Corina

Si eu te iubesc, Corina!

SUNT FERICIT!

Astazi, 21 septembrie 2009, Corina implineste 18 ani de cand a venit in viata noastra!

La multi ani, Printesa Mea! Tu sa fii Credinta, Speranta si Iubirea oamenilor din viata ta! Eu te iubesc nespus, te insotesc si te veghez pe mai departe!

One moment in time... Eram in casa noastra cu chirie... o tanara familie plina de sperante si de viata... 1991... Aveam 23 de ani... Imi amintesc cate rugaciuni fierbinti adresam... Tin minte ca aveam un crucifix pe perete pe vremea aceea... In genunchi, in fiecare seara si in fiecare dimineata, timp de luni de zile rosteam rugaciuni... "Doamne, da-mi Doamne, o fetita sanatoasa, desteapta si frumoasa! Te rog din inima, Doamne!". Si Dumnezeu m-a ascultat si ii sunt recunoscator!! Mi-a trimis mult mai mult decat puteam eu sa visez... Mi-a trimis-o pe Corina, darul divin, fetita minunata care ne-a incalzit inimile si ne-a invatat sa traim viata din plin! Iti multumesc, Fetita mea, ca ai ales sa vii la noi! Iti multumesc, Cleo, pentru acest dar nepretuit si pentru sacrificiul tau! Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca m-ai adus pana astazi ca sa pot trai aceasta bucurie!!

Corina, iti doresc sa traiesti, la randul tau, bucuriile pe care mi le-ai adus tu mie si sa cunosti Dragostea pe care o duc cu mine in suflet si care ma intinereste de la an la an!!

Sunt mandru? DA! Sunt foarte mandru! Ma uit la cateva fotografii din ultimii cativa ani... cu tine, cu voi, cu noi... pe care le am in telefon...

La Cheia, intr-o minivacanta... iulie 2007Somn usor, iubita lui tati...! Ingerasii te vegheaza... Sa te faci mare!...bolnavioara intr-un spital in august 2007...

Septembrie 2007, la Red Bull Flugtag...
Octombrie 2007...Decembrie 2007, la un targ la Romexpo,
"vanzatoare" de CD-uri cu Trupa Veche...
Decembrie 2007, cu Andrei, goana dupa cadouri...

Diana, Lupu, Mama si Cori - ianuarie 2008
Cori, tati si Dia la Plaiul Foii... in martie 2008
Cu Diana si Andrei...
Aprilie 2008, in Parcul Izvor, cu fratiorul Ricky...
Iunie 2008, Arenele Romane, cu Diana...
Dia, tati si Cori la Pestera de Moieciu in ianuarie 2009...
Corina, acum cateva zile te-am condus pentru a 12-a oara
in prima zi de an scolar.
Unde se duce vremea asta...? Cand a trecut timpul...?Astazi esti femeie, Fetita mea... si viata merge mai departe...

Stiu ca nu sunt cel mai bun tata din lume... Dar sa stii ca am facut, fac si voi face tot ce imi dicteaza inima si in fiecare moment al vietii mele dau totul ca sa sa ma ridic si sa fiu mai bun! Sper sa pot fi uneori exemplu pentru tine in viata...

Esti un copil minunat. Iti multumesc! Te iubesc! La multi ani!

- Tati -

Din ce in ce mai bine!

Natalie Cole in concert la Bucuresti

Natalie Cole, castigatoare a noua premii Grammy, pentru prima data in concert la Bucuresti.

Natalie Cole va concerta pentru prima dată în România, pe 27 octombrie, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. După ce probleme serioase de sănătate au determinat-o să-şi întrerupă turneul de promovare a ultimului său album, Still Unforgettable, Natalie Cole se întoarce pe scenă într-o serie de concerte care include de această dată şi Bucureştiul.

Still Unforgettable, albumul lansat pe 9 septembrie anul trecut, a câştigat în 2009 două premii Grammy, pentru Cel mai bun album tradiţional de muzică pop şi pentru Cel mai bun acompaniament instrumental. Acest album este totodată şi cel care i-a adus lui Natalie Cole premiul Cel mai bun artist de jazz din partea NAACP (premii care răsplătesc artiştii de culoare care au reuşit să obţină performanţe notabile în muzică, film, televiziune sau literatură).

Povestea acestui album este simplă şi emoţionantă. Este întoarcerea artistei la stilul care a adus-o în atenţia publicului în 1991, când apărea pe piaţă Unforgettable… with love, albumul de debut, care avea s-o lege muzical pentru totdeauna de tatăl ei, inegalabilul Nat King Cole, cel pe care l-a adorat şi al cărui talent şi dragoste pentru muzică le-a moştenit din plin.

Still Unforgettable combină melodii clasice, iubite de public, precum The Best is Yet To Come, Come Rain or Come Shine, Nice ‘N’ Easy, cu alte cântece extraordinare, dar mai puţin celebre, pe care Natalie Cole le-a descoperit pentru prima oară, cum ar fi Coffee Time, o recomandare făcută de Tony Bennett, unul dintre cei mai populari artişti americani ai tuturor timpurilor.

Fiecare dintre aceste cântece a reprezentat o provocare, pentru că interpretările originale sunt atât de cunoscute! A fost destul de dificil să găsesc modalitatea de a le cânta pe fiecare dintre ele fără să pierd ceva din esenţa care le-a făcut atât de grozave, a declarat Natalie Cole.

Bucuria regăsirii farmecului muzicii de altădată transpare în tot acest material, atent prelucrat şi interpretat cu o deosebită tandreţe de către artistă. Este ceea ce va putea gusta şi publicul din România, într-un concert-eveniment care se vrea cu totul special. Şi pentru că iubitorii muzicii de gen să fie într-adevăr răsplătiţi, pe scenă se va auzi şi vocea celebrului Nat King Cole, într-un nou duet alături de fiica sa, posibil graţie tehnicilor moderne de înregistrare şi redare; de la romanticul Unforgettable, cântecul-vedetă al primului album al artistei, la veselul şi jucăuşul Walking my baby back home, un “clasic”, înregistrat pentru prima dată de tatăl său în anii ’50.

Biletele cu preţuri cuprinse între 500 (categoria VIP) şi 100 lei vor putea fi cumpărate de pe www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.vreaubilet.ro, de la casa de bilete a Sălii Palatului, din reţeaua magazinelor Germanos din întreaga ţară (260 de locaţii), din librăriile Cărtureşti (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Suceava, Constanţa), din magazinul Muzica, Unirea Shopping Center, magazinele Vodafone din ţară (113 locaţii).

Pe 27 octombrie 2009, la Sala Palatului din Bucureşti, Natalie Cole promite publicului român un show cu adevărat…. unforgettable.

Un eveniment organizat de Sound&Image Events.

--------------------------------

Din ce in ce mai bine!

SI TOTUSI...

...SI TOTUSI...
- CA UN GAZEL -

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Mi- sufletul sincer si glasul hoinar,
Iar Timpul m-alearga din urma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma.

Ma lupt ca LUMINA sa n-aiba hotar,
Prin bezna ce-n suflete scurma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Detest o gandire de tip liniar,
Ce zborul creatiei curma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Iubesc POEZIA cu DUH SELENAR,
Nu-s primul, nici cel de pe urma

Si - totusi - n-am spirit de turma!

***
Doru Ion Lazar - D.I.L. -
Bucuresti, Drumul Taberei
05 august 2009

***

Iti multumesc, Tata!

Din ce in ce mai bine!

Drumul catre Sirnaville...

Dragi Prieteni,

daca plecati vineri sau sambata sau duminica asta spre Sirna (repet! se citeste SHIRNA), pe drum veti gasi din loc in loc indicatoare care va vor indruma catre...

Nu aveti nici o sansa sa ratati drumul catre oraselul nostru Sirnaville...


Desigur ca vor fi vizibile toate marcajele si - urmand calea indicata - va veti apropia tot mai mult de "locul faptei"... Se pregateste o mare sarbatoare la Sirnaville Arts & Crafts Festival.

...si incepe cel mai "frumos si nebun" festival din Romania!!

Aici gasiti detalii despre mijloace de transport pe care le-am pus la dispozitie pentru toti cei doritori - The bus to Sirnaville.

Din ce in ce mai bine!

Hai la Sirnaville!

Sunt recunoscator prietenilor si colegilor mei pentru ca au facut ca un (alt) vis sa devina realitate!

Este greu sa faci "ceva sa mearga" in zilele astea cand mai toata lumea il ia pe "regele NU" in brate. Nici nu apuci sa deschizi gura - nu sa apuci sa faci propunerea! - ca ti se raspunde... "nu se poate asa ceva!" sau... "n-o sa mearga!". E, uite, in conditiile acestea, cativa oameni curajosi si intreprinzatori, seriosi si muncitori, dedicati si ambitiosi reusesc sa puna in scena o idee minunata: SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL, prima editie... pentru ca vor urma si alte editii si va deveni o traditie.

Cu viziune, cu eforturi uriase si o incredere fara limite, ia nastere prima editie a acestui festival care imbina elemente diverse si autentice: muzica de mai multe genuri, cinematograf in aer liber, workshop-uri de arta si mestesug, terenuri de sport, bungee-jumping, zona de campare pentru corturi, gratare, bere si racoritoare din belsug, zboruri demonstrative ale unor sportivi de elita, printre care si multiplul campion Zoltan Veres, zboruri de agrement cu balonul si aeronave usoare si multa, multa, foarte multa bucurie si buna dispozitie...


In datele de 14, 15, 16 august 2009 are loc pe aerodromul privat Aerofox in comuna Sirna (se citeste "shirna") Judetul Prahova, la aproximativ 40 de km de Bucuresti pe DN1 (vezi harta mai jos), prima editie a "Sirnaville Arts & Crafts Festival".


Ce v-ar putea pune in MISCARE, pe tine si cativa prieteni, sa veniti la acest eveniment absolut unic? Poate super-programul demonstrativ aviatic pregatit de piloti de elita ai lumii? Poate placerea de a admira mestesuguri si arta moderna intr-un cadru nonconformist? Poate simpla placere de a iesi la "iarba verde", la gratar si bere rece? Poate cele 2 scene de muzica, artistii si trupele prezente? Poate terenurile de sport sau bungee-jumping-ul? Poate curiozitatea...? Fiti convinsi ca nu veti regreta prezenta la Sirnaville!!

"Capetele rautatilor" se numesc Emilia, Adrian, Zoli, Dragos, Radu, Irina, Cornelia... si toti ceilalti membri si colaboratori ai echipei Sound & Image Events, care merita toate laudele si aprecierile! Va multumesc!

Din ce in ce mai bine!

PS: daca tu crezi ca merita, te rog sa faci cunoscut acest articol si/sau sa dai sfoara in tara prietenilor tai! Iti multumesc si te astept la Sirnaville!

O lingurita cu miere...

Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...

Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...

Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.

Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!

Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!

Din ce in ce mai bine!

PS: na! ca am scris ceva pe blog... ;)

Din ce in ce mai bine!

5 secrete

Dedicatie pentru toti cei care au nevoie de un zambet!

Prietena noastra Claudia de la Timisoara mi-a destainuit care sunt cele 5 secrete ale unei femei fericite... Iata-le:

1. Sa gaseasca un barbat care sa imparta cu ea responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu bun.
2. Sa gaseasca un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe impreuna si sa o faca sa rada.
3. Sa gaseasca un barbat tandru, de care sa poata depinde afectiv fara a se subordona si care nu minte.
4. Sa gaseasca un barbat bun amant, care iubeste sa faca sex cu ea.
5. Foarte important, dar foarte important! ...ca acesti patru barbati sa nu se cunoasca intre ei!

Ce sa zic...?

Din ce in ce mai bine!

Electrosocuri

In aceasta perioada sunt implicat in mai multe activitati. Cateva dintre ele sunt mai... "out of the box". Eu caut asta si imi place asta. Ma trezesc uneori ca ma gandesc la lucruri mari, foarte mari, chiar uriase. Proiecte de amploare, cu bataie lunga, in care imi trebuie sa-mi fac curaj sa ma apuc sa le scriu, daramite sa ma apuc sa le pornesc in fapt.

In practica dezvoltarii proiectelor, ma intalnesc cu diferiti oameni carora le supun atentiei beneficiile pe care am putea sa le obtinem daca ne asociem si dezvoltam impreuna. Aflati fata in fata cu oportunitatea, constat ca oamenii sunt de mai multe tipuri :
- oameni care nu vad oportunitatile - pur si simplu nu le vad;
- oameni care vad oportunitatile si pornesc spre ele - acestia iau decizii si profita apoi din plin;
- oameni care vad oportunitatile, dar nu se pot decide - acestia parca sunt paralizati mental si nu pot lua decizii. In aceasta categorie intra oamenii care nu pot iesi dintr-un cerc al indeciziei in care parca se invart la nesfarsit... Parca asteapta un electrosoc care sa-i trezeasca. Un sut in fund, o bomba atomica sau o raza de soare pe care sa coboare un zeu care sa-i spuna ce sa faca...

Am aflat ca...

Succesul este rezultatul unor decizii bune.
Deciziile bune vin din experienta.
Experienta vine in urma unor esecuri.
Esecurile sunt rezultatul unor decizii proaste.

Cu alte cuvinte, a decide "ceva" (orice) inseamna a porni spre "un succes". Adica a porni pe drumul unei experiente.

Decizia = Responsabilitate.

"Suntem in criza" si conform inteleptilor precum Albert Einstein, in criza se nasc cele mai mari oportunitati si sanse. Eu vad oportunitati peste tot in jur...

Ce te face sa crezi ca daca faci acelasi lucru mereu si mereu vei obtine alte rezultate? Hai la electrosocuri!!

Din ce in ce mai bine!

Ai dreptate!

Se spune ca atunci cand Henry Ford a iesit pentru prima data pe strada cu "trasura fara cai", lumea se uita ca "matza-n calendar". Insusi primarul orasului Detroit i-ar fi spus: "D-le Ford, o fi aceasta o inventie nemaivazuta, dar sa stiti ca mare viitor nu are pentru ca la cal nu se va renunta niciodata." Ford i-ar fi raspuns dand fericit din cap : "Aveti dreptate, d-le primar!".

Si stii ceva... primarul a avut dreptate. La cal nu s-a renuntat nici in ziua de astazi.

Cativa ani mai tarziu, Henry Ford punea bazele corporatiei Ford Motor Company iar prima "trasura fara cai" avea sa se transforme in faimosul Ford Model T, vandut mai apoi intr-un numar record de peste 15.000.000 de exemplare.

Si uite asa mi-am insusit ca motto o expresie de-a lui Henry Ford: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate!"

Am si o intrebare: Cine isi aminteste de numele primarului?

Din ce in ce mai bine!

Formula succesului!

Oportunitatea nu se pierde niciodata. Intotdeauna va fi cineva pregatit care sa profite de ea cu succes.

S (succes) = P (pregatire) + O (oportunitate)

O formula cu o singura variabila...

Din ce in ce mai bine!