Update... Upgrade...

Este aproape o luna de cand nu am mai scris. Nu ca nu as fi avut ce sa scriu... Uhu!! Mai degraba nu mi-am facut timp. Mai ales ca starea in care imi doresc sa scriu trebuie sa fie "una potrivita" pentru a da curs in scris intamplarilor din viata mea de zi cu zi.

Am fost la Cluj-Napoca unde am predat Cursul de Baza 1 al Metodei Silva. Prin stradania si "proiectul" Cameliei si Ancai, am reusit ca dupa 8 luni de zile sa predam acest curs si la Cluj. Ma refer la mine si la Iubirea Mea, caci cursul se preda de ani buni la Cluj de catre un om minunat, Doamna Magdalena Oana. Am cunoscut la acest curs oameni minunati si sunt foarte recunoscator ca ne-am facut noi prieteni. A fost foarte distractiv. Asta s-a intamplat in 24 si 25 octombrie... Ca urmare, avem o noua solicitare pentru 19 si 20 decembrie. Abia asteptam!

In datele de 7 si 8 noiembrie am participat la un curs absolut fantastic: "Cum sa ramai tanar, sanatos si plin de viata toata viata" sustinut de Dragan Vujovic. In Bucuresti, la Hotel Caro. Mi-am reamintit lucruri pe care le stiam, dar am invatat enorm de multe lucruri pe care nu le cunoasteam... Iti dai seama ce benefic este sa afli ca nu "le stii tu pe toate"? Ba chiar am aflat ca daca inveti mereu ceva nou, in creier si in intregul sistem neuronal se creaza noi conexiuni intre neuroni si - in acest fel - creierul se dezvolta si... intinereste! In cateva cuvinte simple, concluzia mea este ca daca spui "nu stiu" si te mentii activ in "a invata lucruri noi", de fapt INTINERESTI. Woaw!! Ca urmare, am decis pe loc ca in urmatorii 2 ani sa invat sa cant la un instrument muzical (voi alege care va fi) si sa invat limba germana la perfectie. Mai intineresc si eu "neuronul" ala...

Apoi am fost in Austria, langa Salzburg, la Hotel Jagdhof, pe malul Lacului Fuschlsee, langa castelul in care s-a filmat "Sunetul muzicii". Ba chiar am luat o cina splendida la acest castel. Durata vizitei: 12 - 15 noiembrie. Ocazia: seminar international cu lideri europeni. Am primit aceasta invitatie gratuita din partea Lyoness Holding Europe AG, firma cu care lucrez in parteneriat de aproximativ 1 an. Incerc sa gasesc cuvinte pentru a descrie acest seminar... Fantastic, exceptional, marcant, emotionant, impulsionant... Sunt foarte recunoscator prietenului meu pentru ca mi-a spus despre aceasta afacere!! Sunt binecuvantat ca dezvolt aceasta afacere! Ma aflu pe cel mai mare si mai actual val al schimbarii din lume!! Este incredibil ce crestere poate sa aiba aceasta afacere si cu ce dinamica se dezvolta acum in Europa. Creste uluitor si poate fi un mare colac de salvare pentru cei dispusi sa invete cateva lucruri simple... Apropos de "nu stiu", de invatat si de intinerit, despre care scriam mai sus...

Am cunoscut la acest seminar aproximativ 100 de persoane din cateva tari europene. In marea lor majoritate se situeaza ca varsta intre 25 si 35 de ani, cu mentiunea ca dintre cei foarte tineri erau cativa care au deja cariere serioase si fac foarte multi bani si dezvolta foarte multa valoare pentru alti oameni. Este incredibil!! Este fascinant! Pai... oamenii astia tineri vor ramane tineri si vor fi din ce in ce mai bogati! Acest proiect splendid va produce urmatorii oameni foarte bogati, acestia fiind cei care ACUM se apuca de treaba! In vreme de criza (care criza??) aceasta idee da valoare vietii oamenilor si construieste pe baze reale, corecte si naturale un viitor imbelsugat. Cat de simpla este ideea... De necrezut... Stii ce ma intreb...? De ce tinerii din Austria, Germania, Elvetia, Ungaria, Slovacia sunt diferiti de cei din Romania?? De ce sunt "mai aprinsi" cu gandul la viata lor? De ce sunt mai intreprinzatori si mai deschisi la oportunitati? De ce sunt dispusi sa invete? De ce sunt dispusi sa lupte? De ce au acel licar in ochi care te face sa simti ca stai langa un invingator, langa unul care va reusi sa faca ce si-a propus? De ce? De ce? De ce caut in Romania astfel de tineri si gasesc "tineri-batrani" blazati, cu o figura care striga dupa ajutor, speriati, gata sa-si vanda viata pe un banut la cate un patron iordanian, pakistanez, turc sau la cate un "sef expat" din nu stiu ce firma pe un salariu mai mic decat ratele pe care le are de platit catre banca?? Caut... caut... caut... Ma intreb cand se va termina cu mentalitatea "cauta-ti un serviciu bun"!! Stiu ca vor exista mereu angajati buni si ca asa trebuie sa fie... Dar oamenii de afaceri ai vitorului sunt cei care trec la mentalitatea "sa creez eu locuri de munca" si nu la cea "sa am un serviciu bun si sigur". Upgrade mental!! In fine... o sa mai abordez acest subiect! Sunt fericit ca ma aflu in interiorul acestui proiect si invat sa-l construiesc si nu "pe langa el" unde se afla multi "care stiu"...

Data viitoare atasez cateva fotografii... Acum vreau sa dorm pentru ca mai avem doua zile si plecam in Tenerife. Trebuie sa ma odihnesc pentru ca avem multe de vizitat pe acolo... Dupa un an de afacere Lyoness ne-am luat un Hyundai Santa Fe nou-nout cu banii jos si bagam si o excursie in Tenerife de 2 saptamani. Mai pune si o haina din cand in cand, de mancare, o distractie... Familie cu obligatii, cu 4 copii si cheltuieli curente aferente. Si inca ma mai intreaba unii: "merge?". Ce sa raspund? Merge? Pai la job-urile pe la care m-am produs... nu am reusit atatea intr-un an de zile... Nici in trei...

Si eu tot caut... O sa pun un afis... "Caut tineri ambitiosi si dornici sa invete principiile bogatiei". Pana atunci ma bucur de toti oamenii minunati pe care ii cunosc in fiecare zi si cu unii dintre ei chiar batem palma si mergem mai departe. Cu acesti oameni construim viitorul nostru si al copiilor nostri. Multumesc!

Din ce in ce mai bine!

Change

Prietenul meu Tibi Molnar mi-a trimis acest video...



Iti multumesc, Tibi! Mie personal mi se pare absolut fantastica ideea. Ma emotioneaza teribil! Nu ma mai satur sa ascult si sa vad...

Din ce in ce mai bine!

"Coincidente"...

Si uite-asa simt cateodata ca toate imi merg din plin. M-am trezit astazi cu acest sentiment de siguranta si putere interioara. Cu starea aceea de bine in care simt ca sunt in stare de orice si ca imi merge din ce in ce mai bine.

Daca ma uit in jurul meu... nu merg toate chiar cum ar trebui sa mearga sau cum le doresc eu chiar in acest moment. Dar proiectele mele la care lucrez, visele, dorintele, scopurile si planurile pe care le am pentru viitor ma umplu de incredere. Da, am incredere in ceea ce nu exista inca dar eu vad cu ochii mintii! Sunt calauzit de o putere nevazuta dar atat de prezenta si de protectoare. Ma simt sigur pe mine si continui aceasta calatorie. Intalnesc in drumul meu din ce in ce mai multi oameni potriviti, ambitiosi, harnici, inimosi si frumosi. Cu unii devin partener, cu altii ma salut din mers si-mi continui drumul...

Am apucat din nou un card astazi... Am cerut ceva potrivit cu starea mea de spirit si cu ce "mi se pregateste"... Uite "ce am primit:


Asa este cu ... "coincidentele" astea... Toata viata este plina numai de "coincidente"!

Apropos de asta... O echipa de cercetatori, specialisti in mai multe domenii ale vietii, au studiat de ce unora li se intampla ce-si doresc si altora ceea ce nu-si doresc si au ajuns la concluzia ca si unii si ceilalti traiesc cu foarte mare si intensa emotie gandurile lor. Deci, cu alte cuvinte, nu ceea ceea ce face obiectul dorintei ci ceea ce simti in legatutra cu acel "ceva". Aceasta este "coincidenta"...

Si ma gandeam eu ca-mi merge din ce in ce mai bine...

Din ce in ce mai bine!

Sunt fericit!!

Asa arata Fericirea...
Asa arata Bucuria...
Asa arata Mandria..
Asa arata Iubirea...
Asa arata Tata si Fiica.

21 septembrie 2009 Club Piranha

Petrecerea de aniversare a 18 ani a Corinei

Trece vremea oricum... "Trece timpul ca nebunul si ma trec si eu" spunea un vers dintr-un cantec... Ce aduni in timpul asta? Care sunt valorile si realizarile? Care sunt adevaratele succese? Ce semnificatie are viata? Ce lasi in urma ta?

Sunt fericit! Sunt recunoscator!

Din ce in ce mai bine!

Corina

Si eu te iubesc, Corina!

SUNT FERICIT!

Astazi, 21 septembrie 2009, Corina implineste 18 ani de cand a venit in viata noastra!

La multi ani, Printesa Mea! Tu sa fii Credinta, Speranta si Iubirea oamenilor din viata ta! Eu te iubesc nespus, te insotesc si te veghez pe mai departe!

One moment in time... Eram in casa noastra cu chirie... o tanara familie plina de sperante si de viata... 1991... Aveam 23 de ani... Imi amintesc cate rugaciuni fierbinti adresam... Tin minte ca aveam un crucifix pe perete pe vremea aceea... In genunchi, in fiecare seara si in fiecare dimineata, timp de luni de zile rosteam rugaciuni... "Doamne, da-mi Doamne, o fetita sanatoasa, desteapta si frumoasa! Te rog din inima, Doamne!". Si Dumnezeu m-a ascultat si ii sunt recunoscator!! Mi-a trimis mult mai mult decat puteam eu sa visez... Mi-a trimis-o pe Corina, darul divin, fetita minunata care ne-a incalzit inimile si ne-a invatat sa traim viata din plin! Iti multumesc, Fetita mea, ca ai ales sa vii la noi! Iti multumesc, Cleo, pentru acest dar nepretuit si pentru sacrificiul tau! Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca m-ai adus pana astazi ca sa pot trai aceasta bucurie!!

Corina, iti doresc sa traiesti, la randul tau, bucuriile pe care mi le-ai adus tu mie si sa cunosti Dragostea pe care o duc cu mine in suflet si care ma intinereste de la an la an!!

Sunt mandru? DA! Sunt foarte mandru! Ma uit la cateva fotografii din ultimii cativa ani... cu tine, cu voi, cu noi... pe care le am in telefon...

La Cheia, intr-o minivacanta... iulie 2007Somn usor, iubita lui tati...! Ingerasii te vegheaza... Sa te faci mare!...bolnavioara intr-un spital in august 2007...

Septembrie 2007, la Red Bull Flugtag...
Octombrie 2007...Decembrie 2007, la un targ la Romexpo,
"vanzatoare" de CD-uri cu Trupa Veche...
Decembrie 2007, cu Andrei, goana dupa cadouri...

Diana, Lupu, Mama si Cori - ianuarie 2008
Cori, tati si Dia la Plaiul Foii... in martie 2008
Cu Diana si Andrei...
Aprilie 2008, in Parcul Izvor, cu fratiorul Ricky...
Iunie 2008, Arenele Romane, cu Diana...
Dia, tati si Cori la Pestera de Moieciu in ianuarie 2009...
Corina, acum cateva zile te-am condus pentru a 12-a oara
in prima zi de an scolar.
Unde se duce vremea asta...? Cand a trecut timpul...?Astazi esti femeie, Fetita mea... si viata merge mai departe...

Stiu ca nu sunt cel mai bun tata din lume... Dar sa stii ca am facut, fac si voi face tot ce imi dicteaza inima si in fiecare moment al vietii mele dau totul ca sa sa ma ridic si sa fiu mai bun! Sper sa pot fi uneori exemplu pentru tine in viata...

Esti un copil minunat. Iti multumesc! Te iubesc! La multi ani!

- Tati -

Din ce in ce mai bine!

Natalie Cole in concert la Bucuresti

Natalie Cole, castigatoare a noua premii Grammy, pentru prima data in concert la Bucuresti.

Natalie Cole va concerta pentru prima dată în România, pe 27 octombrie, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. După ce probleme serioase de sănătate au determinat-o să-şi întrerupă turneul de promovare a ultimului său album, Still Unforgettable, Natalie Cole se întoarce pe scenă într-o serie de concerte care include de această dată şi Bucureştiul.

Still Unforgettable, albumul lansat pe 9 septembrie anul trecut, a câştigat în 2009 două premii Grammy, pentru Cel mai bun album tradiţional de muzică pop şi pentru Cel mai bun acompaniament instrumental. Acest album este totodată şi cel care i-a adus lui Natalie Cole premiul Cel mai bun artist de jazz din partea NAACP (premii care răsplătesc artiştii de culoare care au reuşit să obţină performanţe notabile în muzică, film, televiziune sau literatură).

Povestea acestui album este simplă şi emoţionantă. Este întoarcerea artistei la stilul care a adus-o în atenţia publicului în 1991, când apărea pe piaţă Unforgettable… with love, albumul de debut, care avea s-o lege muzical pentru totdeauna de tatăl ei, inegalabilul Nat King Cole, cel pe care l-a adorat şi al cărui talent şi dragoste pentru muzică le-a moştenit din plin.

Still Unforgettable combină melodii clasice, iubite de public, precum The Best is Yet To Come, Come Rain or Come Shine, Nice ‘N’ Easy, cu alte cântece extraordinare, dar mai puţin celebre, pe care Natalie Cole le-a descoperit pentru prima oară, cum ar fi Coffee Time, o recomandare făcută de Tony Bennett, unul dintre cei mai populari artişti americani ai tuturor timpurilor.

Fiecare dintre aceste cântece a reprezentat o provocare, pentru că interpretările originale sunt atât de cunoscute! A fost destul de dificil să găsesc modalitatea de a le cânta pe fiecare dintre ele fără să pierd ceva din esenţa care le-a făcut atât de grozave, a declarat Natalie Cole.

Bucuria regăsirii farmecului muzicii de altădată transpare în tot acest material, atent prelucrat şi interpretat cu o deosebită tandreţe de către artistă. Este ceea ce va putea gusta şi publicul din România, într-un concert-eveniment care se vrea cu totul special. Şi pentru că iubitorii muzicii de gen să fie într-adevăr răsplătiţi, pe scenă se va auzi şi vocea celebrului Nat King Cole, într-un nou duet alături de fiica sa, posibil graţie tehnicilor moderne de înregistrare şi redare; de la romanticul Unforgettable, cântecul-vedetă al primului album al artistei, la veselul şi jucăuşul Walking my baby back home, un “clasic”, înregistrat pentru prima dată de tatăl său în anii ’50.

Biletele cu preţuri cuprinse între 500 (categoria VIP) şi 100 lei vor putea fi cumpărate de pe www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.vreaubilet.ro, de la casa de bilete a Sălii Palatului, din reţeaua magazinelor Germanos din întreaga ţară (260 de locaţii), din librăriile Cărtureşti (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Suceava, Constanţa), din magazinul Muzica, Unirea Shopping Center, magazinele Vodafone din ţară (113 locaţii).

Pe 27 octombrie 2009, la Sala Palatului din Bucureşti, Natalie Cole promite publicului român un show cu adevărat…. unforgettable.

Un eveniment organizat de Sound&Image Events.

--------------------------------

Din ce in ce mai bine!

SI TOTUSI...

...SI TOTUSI...
- CA UN GAZEL -

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Mi- sufletul sincer si glasul hoinar,
Iar Timpul m-alearga din urma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma.

Ma lupt ca LUMINA sa n-aiba hotar,
Prin bezna ce-n suflete scurma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Detest o gandire de tip liniar,
Ce zborul creatiei curma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Iubesc POEZIA cu DUH SELENAR,
Nu-s primul, nici cel de pe urma

Si - totusi - n-am spirit de turma!

***
Doru Ion Lazar - D.I.L. -
Bucuresti, Drumul Taberei
05 august 2009

***

Iti multumesc, Tata!

Din ce in ce mai bine!

Drumul catre Sirnaville...

Dragi Prieteni,

daca plecati vineri sau sambata sau duminica asta spre Sirna (repet! se citeste SHIRNA), pe drum veti gasi din loc in loc indicatoare care va vor indruma catre...

Nu aveti nici o sansa sa ratati drumul catre oraselul nostru Sirnaville...


Desigur ca vor fi vizibile toate marcajele si - urmand calea indicata - va veti apropia tot mai mult de "locul faptei"... Se pregateste o mare sarbatoare la Sirnaville Arts & Crafts Festival.

...si incepe cel mai "frumos si nebun" festival din Romania!!

Aici gasiti detalii despre mijloace de transport pe care le-am pus la dispozitie pentru toti cei doritori - The bus to Sirnaville.

Din ce in ce mai bine!

Hai la Sirnaville!

Sunt recunoscator prietenilor si colegilor mei pentru ca au facut ca un (alt) vis sa devina realitate!

Este greu sa faci "ceva sa mearga" in zilele astea cand mai toata lumea il ia pe "regele NU" in brate. Nici nu apuci sa deschizi gura - nu sa apuci sa faci propunerea! - ca ti se raspunde... "nu se poate asa ceva!" sau... "n-o sa mearga!". E, uite, in conditiile acestea, cativa oameni curajosi si intreprinzatori, seriosi si muncitori, dedicati si ambitiosi reusesc sa puna in scena o idee minunata: SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL, prima editie... pentru ca vor urma si alte editii si va deveni o traditie.

Cu viziune, cu eforturi uriase si o incredere fara limite, ia nastere prima editie a acestui festival care imbina elemente diverse si autentice: muzica de mai multe genuri, cinematograf in aer liber, workshop-uri de arta si mestesug, terenuri de sport, bungee-jumping, zona de campare pentru corturi, gratare, bere si racoritoare din belsug, zboruri demonstrative ale unor sportivi de elita, printre care si multiplul campion Zoltan Veres, zboruri de agrement cu balonul si aeronave usoare si multa, multa, foarte multa bucurie si buna dispozitie...


In datele de 14, 15, 16 august 2009 are loc pe aerodromul privat Aerofox in comuna Sirna (se citeste "shirna") Judetul Prahova, la aproximativ 40 de km de Bucuresti pe DN1 (vezi harta mai jos), prima editie a "Sirnaville Arts & Crafts Festival".


Ce v-ar putea pune in MISCARE, pe tine si cativa prieteni, sa veniti la acest eveniment absolut unic? Poate super-programul demonstrativ aviatic pregatit de piloti de elita ai lumii? Poate placerea de a admira mestesuguri si arta moderna intr-un cadru nonconformist? Poate simpla placere de a iesi la "iarba verde", la gratar si bere rece? Poate cele 2 scene de muzica, artistii si trupele prezente? Poate terenurile de sport sau bungee-jumping-ul? Poate curiozitatea...? Fiti convinsi ca nu veti regreta prezenta la Sirnaville!!

"Capetele rautatilor" se numesc Emilia, Adrian, Zoli, Dragos, Radu, Irina, Cornelia... si toti ceilalti membri si colaboratori ai echipei Sound & Image Events, care merita toate laudele si aprecierile! Va multumesc!

Din ce in ce mai bine!

PS: daca tu crezi ca merita, te rog sa faci cunoscut acest articol si/sau sa dai sfoara in tara prietenilor tai! Iti multumesc si te astept la Sirnaville!

O lingurita cu miere...

Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...

Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...

Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.

Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!

Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!

Din ce in ce mai bine!

PS: na! ca am scris ceva pe blog... ;)

Din ce in ce mai bine!