SI TOTUSI...

...SI TOTUSI...
- CA UN GAZEL -

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Mi- sufletul sincer si glasul hoinar,
Iar Timpul m-alearga din urma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma.

Ma lupt ca LUMINA sa n-aiba hotar,
Prin bezna ce-n suflete scurma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Detest o gandire de tip liniar,
Ce zborul creatiei curma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Iubesc POEZIA cu DUH SELENAR,
Nu-s primul, nici cel de pe urma

Si - totusi - n-am spirit de turma!

***
Doru Ion Lazar - D.I.L. -
Bucuresti, Drumul Taberei
05 august 2009

***

Iti multumesc, Tata!

Din ce in ce mai bine!

Drumul catre Sirnaville...

Dragi Prieteni,

daca plecati vineri sau sambata sau duminica asta spre Sirna (repet! se citeste SHIRNA), pe drum veti gasi din loc in loc indicatoare care va vor indruma catre...

Nu aveti nici o sansa sa ratati drumul catre oraselul nostru Sirnaville...


Desigur ca vor fi vizibile toate marcajele si - urmand calea indicata - va veti apropia tot mai mult de "locul faptei"... Se pregateste o mare sarbatoare la Sirnaville Arts & Crafts Festival.

...si incepe cel mai "frumos si nebun" festival din Romania!!

Aici gasiti detalii despre mijloace de transport pe care le-am pus la dispozitie pentru toti cei doritori - The bus to Sirnaville.

Din ce in ce mai bine!

Hai la Sirnaville!

Sunt recunoscator prietenilor si colegilor mei pentru ca au facut ca un (alt) vis sa devina realitate!

Este greu sa faci "ceva sa mearga" in zilele astea cand mai toata lumea il ia pe "regele NU" in brate. Nici nu apuci sa deschizi gura - nu sa apuci sa faci propunerea! - ca ti se raspunde... "nu se poate asa ceva!" sau... "n-o sa mearga!". E, uite, in conditiile acestea, cativa oameni curajosi si intreprinzatori, seriosi si muncitori, dedicati si ambitiosi reusesc sa puna in scena o idee minunata: SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL, prima editie... pentru ca vor urma si alte editii si va deveni o traditie.

Cu viziune, cu eforturi uriase si o incredere fara limite, ia nastere prima editie a acestui festival care imbina elemente diverse si autentice: muzica de mai multe genuri, cinematograf in aer liber, workshop-uri de arta si mestesug, terenuri de sport, bungee-jumping, zona de campare pentru corturi, gratare, bere si racoritoare din belsug, zboruri demonstrative ale unor sportivi de elita, printre care si multiplul campion Zoltan Veres, zboruri de agrement cu balonul si aeronave usoare si multa, multa, foarte multa bucurie si buna dispozitie...


In datele de 14, 15, 16 august 2009 are loc pe aerodromul privat Aerofox in comuna Sirna (se citeste "shirna") Judetul Prahova, la aproximativ 40 de km de Bucuresti pe DN1 (vezi harta mai jos), prima editie a "Sirnaville Arts & Crafts Festival".


Ce v-ar putea pune in MISCARE, pe tine si cativa prieteni, sa veniti la acest eveniment absolut unic? Poate super-programul demonstrativ aviatic pregatit de piloti de elita ai lumii? Poate placerea de a admira mestesuguri si arta moderna intr-un cadru nonconformist? Poate simpla placere de a iesi la "iarba verde", la gratar si bere rece? Poate cele 2 scene de muzica, artistii si trupele prezente? Poate terenurile de sport sau bungee-jumping-ul? Poate curiozitatea...? Fiti convinsi ca nu veti regreta prezenta la Sirnaville!!

"Capetele rautatilor" se numesc Emilia, Adrian, Zoli, Dragos, Radu, Irina, Cornelia... si toti ceilalti membri si colaboratori ai echipei Sound & Image Events, care merita toate laudele si aprecierile! Va multumesc!

Din ce in ce mai bine!

PS: daca tu crezi ca merita, te rog sa faci cunoscut acest articol si/sau sa dai sfoara in tara prietenilor tai! Iti multumesc si te astept la Sirnaville!

O lingurita cu miere...

Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...

Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...

Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.

Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!

Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!

Din ce in ce mai bine!

PS: na! ca am scris ceva pe blog... ;)

Din ce in ce mai bine!

5 secrete

Dedicatie pentru toti cei care au nevoie de un zambet!

Prietena noastra Claudia de la Timisoara mi-a destainuit care sunt cele 5 secrete ale unei femei fericite... Iata-le:

1. Sa gaseasca un barbat care sa imparta cu ea responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu bun.
2. Sa gaseasca un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe impreuna si sa o faca sa rada.
3. Sa gaseasca un barbat tandru, de care sa poata depinde afectiv fara a se subordona si care nu minte.
4. Sa gaseasca un barbat bun amant, care iubeste sa faca sex cu ea.
5. Foarte important, dar foarte important! ...ca acesti patru barbati sa nu se cunoasca intre ei!

Ce sa zic...?

Din ce in ce mai bine!

Electrosocuri

In aceasta perioada sunt implicat in mai multe activitati. Cateva dintre ele sunt mai... "out of the box". Eu caut asta si imi place asta. Ma trezesc uneori ca ma gandesc la lucruri mari, foarte mari, chiar uriase. Proiecte de amploare, cu bataie lunga, in care imi trebuie sa-mi fac curaj sa ma apuc sa le scriu, daramite sa ma apuc sa le pornesc in fapt.

In practica dezvoltarii proiectelor, ma intalnesc cu diferiti oameni carora le supun atentiei beneficiile pe care am putea sa le obtinem daca ne asociem si dezvoltam impreuna. Aflati fata in fata cu oportunitatea, constat ca oamenii sunt de mai multe tipuri :
- oameni care nu vad oportunitatile - pur si simplu nu le vad;
- oameni care vad oportunitatile si pornesc spre ele - acestia iau decizii si profita apoi din plin;
- oameni care vad oportunitatile, dar nu se pot decide - acestia parca sunt paralizati mental si nu pot lua decizii. In aceasta categorie intra oamenii care nu pot iesi dintr-un cerc al indeciziei in care parca se invart la nesfarsit... Parca asteapta un electrosoc care sa-i trezeasca. Un sut in fund, o bomba atomica sau o raza de soare pe care sa coboare un zeu care sa-i spuna ce sa faca...

Am aflat ca...

Succesul este rezultatul unor decizii bune.
Deciziile bune vin din experienta.
Experienta vine in urma unor esecuri.
Esecurile sunt rezultatul unor decizii proaste.

Cu alte cuvinte, a decide "ceva" (orice) inseamna a porni spre "un succes". Adica a porni pe drumul unei experiente.

Decizia = Responsabilitate.

"Suntem in criza" si conform inteleptilor precum Albert Einstein, in criza se nasc cele mai mari oportunitati si sanse. Eu vad oportunitati peste tot in jur...

Ce te face sa crezi ca daca faci acelasi lucru mereu si mereu vei obtine alte rezultate? Hai la electrosocuri!!

Din ce in ce mai bine!

Ai dreptate!

Se spune ca atunci cand Henry Ford a iesit pentru prima data pe strada cu "trasura fara cai", lumea se uita ca "matza-n calendar". Insusi primarul orasului Detroit i-ar fi spus: "D-le Ford, o fi aceasta o inventie nemaivazuta, dar sa stiti ca mare viitor nu are pentru ca la cal nu se va renunta niciodata." Ford i-ar fi raspuns dand fericit din cap : "Aveti dreptate, d-le primar!".

Si stii ceva... primarul a avut dreptate. La cal nu s-a renuntat nici in ziua de astazi.

Cativa ani mai tarziu, Henry Ford punea bazele corporatiei Ford Motor Company iar prima "trasura fara cai" avea sa se transforme in faimosul Ford Model T, vandut mai apoi intr-un numar record de peste 15.000.000 de exemplare.

Si uite asa mi-am insusit ca motto o expresie de-a lui Henry Ford: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate!"

Am si o intrebare: Cine isi aminteste de numele primarului?

Din ce in ce mai bine!

Formula succesului!

Oportunitatea nu se pierde niciodata. Intotdeauna va fi cineva pregatit care sa profite de ea cu succes.

S (succes) = P (pregatire) + O (oportunitate)

O formula cu o singura variabila...

Din ce in ce mai bine!

Sunt gata!

Imi place sa vad cate un film din cand in cand... Iubesc filmele, mai ales pe acelea care au un mesaj si te lasa cu ganduri multe despre viata de zi cu zi. Aflasem de la Rajko despre filmul "The Bucket List" cu Morgan Freeman si Jack Nicholson.

Ne aflam in magazinul Diverta duminica si am hotarat sa luam si noi un film. Imediat mi-am amintit de filmul despre care mi s-a povestit. Nu mai tineam minte numele filmului, dar cu ajutorul dragutei domnisoare de acolo am reusit sa-l capatam. Am ajuns acasa si... l-am devorat! O idee simpla-simpla in acest film. Desi este facut "pe repede inainte", pentru ca subiectul este foarte amplu si greu de prins pe durata unui film artistic, consider ca mesajul este transmis intr-un mod foarte direct si pe inteles.

Ce ai face daca ai afla ca mai ai de trait doar cateva luni?

Am eu curaj sa ma intreb asta, inauntrul meu, in sinea mea? Si sa ma gandesc serios la asta?

Recunosc ca o fac din cand in cand. Ma ajuta sa raman ancorat in valorile pe care le pretuiesc si dupa care ma ghidez. Si ma gandesc la ceea ce este important cu adevarat, ce conteaza cu adevarat pentru mine, ce "compromisuri" mai sunt dispus sa fac, oamenii semnificativi din viata mea, pe cine iubesc, apreciez si respect si la toate darurile minunate cu care sunt binecuvantat si pe care uneori nu le consider la reala lor valoare... Sunt binecuvantat!!

Si ca sa fie treaba treaba pana la capat, am extras un card duminica dimineata al carui mesaj a fost subliniat - da, ai ghicit! - de mesajul filmului "The Bucket List". Eee! O intamplare, nu-i asa?

Mesajul este: "Sunt gata sa ma schimb! Sunt gata sa ma eliberez de credintele vechi si negative. Ele sunt doar ganduri care imi stau in cale. Noile mele ganduri sunt constructive si ma implinesc!"

Si chiar asa si este! Deja se intampla lucruri formidabile in viata mea pentru ca am luat decizii!

Prietenul meu Marius are o vorba haioasa: "mi-e teama ca am dat de bine!".

Din ce in ce mai bine!

"Tinerete fericita!"

Am primit cea mai frumoasa urare din ultimii ani...

Aseara intram la mall in parcarea subterana... La bariera de la intrare (recent instalata), statea cu modestie, in semiintuneric, o silueta umana. Asteptand la rand, am observat ca s-a aplecat discret si a apasat pe butonul automatului care emite tichetul de parcare, oferind astfel un serviciu soferului masinii din fata noastra. Poate stii cum este cand te opresti la un astfel de automat; daca nu te incadrezi suficient de aproape de el, trebuie sa iesi pe geamul masinii si sa te lungesti intr-o pozitie deloc confortabila pentru a apasa pe buton ca sa obtii tichetul. In fine... Bariera s-a ridicat, masina a trecut, bariera s-a lasat...

A venit randul masinii noastre la automat. Am oprit in dreptul acestuia, foarte aproape, am deschis geamul si nu am apucat sa intind mana spre buton caci silueta din umbra a apasat inaintea mea si mi-a si oferit tichetul de parcare... Am cerut Ancai sa vada daca are 1 leu la indemana si mi-a dat imediat. Am oferit banutul si am adaugat, tot cu modestie: "Va multumim pentru serviciu!". Am privit catre acea silueta care acum era mult mai aproape de geamul masinii... Am putut observa ca era un barbat in varsta, dar nu foarte in varsta, imbracat modest... Nu a indraznit sa ceara nimic, nici macar sa ridice privirea spre mine, dar a intins mana si a primit ceea ce i s-a oferit. A adaugat cu glas modest dar ferm: "Tinerete fericita sa aveti!". Am auzit in acel moment cea mai frumoasa urare din cate am primit in ultimii ani... Sau, cel putin, pentru mine impactul a fost atat de puternic, incat mi-au dat lacrimile instantaneu.

Mi-am adus aminte de cardul pe care l-am extras de dimineata al carui gand m-a insotit toata ziua... "Sunt frumos si toata lumea ma iubeste. Radiez acceptare si sunt profund iubit de ceilalti. Dragostea ma inconjoara si ma protejeaza."

Am stat cateva minute in mall. Cand am iesit, silueta nu se mai afla acolo... Un inger...??

Din ce in ce mai bine!