familie, carti sau altii... Cu cine iti ocupi mintea? Am un exercitiu foarte bun: scrie cele 10 persoane cu care iti ocupi gandurile cel mai mult. Pentru fiecare noteaza alaturi o caracteristica evidenta care are impact asupra ta, fie buna sau mai putin buna. Tu esti media lor. Aceasta este inspiratia ta din exterior. Vrei mai bine si mai mult? Schimba-i pe cei 10 sau o parte dintre ei!! Scrie alte 10 persoane pe care le apreciezi in mod deosebit, care sunt remarcabile pentru tine (pot fi si oameni care nu mai sunt "pe aici") si trece alaturi de fiecare nume o caracteristica impresionanta pentru tine. Cauta de acum sa-ti hranesti gandurile cu acestia... Inspiratia este un antrenament continuu. Frecventeaza alte cercuri de oameni, vezi ce mai fac si altii. Nu fii suficient!
Sarguinta inseamna sa-ti stabilesti scopuri, sa muncesti, sa te dedici, sa gresesti si sa inveti din greseli, sa fii pasionat si sa ai Credinta. Sa nu renunti niciodata la scopul tau chiar daca iti vor spune ca nu se poate sau ca tu nu poti! Inseamna sa cazi si sa te ridici o data in plus. Inseamna "sa impartasesti cu altii ceea ce stii tu, pentru ca acesta este secretul nemuririi".
Back to Dreams! Inapoi la VIS!
Din ce in ce mai bine!
"Yes, We can!"
Barack Obama crede cu tarie in semnificatia acestui slogan. Este intr-adevar un slogan semnificativ. Oricine stie ca in traducere in limba romana inseamna "Da, noi putem!".
Ca o concluzie... americanii pot si noi - romanii - putem si noi!
Te rog sa fii atent cum pui accentul! Sa nu zici "Da, noi putem!", ca nu e totuna...
Ca o concluzie... americanii pot si noi - romanii - putem si noi!
Te rog sa fii atent cum pui accentul! Sa nu zici "Da, noi putem!", ca nu e totuna...
Din ce in ce mai bine!
24 ianuarie 2009
Intrebare
Sky is the limit!Ce si cum ai vrea sa fii si ce ai face daca ai avea toti banii si tot timpul liber si daca nu ti-ar fi frica?
Ai curaj sa raspunzi la aceasta intrebare...? Sincer!
Daca raspunzi si o faci si in scris, sa stii de la mine ca faci parte din mai putin de 3% din populatia acestei planete...
Din ce in ce mai bine!
23 ianuarie 2009
Oameni potriviti... sau ingeri?
Am avut o discutie foarte speciala pe mes cu o prietena, Cerasela. Ii sunt recunoscator!
Exista unii oameni cu care iti place sa stai si sa povestesti. Este "racoritor" pentru minte si pentru suflet... Te simti bine si iti gasesti resurse dupa astfel de discutii cu astfel de oameni. Te bucuri ca exista oameni "ca tine". Parca, din nimic, se naste un subiect. Si tot dezvolti si dezbati si completezi o parte din tine. Parca ar fi o piesa de puzzle pe care o asezi fix la locul ei, asa... din intamplare.
Asa de potriviti sunt cateodata acesti oameni ca eu cred ca sunt niste ingeri care te vegheaza si te calauzesc... Te ajuta sa nu uiti de lucruri importante din viata ta, sa gasesti cai de a te "strecura" mai departe in hatisul vietii, sa gasesti resurse sa-i ajuti pe altii, sa te descoperi... Si toate astea dintr-un subiect banal, care parca nu are inceput si sigur nu are sfarsit.
Mai am "ingeri pazitori"... Iubita mea, Anca, Dragostea vietii mele, este unul dintre ei. Ma vegheaza in permanenta si imi deschide calea cu increderea pe care o construieste in mine zi de zi. Ce sa imi doresc mai mult? "Kazilora", care apare si dispare din viata mea ca un jolly-jocker de carti, dar... este mereu acolo cand am nevoie de el sa ma puna in "mana buna". Titi, prietenul meu de... cine stie cate vieti? Este "panoul meu de monitorizare" in care ma incred si cu care nu ma satur de stat de vorba. Sorin S., o sursa de incredere si liniste din care sorb adesea cu nesat. Romeo, un exemplu de credinta si devotament desavarsit si pe care il stiu alaturi de mine. Mihai, care se naste in fiecare zi din nou si din nou pentru o noua viata plina de bucurii de copil. Dan, cu curajul si daruirea sa neclintita pentru viata lui libera. Liviu, o bucla in timp in care se amesteca vise, impliniri si amintiri. Mama si Tata, care au respectat "legea" si m-au invatat respectul, iubirea, munca, daruirea, credinta si voiosia. Cleo, care mi-a daruit cele doua nestemate: Corina si Diana. Corina, primul meu vlastar si raza mea de soare. Diana, provocarea mea de a fi mereu tanar si nestavilit. Si multi, multi altii care m-au ghidat pe parcursul vietii mele, trimisi fiind de Cineva care ne stie rostul si ne vede drumul inaintea noastra...
Ce sunt eu sa merit toate astea? Ma uit in viata mea si sunt inconjurat de atatia oameni potriviti... sau de ingeri?
Din ce in ce mai bine!
Exista unii oameni cu care iti place sa stai si sa povestesti. Este "racoritor" pentru minte si pentru suflet... Te simti bine si iti gasesti resurse dupa astfel de discutii cu astfel de oameni. Te bucuri ca exista oameni "ca tine". Parca, din nimic, se naste un subiect. Si tot dezvolti si dezbati si completezi o parte din tine. Parca ar fi o piesa de puzzle pe care o asezi fix la locul ei, asa... din intamplare.
Asa de potriviti sunt cateodata acesti oameni ca eu cred ca sunt niste ingeri care te vegheaza si te calauzesc... Te ajuta sa nu uiti de lucruri importante din viata ta, sa gasesti cai de a te "strecura" mai departe in hatisul vietii, sa gasesti resurse sa-i ajuti pe altii, sa te descoperi... Si toate astea dintr-un subiect banal, care parca nu are inceput si sigur nu are sfarsit.
Mai am "ingeri pazitori"... Iubita mea, Anca, Dragostea vietii mele, este unul dintre ei. Ma vegheaza in permanenta si imi deschide calea cu increderea pe care o construieste in mine zi de zi. Ce sa imi doresc mai mult? "Kazilora", care apare si dispare din viata mea ca un jolly-jocker de carti, dar... este mereu acolo cand am nevoie de el sa ma puna in "mana buna". Titi, prietenul meu de... cine stie cate vieti? Este "panoul meu de monitorizare" in care ma incred si cu care nu ma satur de stat de vorba. Sorin S., o sursa de incredere si liniste din care sorb adesea cu nesat. Romeo, un exemplu de credinta si devotament desavarsit si pe care il stiu alaturi de mine. Mihai, care se naste in fiecare zi din nou si din nou pentru o noua viata plina de bucurii de copil. Dan, cu curajul si daruirea sa neclintita pentru viata lui libera. Liviu, o bucla in timp in care se amesteca vise, impliniri si amintiri. Mama si Tata, care au respectat "legea" si m-au invatat respectul, iubirea, munca, daruirea, credinta si voiosia. Cleo, care mi-a daruit cele doua nestemate: Corina si Diana. Corina, primul meu vlastar si raza mea de soare. Diana, provocarea mea de a fi mereu tanar si nestavilit. Si multi, multi altii care m-au ghidat pe parcursul vietii mele, trimisi fiind de Cineva care ne stie rostul si ne vede drumul inaintea noastra...
Ce sunt eu sa merit toate astea? Ma uit in viata mea si sunt inconjurat de atatia oameni potriviti... sau de ingeri?
Din ce in ce mai bine!
22 ianuarie 2009
"Asculta-ma cu ochii!"
Despre a asculta si a auzi...
Sa auzi este o functie a aparatului auditiv. Este ceva natural , este ceva ce avem cu totii (cu exceptia cazurilor nefericite in care exista o afectiune de ordin medical). Cei mai multi dintre noi auzim.
Sa asculti este cu totul altceva. Sa asculti este o abilitate pe care o dobandesti prin antrenament, prin efort, printr-un act de vointa. Sa asculti inseamna interes, respect pentru cealalta persoana, dorinta sincera de a intelege omul din fata ta si nevoile sale, inseamna sa investesti energie si atentie.
Desi cei mai multi dintre noi pot auzi, foarte putini dintre oameni asculta... De ce? Eu cred ca exista mai multe motive, dintre care imi amintesc acum doar cateva:
1. Persoana cea mai importanta din lume este... propria persoana! Si asta este bine! Doar ca, societatea in care traim ne arata modelul "show of" al propriei persoane, adica "tu esti cel mai tare, esti mai bun decat ala, nu conteaza ce zice x si y, impune-te, fa-ti dreptate etc.". Eu sunt atat de important ca nu am ce sa ascult la tine! Si totusi... crestem, invatam, traim intre oameni. Si de la ei invatam, din experienta acumulata a tuturor.
2. Suntem prea... "destepti"! Traim intr-o lume plina de oameni destepti, care stiu enorm de multe lucruri, dar care nu stiu la ce sa foloseasca ceea ce stiu. "Desteptul stie, inteleptul foloseste ce stie." Aminteste-ti cand ai auzit ultima oara urmatoarele afirmatii: "Lasa, ba, ca stiu io..." sau "Lasa vrajeala..." sau "Am auzit io ca nu e asa..." etc.
3. "Pe mine nu ma asculta nimeni!". Asta este o boala. Inchipuita. Asculta tu mai intai, invata, da si altora din ce ai ascultat si invatat si altii te vor asculta pe tine. Copiii sunt "neascultatori" pentru ca au modelele parintilor, care nu ii asculta nici pe ei si nici pe altii. Cum sa invete copiii sa asculte daca parintii - primele lor modele - nu asculta pe nimeni si nimic?
Legat de ultimul paragraf, imi vine in minte o intamplare de acum multi ani. Venisem de la serviciu, seara tarziu (deci dedicasem mult timp altora, sefilor si colegilor) si ma trantisem pe canapea cu mana pe telecomanda si cu ochii atintiti la ecranul televizorului. Ca tot omul "modern"... Fetitele mele se bucurau de sosirea mea acasa. Se invarteau in jurul meu, tropaiau de fericire si incercau sa-mi atraga atentia cu ispravile lor de peste zi. Eu... ocupat. Ma uitam la TV. Printre corpusoare care se zbenguiau fericite, incercam sa prind franturi din programul de pe ecran. Corinuta imi zice: "Tati, joaca-te si cu noi!". Eu: "Da, stai putin...". Putin mai tarziu, in acelasi tablou: "Hai tati, sa-ti zic ceva!". "Zi, ca te ascult..." spun eu, cu ochii spre televizor si cu gatul lungit peste umarul ei ca sa vad mai mult din ecran. La care fata mea imi spune (atentie!!): "Tati, asculta-ma cu ochii!!".
A fost - si inca este - una dintre cele mai importante lectii pe care le-am primit despre a asculta!
Din ce in ce mai bine!
Sa auzi este o functie a aparatului auditiv. Este ceva natural , este ceva ce avem cu totii (cu exceptia cazurilor nefericite in care exista o afectiune de ordin medical). Cei mai multi dintre noi auzim.
Sa asculti este cu totul altceva. Sa asculti este o abilitate pe care o dobandesti prin antrenament, prin efort, printr-un act de vointa. Sa asculti inseamna interes, respect pentru cealalta persoana, dorinta sincera de a intelege omul din fata ta si nevoile sale, inseamna sa investesti energie si atentie.
Desi cei mai multi dintre noi pot auzi, foarte putini dintre oameni asculta... De ce? Eu cred ca exista mai multe motive, dintre care imi amintesc acum doar cateva:
1. Persoana cea mai importanta din lume este... propria persoana! Si asta este bine! Doar ca, societatea in care traim ne arata modelul "show of" al propriei persoane, adica "tu esti cel mai tare, esti mai bun decat ala, nu conteaza ce zice x si y, impune-te, fa-ti dreptate etc.". Eu sunt atat de important ca nu am ce sa ascult la tine! Si totusi... crestem, invatam, traim intre oameni. Si de la ei invatam, din experienta acumulata a tuturor.
2. Suntem prea... "destepti"! Traim intr-o lume plina de oameni destepti, care stiu enorm de multe lucruri, dar care nu stiu la ce sa foloseasca ceea ce stiu. "Desteptul stie, inteleptul foloseste ce stie." Aminteste-ti cand ai auzit ultima oara urmatoarele afirmatii: "Lasa, ba, ca stiu io..." sau "Lasa vrajeala..." sau "Am auzit io ca nu e asa..." etc.
3. "Pe mine nu ma asculta nimeni!". Asta este o boala. Inchipuita. Asculta tu mai intai, invata, da si altora din ce ai ascultat si invatat si altii te vor asculta pe tine. Copiii sunt "neascultatori" pentru ca au modelele parintilor, care nu ii asculta nici pe ei si nici pe altii. Cum sa invete copiii sa asculte daca parintii - primele lor modele - nu asculta pe nimeni si nimic?
Legat de ultimul paragraf, imi vine in minte o intamplare de acum multi ani. Venisem de la serviciu, seara tarziu (deci dedicasem mult timp altora, sefilor si colegilor) si ma trantisem pe canapea cu mana pe telecomanda si cu ochii atintiti la ecranul televizorului. Ca tot omul "modern"... Fetitele mele se bucurau de sosirea mea acasa. Se invarteau in jurul meu, tropaiau de fericire si incercau sa-mi atraga atentia cu ispravile lor de peste zi. Eu... ocupat. Ma uitam la TV. Printre corpusoare care se zbenguiau fericite, incercam sa prind franturi din programul de pe ecran. Corinuta imi zice: "Tati, joaca-te si cu noi!". Eu: "Da, stai putin...". Putin mai tarziu, in acelasi tablou: "Hai tati, sa-ti zic ceva!". "Zi, ca te ascult..." spun eu, cu ochii spre televizor si cu gatul lungit peste umarul ei ca sa vad mai mult din ecran. La care fata mea imi spune (atentie!!): "Tati, asculta-ma cu ochii!!".
A fost - si inca este - una dintre cele mai importante lectii pe care le-am primit despre a asculta!
Din ce in ce mai bine!
20 ianuarie 2009
Eu pot si am dreptate!
"Combustibilul viitorului va proveni din fructe precum acel sumac aflat langa drum sau din mere, buruieni, rumegus - practic orice. Exista combustibil in fiecare farama de materie vegetala care poate fermenta. Cartofii cultivati pe patru mii de metri patrati de teren intr-un an de zile pot alimenta vreme de o suta de ani utilajul cu care se ara campul respectiv." Aceste cuvinte ii apartin lui Henry Ford si au fost rostite in 1925.
Imi pica bine sa citesc asta, mai ales acum, cand ma gandesc cum sa particip si eu in mod real la bunul mers al lucrurilor... O vorba mare zice asa: "pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic!".
De aproximativ un an am inceput sa colectam deseurile separat. Avem in debara o cutie in care punem toate hartiile si hartiutele, o cutie in care strangem cartoanele, o cutie in care punem conservele de metal. Acum am inceput sa adunam si plasticul (pungi, ambalaje de tot felul). Ne cam lovim de cutiile astea de multe ori si cateodata ma enerveaza pentru ca se strange destul de greu o cantitate "semnificativa", in sensul in care sa-ti ofere "acea placere" ca te duci la centrul de reciclare "cu ceva". Si cand ma duc cu treaba pe la Casa Presei Libere (la "casa ziarelor"), vad cum zac peste tot in jurul ei zeci, sute de kilograme de hartie si cartoane pe care le bate vantul... Cat am putea sa strangem noi in casa cam intr-un an, poate doi! Cateodata, vad dimineata pe geam cum masina de gunoi ridica tone de gunoi menajer amestecat cu hartii, cartoane, plastic, fiare, lemn etc. Si numai intr-o zi si numai din trei scari de bloc. Toate ajung in acelasi loc, la o groapa de gunoi (de ce i-o zice groapa, ca este un munte urias??).
Si stau si ma intreb daca are vreun rost sa ma impiedic de cutiile alea din casa in ideea de a "ma preocupa" de acest subiect.
Dar..., am observat ceva. Copiii si-au facut un obicei de a duce fiecare din aceste materiale catre cutia sa!! Asa, incet-incet... Si nu stam cu gura pe ei sa faca asta... Deci, eu pot sa schimb ceva! Poate ca ei vor vorbi si le vor arata si altor copii, care vor vorbi si ei cu alti copii, care vor spune parintilor lor, care vor fi mandri de copiii lor si poate, de rusine, vor incepe si ei sa faca ceva asemanator. Macar sa nu mai arunce chistoacele pe geam. Si uite-asa... eu pot!!
Tot Henry Ford a zis motto-ul meu preferat: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti si atunci ai dreptate!"
Din ce in ce mai bine!
16 ianuarie 2009
"Cum a aparut criza..."
Copy-paste la mesajul pe care l-am primit de la prietenul meu Olimpiu.
Olimpiu, iti multumesc si - te rog! - da-mi voie sa postez mesajul. Cu siguranta ca poate inspira o "minte deschisa".
"Îmi vedeam liniştit de ale mele, toate mergeau ca unse, când, într-o nefastă seară de început de an, m-a pus naiba să dau drumul la televizor şi să mă uit la ştiri... M-am trezit holbându-mă şi nevenindu-mi să-mi cred ochilor ce vedeam şi urechilor ce auzeam: sute, mii de oameni rămaşi fără locuri de muncă, tragedii peste tragedii, gaz zero de la ruşi, disperaţi cu feţe înnegrite de frică, un ministru declarând stare de urgenţă şi ziarişti peste ziarişti repetând ca o litanie cuvântul devastator: CRIZĂ! Părea că lumea întreagă se prăbuşea în jurul meu, iar eu nu fusesem în stare să văd asta! Pur şi simplu, fiindcă nu mă uitasem la televizor şi nu citisem ziarele, criza refuzase să mi se arate!
Apoi, timp de câteva zile, m-am lăsat hipnotizat de emisiunile bulversante despre criză, despre problemele care au venit, despre cele care or să vină şi am început... să iau măsuri pentru ca trâmbiţata criză să nu mă afecteze sau, dacă tot mă afectează, măcar să o facă într-un mod cât mai puţin dureros. Şi m-am trezit că acţionez din teamă şi cu teamă. Iar lucrurile au început, evident, să meargă prost... Doar văzusem la televizor că e criză!!!
Astăzi după-amiază mi-am dat seama ce greşeală imensă am putut să fac: am permis fricii să îmi domine mintea şi aşteptările! Aşa că am luat decizia să închid definitiv televizorul şi să îmi văd de viaţa şi de afacerea mea! Să îmi construiesc Visul, nu să fug de un Coşmar!
Te invit şi pe tine să faci la fel. Lasă-le încolo de ştiri negre, lasă-i încolo de prăpăstioşi, lasă-i încolo de păpuşari! Vezi-ţi de viaţa ta, de afacerea ta, de planurile tale! Şi dacă, totuşi, eşti printre cei care au fost concediaţi, chiar dacă ai rate de plătit, facturi de achitat, copii de crescut, o casă de ţinut, bucură-te! Ţi s-a oferit şansa să te eliberezi şi să începi să-ţi construieşti viaţa, propria-ţi viaţă, cu propriile-ţi mâini şi cu propria-ţi minte! Profită de oportunitate, profită de "criză" şi eliberează-te! Închide televizorul, bagă-l într-o cutie ori vinde-l pentru a-ţi capitaliza pornirea în viaţa liberă, iar de mâine, chiar de mâine, începi să vezi abundenţa din jurul tău: căci dacă stai să analizezi situaţia la rece, nu s-a schimbat nimic în Natură, doar gândurile oamenilor s-au schimbat. Şi cum omul reacţionează în funcţie de gândurile pe care le are, e de la sine înţeles ce se poate întâmpla când aceste gânduri sunt alimentate de... ştirile de la televizor! Eliberează-te! Opreşte televizorul! Porneste la drum! Fa primul pas!
Si daca nu stii de unde sa pornesti, cu ce sa incepi sau de ce sa te apuci, doar scrie-mi, contacteaza-ma sau telefoneaza-mi sa stam de vorba. Poate …, cine stie …?
Olimpiu Pop
olidanaro@yahoo.com "
Asadar... solutii exista, prieteni sa ne fie alaturi mai sunt... Deciziile sunt ale noastre!
Din ce in ce mai bine!
Olimpiu, iti multumesc si - te rog! - da-mi voie sa postez mesajul. Cu siguranta ca poate inspira o "minte deschisa".
"Îmi vedeam liniştit de ale mele, toate mergeau ca unse, când, într-o nefastă seară de început de an, m-a pus naiba să dau drumul la televizor şi să mă uit la ştiri... M-am trezit holbându-mă şi nevenindu-mi să-mi cred ochilor ce vedeam şi urechilor ce auzeam: sute, mii de oameni rămaşi fără locuri de muncă, tragedii peste tragedii, gaz zero de la ruşi, disperaţi cu feţe înnegrite de frică, un ministru declarând stare de urgenţă şi ziarişti peste ziarişti repetând ca o litanie cuvântul devastator: CRIZĂ! Părea că lumea întreagă se prăbuşea în jurul meu, iar eu nu fusesem în stare să văd asta! Pur şi simplu, fiindcă nu mă uitasem la televizor şi nu citisem ziarele, criza refuzase să mi se arate!
Apoi, timp de câteva zile, m-am lăsat hipnotizat de emisiunile bulversante despre criză, despre problemele care au venit, despre cele care or să vină şi am început... să iau măsuri pentru ca trâmbiţata criză să nu mă afecteze sau, dacă tot mă afectează, măcar să o facă într-un mod cât mai puţin dureros. Şi m-am trezit că acţionez din teamă şi cu teamă. Iar lucrurile au început, evident, să meargă prost... Doar văzusem la televizor că e criză!!!
Astăzi după-amiază mi-am dat seama ce greşeală imensă am putut să fac: am permis fricii să îmi domine mintea şi aşteptările! Aşa că am luat decizia să închid definitiv televizorul şi să îmi văd de viaţa şi de afacerea mea! Să îmi construiesc Visul, nu să fug de un Coşmar!
Te invit şi pe tine să faci la fel. Lasă-le încolo de ştiri negre, lasă-i încolo de prăpăstioşi, lasă-i încolo de păpuşari! Vezi-ţi de viaţa ta, de afacerea ta, de planurile tale! Şi dacă, totuşi, eşti printre cei care au fost concediaţi, chiar dacă ai rate de plătit, facturi de achitat, copii de crescut, o casă de ţinut, bucură-te! Ţi s-a oferit şansa să te eliberezi şi să începi să-ţi construieşti viaţa, propria-ţi viaţă, cu propriile-ţi mâini şi cu propria-ţi minte! Profită de oportunitate, profită de "criză" şi eliberează-te! Închide televizorul, bagă-l într-o cutie ori vinde-l pentru a-ţi capitaliza pornirea în viaţa liberă, iar de mâine, chiar de mâine, începi să vezi abundenţa din jurul tău: căci dacă stai să analizezi situaţia la rece, nu s-a schimbat nimic în Natură, doar gândurile oamenilor s-au schimbat. Şi cum omul reacţionează în funcţie de gândurile pe care le are, e de la sine înţeles ce se poate întâmpla când aceste gânduri sunt alimentate de... ştirile de la televizor! Eliberează-te! Opreşte televizorul! Porneste la drum! Fa primul pas!
Si daca nu stii de unde sa pornesti, cu ce sa incepi sau de ce sa te apuci, doar scrie-mi, contacteaza-ma sau telefoneaza-mi sa stam de vorba. Poate …, cine stie …?
Olimpiu Pop
olidanaro@yahoo.com "
Asadar... solutii exista, prieteni sa ne fie alaturi mai sunt... Deciziile sunt ale noastre!
Din ce in ce mai bine!
15 ianuarie 2009
Avem timp destul...
Mi-am amintit o intamplare de acum 7-8 ani... Fetita mea cea mica, Diana, ma intreaba intr-o seara, stand in pat, inainte de culcare:
- Tati, de ce ziceti voi ca trece timpul?
- Cum adica...? zic eu
- Pai... voi spuneti ca timpul trece, dar eu cred ca timpul nu trece.
- Cum asa? spun eu
- Eu cred ca timpul este mereu si nu trece, trece doar o zi, trec minutele si orele, dar timpul nu trece niciodata...
Na! Mai zi ceva daca poti! Si asta gandea o fetita de 8 ani...
Multumesc fetita mea frumoasa si inteleapta!! Te iubesc si ma bucur ca pot sa invat si de la tine.
Cu alte cuvinte: "avem timp destul"!
Din ce in ce mai bine!
- Tati, de ce ziceti voi ca trece timpul?
- Cum adica...? zic eu
- Pai... voi spuneti ca timpul trece, dar eu cred ca timpul nu trece.
- Cum asa? spun eu
- Eu cred ca timpul este mereu si nu trece, trece doar o zi, trec minutele si orele, dar timpul nu trece niciodata...
Na! Mai zi ceva daca poti! Si asta gandea o fetita de 8 ani...
Multumesc fetita mea frumoasa si inteleapta!! Te iubesc si ma bucur ca pot sa invat si de la tine.
Cu alte cuvinte: "avem timp destul"!
Din ce in ce mai bine!
09 ianuarie 2009
Woaw, What a Wonderful World!!
Sunt la Pestera, un satuc in varf de munte... Aici locuieste prietenul meu Dan. Bucurestean get-beget de felul lui, si-a luat familia acum doi ani si... s-a mutat in varful muntelui. S-a deconectat de "civilizatie" si s-a conectat la Natura... Din stanga ma priveste masivul Piatra Craiului, din dreapta ma bate pe umar masivul Bucegi. Ma aflu in Paradis. Copiii se zbenguie in zapada in spatele casei. Anca si Lenus pregatesc masa. Un gratar, pe caramizi, in curte. Stau in mansarda-studio de productie inconjurat de instrumente muzicale si mixere profesionale... Tocmai am facut planuri de viitor impreuna.
Ma cheama la masa! Ma duc.
Iti multumesc, Dan, prietene, ca m-ai primit in bucatica ta de Paradis si ma lasi sa rup si eu o particica pe care sa o sadesc in sufletul meu!
...and I think to myself... What a wonderful world!
"I see trees of green, red roses too,
I see them bloom for me and you,
And I think to myself what a wonderful world.
I see skies of blue and clouds of white,
The bright blessed day, the dark sacred night,
I think to myself what a wonderful world.
The colors of the rainbow so pretty in the sky,
Are also on the faces of people going by,
I see friends shaking hands saying how do you do
They're really saying I love you.
I hear babies crying, I watch them grow
They'll learn much more than I'll never know
And I think to myself what a wonderful world,
Yes, I think to myself what a wonderful world."
(Louis Armstrong)
Din ce in ce mai bine!
Ma cheama la masa! Ma duc.
Iti multumesc, Dan, prietene, ca m-ai primit in bucatica ta de Paradis si ma lasi sa rup si eu o particica pe care sa o sadesc in sufletul meu!
...and I think to myself... What a wonderful world!
"I see trees of green, red roses too,
I see them bloom for me and you,
And I think to myself what a wonderful world.
I see skies of blue and clouds of white,
The bright blessed day, the dark sacred night,
I think to myself what a wonderful world.
The colors of the rainbow so pretty in the sky,
Are also on the faces of people going by,
I see friends shaking hands saying how do you do
They're really saying I love you.
I hear babies crying, I watch them grow
They'll learn much more than I'll never know
And I think to myself what a wonderful world,
Yes, I think to myself what a wonderful world."
(Louis Armstrong)
Din ce in ce mai bine!
06 ianuarie 2009
La Multi Ani Noi!!
M-a intrebat o prietena cum am intrat in anul nou. Mi-am dat seama ca am intrat brusc! Adica dintr-o data, instantaneu, pe loc... fara sa simt ceva "special". Seven, seven, seven, seven... Si brusc! Anul Nou.
Dupa goana cumparaturilor in care toata lumea se calca pe picioare, se impingea cu carucioarele, cand toata familia ocupa strategic rand la mai multe case pana unul facea achizitiile... am intrat in anul nou. Am retrait secvente din Olimpiada Oamenilor Obisnuiti...
Observatii dupa sarbatori: stomacul e mai mare, frigiderul e inca plin, ma leg mai greu la sireturi, "de luni incep cura" (n-am stabilit inca lunea cu pricina), nu am apucat sa fac tot ce mi-am propus (sa ma vad cu toti prietenii, sa fac vizite, nici macar sa ma uit la TV), mesageriile pline (multumesc tuturor celor care nu m-au uitat!), facturile nu s-au oprit (oare astia nu au sarbatori?), copiii de abia au plecat in vacanta ca s-au si intors la scoala (ce sa mai zic de noi la serviciu?), gunoaie oriunde te uiti pe strada sub forma de gramezi-gramajoare, bradul isi apleaca incet crengile, cateva resturi de dulciuri-cadouri dedesupt, stirile toaca si inventeaza toate dezastrele si nenorocirile care ne asteapta (de aceea la ora exacta inchid radioul), si inca... inca... stau pe ganduri cum sa incep anul nou. Am atatea planuri pentru anul nou... A inceput anul nou??
Gata! Stiu! Mai intai o sa fac lista cu ce am realizat in anul vechi. Ca sa nu uit cat sunt de binecuvantat cu de toate! Am avut ce manca si unde dormi, mai mult decat jumatate din populatia globului. Am copiii sanatosi, familia langa mine, parintii nostri inca se bucura de viata, am un serviciu si imi place, am planuri mari si entuziasm! Cred ca sunt deja in cei 10% din populatie. Daca imi scriu scopurile intru in cei 3%. Si daca mai si lucrez la scopuri... chiar ca sunt fericit! SUNT FERICIT!!
Chiar acum m-a sunat Anca si mi-a zis ca ma iubeste. Sunt fericit! Plec spre fetele mele si petrec timp cu ele. Sunt fericit! Maine ma vad cu prietenul meu Titi si petrecem timp impreuna. Sunt fericit! Apoi cu totii acasa la noi. Sunt fericit! Am luat cauciucuri de iarna. Sunt fericit! Am terminat cafeaua de dimineata. Sunt fericit! La mine nu a ajuns inca nici o criza si nici nu o sa ajunga. Sunt fericit! Doamne, cat sunt de fericit! Iti multumesc!
Am intrat fericit in anul nou. Si maine incepe un alt an nou... De pe 7 ianuarie 2009 pe 7 ianuarie 2010. Si poimaine iar incepe unul. Ce de ani noi!!
La Multi Ani Noi!!
Din ce in ce mai bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
