Fix pe sufletul meu!

Am incercat maturitatea... dar nu mi se potriveste, asa ca m-am intors la visele mele...

http://www.youtube.com/watch?v=4VwE-hL3sEM

Va multumesc, dragi Prieteni! Fix pe sufletul meu! Si eu simt ca voi...

Din ce in ce mai bine!

Dumnezeu rade

O buna prietena, Camelia, mi-a trimis acest mesaj. Textul nu imi apartine. Cer permisiunea sa-l postez. Cu multumiri! Iata-l...

"Ce-ar fi ca intr-o buna zi sa va apucati sa radeti de unul singur? La inceput va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa iti incepi si sa iti inchei ziua razand. Oricum, va recomand sa incercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti incepe ziua. Sa razi fara nici un motiv! De fapt, rasul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol in sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie langa tine, iar tu te trezesti in aceeasi casa veche, in acelasi mediu. In aceasta lume in continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, in viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca in fiecare dimineata, iar laptarul isi face datoria si bate la usa . Chiar ca merita o partida buna de ras! Va veni o zi cand sotia va continua sa sforaie, laptarul sa iti bata la usa , cand viata va continua sa curga la fel ca pana atunci, dar cand tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai tarziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de ras inainte ca ea sa te surprinda. Cat mai ai timp. Priviti ridicolul acestei vieti. In fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut intreaga viata. Te bagi din nou in papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? Incotro te indrepti? Te pregatesti atata, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te imbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca maine sa faci acelasi lucru? Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de ras. Nu deschideti inca ochii. Cand simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, incepeti mai intai sa radeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti incepe astfel ziua cu dreptul. Daca poti rade la prima ora a diminetii, vei rade apoi intreaga zi. Rasul atrage dupa sine si mai mult ras. Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Inca de la prima ora a diminetii ei incep sa se planga, sa se tanguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se infurie, si astfel isi stabilesc modelul pe care il vor urma intreaga zi. Adeptii zen sunt ceva mai intelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decat voi. Isi incep intotdeauna ziua razand... dupa care rasul le galgaie in gat tot restul zilei. Sunt atatea lucruri ridicole care se petrec in jur! Probabil ca Dumnezeu moare de ras, vazand atata prostie si atata absurditate in aceasta lume, repetandu-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, iti dai seama ca ei joaca de fapt intr-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de ras. Daca imediat dupa ce ai ras pastrezi cateva momente de tacere, intr-o buna zi il vei auzi razand pe Dumnezeu. Vei constata ca intreaga existenta rade alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele rad impreuna cu tine."

Din ce in ce mai bine!

Iesind cu o alta femeie...

Am citit de curand un mesaj pe care l-am primit de la Iubita mea. Iti multumesc! Poate ai mai citit aceasta poveste, poate o stii... Mie imi place tare mult!

Iata mesajul cu multumiri pentru autor. Reproduc textul, asa cum l-am primit:

"Sotia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie. Dupa cativa ani de casatorie, am descoperit o noua maniera de a mentine vie scanteia dragostei. Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu o alta femeie; in realitate fusese ideea sotiei mele.
- 'Tu stii ca o iubesti !' - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. 'Viata este foarte scurta, dedica-i timp '...
- 'Dar eu te iubesc pe tine ', am protestat.
- 'Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea'.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- 'Ce s-a intamplat ? Esti bine ?' m-a intrebat. Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- 'Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine', am raspuns, 'amandoi, singuri... ce parere ai ?'.
Reflectand un moment la asta, zise:
- 'Mi-ar place foarte mult'...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire... Si, pentru Dumnezeu!, cand sosi-i la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
- 'Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate' - imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era 'Prima Doamna a Natiunii'. Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari. Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-'Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti ?'.
- 'Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea', am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
- 'Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu ', spuse mama mea. Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- 'Cum a fost intalnirea?' a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- 'Foarte placuta, iti multumesc!', am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat'.
Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic. Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Continea o nota care spunea : 'Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta..., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.'
In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta. Daca Mama ta traieste... distreaz-o ! Daca nu... aminteste-ti-o ! Daca ai Mama... retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.
Si aminteste-ti mereu ! Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata. NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!"

Culmea! Inainte cu cateva zile sa citesc acest mesaj..., tocmai mi-am invitat Mama sa iesim impreuna in oras.

Din ce in ce mai bine!

Alegerea

Eram la Timisoara in camera de hotel... Ora 02.30, vineri spre sambata. Iubita mea dormea caci avea sa inceapa sa predea cursul dis-de-dimineata. Eu mai gadilam un spritz si cateva ganduri ma gadilau pe mine. Am deschis calculatorul si messenger-ul. Aflu ca prietenul meu Kazilora conduce pe o sosea din Romania catre familia lui. Imi trimite urmatorul mesaj: "Sunt 2 cai in viata (printre altele): Material si Imaterial. Alegerea la un moment dat iti apartine. Cu cat alegi sa traiesti intr-una dintre parti cu atat trebuie sa o aprofundezi sau nu. Dar tot asa, la un moment dat, va trebui sa iti consulti subconstientul/ inima/ procesorul intern... ce o fi el... ca sa vezi daca poti sa traiesti cu traiectoria aleasa sau nu? Desigur, e similara cu alegerea dintre alb si negru, dintre bine si rau, lumina si intuneric, normal si nebuni samd... In functie de ce alegi, ti se aseaza si fizionomia fetei in timp, expresia din ochi samd... Si la un moment dat realizezi, daca esti in stare: you may or you not! May Love, Peace and Family guide your judgement."

Iti multumesc, Prieten Drag!

Din ce in ce mai bine!

Romania Is My Country!

Nu mai stiu de unde am aceasta fotografie. Cer permisiunea s-o postez si ii multumesc autorului. Imi place asa de mult ca nu ma satur s-o privesc...

Dumnezeu vrea Romania "sus" si face el cumva sa ajungem acolo...

"Dincolo de nori e o raza de lumina. Dincolo de nori e lumea mea." - Holograf

Din ce in ce mai bine!

Pastile pentru mentalitate

Intrebarea zilei: "Daca ai 2-0 in minutul 11, cum sa faci macar un 4-4 sau 5-5 pana in minutul 90?"

Oare francezii mananca Mentosan? "Mentosan" - un nou supliment nutritiv . Cred ca, etimologic vorbind (inventez, desigur, dar se potriveste), "mento=minte" si "san=sanatate" inseamna impreuna "sanatatea mintii". La ce ne-ar ajuta sa mancam pastile pentru mentalitate? Simplu! Rezultatele tratamentului: sa fii condus cu 0-2 in minutul 11 si sa stii ca la final vei castiga meciul. Esti sigur de asta pentru ca tu stii ce gandesti! La polul opus..., ai 2-0 in minutul 11 si te gandesti cum sa faci sa nu pierzi si aperi si putinul pe care il ai si... - ghici? - il pierzi si pe acesta.

Multumesc lui Alex, colegul meu, care mi-a oferit o invitatie la "fotoliile grangurilor" pe Ghencea. Am stat dupa un geam; se vede bine de acolo. Esti pe stadion dar nu auzi stadionul. Am servit gustari si am golit cateva sticlute umplute cu "berea oficiala". Moca.

Ma mai gandesc ca erau de batut (si) francezii de la Bordeaux. Subtire echipa. Da' subtire si CFRu' nostru. De data aceasta eram in loja de pe stadionul din sufragerie, alaturi de fetele mele... A fost o seara frumoasa.

Ma intreb la ce varsta ar trebui introdus "Mentosan-ul" in alimentatia copiilor din Romania? Cred ca in Franta se mananca de timpuriu. Sigur Lyon-ezii mananca de cel putin 8 ani. Atfel cum sa iei 7 titluri consecutiv?

Din ce in ce mai bine!

Gata! Am un blog al meu!

Am citit, am setat, am postat deja de doua ori... parca nu-i chiar asa de complicat cand acorzi putina atentie. Voi invata repede si celelalte subtilitati...
De acum gasiti blogul meu la adresa www.backtodreams.blogspot.com .
Va iubesc!
Din ce in ce mai bine!

My Way

And now, the end is near,
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I'm certain.
I've lived a life that's full.
I've traveled each and ev'ry highway
And more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.
I planned each charted course
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way.

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried.
I've had my fill my share of losing.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.
To think I did all that
And may I say - not in a shy way,
No, oh no not me,
I did it my way.?

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows
And did it my way!

Primul post...

Incerc si eu un blog.
Am remarcat lumea frumoasa a blog-urilor si imi da si mie ghes sa imi astern gandurile si povestile... Am observat blog-uri bine structurate, asezate, "asezonate", orientate catre anumite subiecte. Am gasit blog-uri aiurea dar pline de informatii si umor. Oricum, interesant mi se pare ca poti citi ganduri, povesti si impresii ale altora.
Mi se pare un pic prea tehnic sa pui atatea informatii si foto si filme si fisiere si subiecte... Sper sa ma descurc.
Cred ca asta a fost primul meu post...
Ura!