Casa Nobila de la Pestera

Mi-am amintit de scurta vacanta petrecuta la Pestera (Moeciu) impreuna cu fetele mele, acum vreo luna de zile.

Corina...
Diana...

Am ajuns la Casa Nobila vineri seara tarziu... pe la 22.30.

Am despachetat rapid si am pornit catre casa prietenului meu Dan care locuieste la aproximativ 200 de metri departare. Am pus de un gratar, am ciocnit un spritz de Odobesti (de care ne place noua), am sporovait pana mai tarziu...

A doua zi... ne-am trezit cu noaptea-n cap... pe la ora 11.00. Am servit micul dejun. Au sosit si alti oaspeti in casa. Un grup de tineri galagiosi si veseli care au si incins un gratar.

Afara era soare orbitor. Am programat o plimbare la Pestera Liliecilor, numele de la care vine si numele satului - Pestera. Cosmin, copilul Nicoletei, gazda noastra, urma sa fie ghidul nostru. A sosit si baietelul lui Dan - Danut. Cu totiii ne-am tras gecile anti-vant si am pornit pe jos care Pestera Liliecilor. Cam 2 km de mers pe jos intr-un cadru natural fara asemanare... Am vorbit, am povestit, ne-am jucat...

Pestera asta este o pestera adevarata. Zeci de inscriptii pe pereti (unele din anii '30), stalactite, o galerie in bezna care se adanceste ingustandu-se tot mai mult... Un singur liliac am vazut noi stand cu capul in jos, nepasandu-i de nimic si ceva urme de oameni sub forme de peturi, cutii de bere si hartii... Aveam o lanterna buna cu ajutorul careia ne-am putut bucura un pic de aceasta experienta. Corina zbiera de mama-focului de frica, Diana nici nu a vrut sa intre. Baietii faceau mishto de Corina si am hotarat sa iesim... Pe drumul de intoarcere am facut cateva fotografii si am fost arbitru activ intre cei doi baieti de 7 si 9 ani care nu mai pridideau cu impunsaturile si cu discutia despre cine are dreptate intre ei... Buna plimbarea!

Seara am facut-o lata. Am mers la Dan si Lenus, unde a sosit si o prietena din Brasov care isi sarbatorea ziua de nastere, era acolo si cumnatul lui Lenus din Italia si niste prieteni din Bucuresti. Gratar al carui foc s-a aprins dupa ce ne-am rugat de el 3 barbati timp de 1 ora, spritz de care nu ne-am rugat si care curgea de la sine, povesti, distractie... Fetele au plecat la somn mai devreme; pe noi ceilalti ne-a apucat 5 dimineata jucand table pe masa din curte, afara in ger. Excelent!!

A doua zi am beneficiat de tratamentul intensiv al Corinei care mi-a descantat, m-a masat, m-a mangaiat, m-a lasat sa dorm pentru ca... imi plesnea capul! Deh... shpritzul, bata-l vina! Diana a incins messenger-ul...

Ne-am luat la revedere cu promisiunea ca vom reveni. Pe la ora 16.00 am plecat prin pasul Rucar-Bran, apoi prin Pitesti spre Bucuresti. Am ajuns cu bine exact la 48 de ore dupa ce plecasem.

Cu ce am ramas? Cu amintiri din Rai. Oricat ai povesti, nu ai cuvinte sa descrii frumusetile pe care le vezi la Pestera.

Ospitalitatea de la Casa Nobila este exemplara. Oameni cu suflet isi dau si pielea de pe ei ca sa te simti bine. Cu simplitate si bun simt, te fac sa simti ca esti servit. Confortul este desavarsit. Nici nu ai nevoie de atat confort. Peisajul este mirific. Este incredibil.

Cum sa nu revii? Cum sa nu visezi?

Din ce in ce mai bine!

PS: Nicoleta Tabacaru - Casa Nobila - 0744.816.418.