Sunt gata!

Imi place sa vad cate un film din cand in cand... Iubesc filmele, mai ales pe acelea care au un mesaj si te lasa cu ganduri multe despre viata de zi cu zi. Aflasem de la Rajko despre filmul "The Bucket List" cu Morgan Freeman si Jack Nicholson.

Ne aflam in magazinul Diverta duminica si am hotarat sa luam si noi un film. Imediat mi-am amintit de filmul despre care mi s-a povestit. Nu mai tineam minte numele filmului, dar cu ajutorul dragutei domnisoare de acolo am reusit sa-l capatam. Am ajuns acasa si... l-am devorat! O idee simpla-simpla in acest film. Desi este facut "pe repede inainte", pentru ca subiectul este foarte amplu si greu de prins pe durata unui film artistic, consider ca mesajul este transmis intr-un mod foarte direct si pe inteles.

Ce ai face daca ai afla ca mai ai de trait doar cateva luni?

Am eu curaj sa ma intreb asta, inauntrul meu, in sinea mea? Si sa ma gandesc serios la asta?

Recunosc ca o fac din cand in cand. Ma ajuta sa raman ancorat in valorile pe care le pretuiesc si dupa care ma ghidez. Si ma gandesc la ceea ce este important cu adevarat, ce conteaza cu adevarat pentru mine, ce "compromisuri" mai sunt dispus sa fac, oamenii semnificativi din viata mea, pe cine iubesc, apreciez si respect si la toate darurile minunate cu care sunt binecuvantat si pe care uneori nu le consider la reala lor valoare... Sunt binecuvantat!!

Si ca sa fie treaba treaba pana la capat, am extras un card duminica dimineata al carui mesaj a fost subliniat - da, ai ghicit! - de mesajul filmului "The Bucket List". Eee! O intamplare, nu-i asa?

Mesajul este: "Sunt gata sa ma schimb! Sunt gata sa ma eliberez de credintele vechi si negative. Ele sunt doar ganduri care imi stau in cale. Noile mele ganduri sunt constructive si ma implinesc!"

Si chiar asa si este! Deja se intampla lucruri formidabile in viata mea pentru ca am luat decizii!

Prietenul meu Marius are o vorba haioasa: "mi-e teama ca am dat de bine!".

Din ce in ce mai bine!

"Tinerete fericita!"

Am primit cea mai frumoasa urare din ultimii ani...

Aseara intram la mall in parcarea subterana... La bariera de la intrare (recent instalata), statea cu modestie, in semiintuneric, o silueta umana. Asteptand la rand, am observat ca s-a aplecat discret si a apasat pe butonul automatului care emite tichetul de parcare, oferind astfel un serviciu soferului masinii din fata noastra. Poate stii cum este cand te opresti la un astfel de automat; daca nu te incadrezi suficient de aproape de el, trebuie sa iesi pe geamul masinii si sa te lungesti intr-o pozitie deloc confortabila pentru a apasa pe buton ca sa obtii tichetul. In fine... Bariera s-a ridicat, masina a trecut, bariera s-a lasat...

A venit randul masinii noastre la automat. Am oprit in dreptul acestuia, foarte aproape, am deschis geamul si nu am apucat sa intind mana spre buton caci silueta din umbra a apasat inaintea mea si mi-a si oferit tichetul de parcare... Am cerut Ancai sa vada daca are 1 leu la indemana si mi-a dat imediat. Am oferit banutul si am adaugat, tot cu modestie: "Va multumim pentru serviciu!". Am privit catre acea silueta care acum era mult mai aproape de geamul masinii... Am putut observa ca era un barbat in varsta, dar nu foarte in varsta, imbracat modest... Nu a indraznit sa ceara nimic, nici macar sa ridice privirea spre mine, dar a intins mana si a primit ceea ce i s-a oferit. A adaugat cu glas modest dar ferm: "Tinerete fericita sa aveti!". Am auzit in acel moment cea mai frumoasa urare din cate am primit in ultimii ani... Sau, cel putin, pentru mine impactul a fost atat de puternic, incat mi-au dat lacrimile instantaneu.

Mi-am adus aminte de cardul pe care l-am extras de dimineata al carui gand m-a insotit toata ziua... "Sunt frumos si toata lumea ma iubeste. Radiez acceptare si sunt profund iubit de ceilalti. Dragostea ma inconjoara si ma protejeaza."

Am stat cateva minute in mall. Cand am iesit, silueta nu se mai afla acolo... Un inger...??

Din ce in ce mai bine!

Un cadou special...

Cred ca sunt vreo 4-5 saptamani de cand am primit un cadou de la prietenii nostri Mihaela si Andrei din Brasov... Un cadou absolut special: un pachet de carduri, de marimea aproximativ a unor carti de joc, frumos ambalate, intr-o cutiuta invelita in folie de plastic... Arata ca o cutie de bijuterii frumos colorata. Inauntru se afla 64 de carduri frumos colorate si pastelate, cu minunate desene si expresii grafice deosebite. Dar... pe fiecare card se gaseste cate o afirmatie pozitiva, un gand pe care ai putea sa-l duci cu tine o zi intreaga daca l-ai citi dimineata... Sau un gand pozitiv cu care te-ai putea duce la culcare in fiecare seara... Sunt 64 de afirmatii pozitive care acopera mai toate aspectele vietii unui om (viu) si in care orice om va regasi (macar) o farama din el, din viata lui...

De fapt, asta este ceea ce fac de atunci incoace... Am inventat un fel de joc (o joaca) cu care imi petrec fix 2 minute in fiecare dimineata. Cateodata seara pentru ca - deh! - mai uit cateodata... Extrag cate un card din pachetul de carduri. Incerc "sa ma concentrez" cu gandul ca voi extrage cardul cu mesajul potrivit pentru mine in acea zi. Si de fiecare data primesc un mesaj realmente potrivit cu starea mea de spirit din acel moment... Magie? Noroc? Intamplare? Poti sa-i spui cum vrei, dar eu mi-am gasit un joc care ma energizeaza, ma incanta si ma binedispune de fiecare data cand il pun in practica... Cine mai are timp de joaca...? EU!! La ce foloseste...? La starea de bine cu care sunt dator sa ma umplu zi de zi pentru ca de starea mea de rau se ocupa altii cu stiri, reportaje, articole si altele... de care - slava Domnului! - ma feresc constient si constant!! Treaba lor, sa-i asculte cine o vrea... Eu ma joc mai departe cu jocuri care sa ma umple de bine...

Pare pueril, dar in spatele unui gand se ascunde un Univers... si daca te apleci asupra acelui gand, daca incerci sa-l deslusesti, sa-l talmacesti, sa-l organizezi... descoperi si acel Univers din umbra gandului respectiv. Daca acel gand imi este destinat mie (pentru ca asa este jocul pe care l-am creat), inseamna ca acel Univers imi este deschis mie pentru a fi prospectat si inteles.... Si tocmai in aceasta rezida valoarea jocului, in faptul ca dai putere acelui gand si, in mod constient, te concentrezi asupra lui si incerci sa intelegi care este semnificatia acestuia in viata ta...

Am deja multe "intamplari-nimereli" de extrageri de card care m-au lasat efectiv cu gura cascata pentru ca au atins exact un punct de mare actualitate din viata mea, in acel moment... Ma refer la starea mea interioara, la gandurile mele cele mai intime, la echilibrul meu emotional din acel moment...

Astazi m-am hotarat sa povestesc despre aceasta... cardul pe care l-am extras astazi....

"SUNT PROFUND IMPLINIT(A) DE TOT CEEA CE FAC - Fiecare moment al zilei este special pentru mine, deoarece imi urmez intuitia si imi ascult inima. Sunt impacat(a) cu lumea si activitatile mele."

Si chiar asa si este! Daca ar fi sa povestesc cum a decurs toata ziua mea de astazi, cu cate am trait si am experimentat, nu mi-ar ajunge un blog intreg... Asa ca voi "spicui" din ceea ce mi-a dat aceasta zi, in concordanta cu cardul pe care l-am extras...

Pe langa faptul ca m-am bucurat de intalniri cu prieteni dragi, parteneri si colegi de breasla (activitate), astazi a fost o zi speciala pentru ca am participat la un scurt seminar de business la care vorbitorul principal a fost Dl. Hubert Friedl, fondatorul sistemului Lyoness si proprietarul Lyoness Holding A.G. Un om modest, cu o viziune uriasa in lumea in care cautam cu totii solutii care sa ne faca viata mai buna. El a dat expresie unei solutii viabile si accesibile oricarui om (deschis la cap!!) care doreste sa faca mai mult in/din viata sa. La acest seminar, unde au participat circa 400-500 de persoane, dl. Friedl se comporta foarte normal si se "amesteca" cu toata lumea in pauza de cafea... Cam stingher pe ici-pe colo, pentru ca oamenii nu aveau curajul sa interactioneze cu "asa o somitate". Il priveau... ii zambeau... Oamenii nu aveau curajul... Dar eu... hmm... eu am curajul "sa-mi urmez intuitia"... M-am indreptat direct catre domnia sa si m-am prezentat, apoi i-am pus cateva intrebari protocolare, la care a raspuns foarte degajat, apoi l-am invitat sa faca niste fotografii cu noi si a acceptat (intre timp s-au strans multime sa faca fotografii cu dansul...), apoi i-am oferit o tigara si l-am invitat la masa noastra unde sa-si petreaca "coffee break"-ul... Am aflat cateva lucruri intime si simple, stand fata in fata, de la un om asteptat de 500 de oameni din toata Romania (si pe care il asteapta zeci de mii in lume) doar pentru ca am "avut curajul sa imi urmez intuitia si sa imi ascult inima...". Acest om schimba fata lumii prin aplicarea unei idei simple-simple-simple de tot care are - si va avea! - un impact major asupra vietilor a sute de milioane de oameni din intreaga lume... Sunt recunoscator ca si eu am aceasta sansa!!

Poate ca maine voi povesti despre cardul pe care il voi extrage si Universul din spatele viitorului meu gand cu care "ma joc"...

Din ce in ce mai bine!

Schimbarea

Viata inseamna schimbare!
Schimbarea inseamna viata!

De cate ori am auzit asta? De multe ori. Uneori ma surprinde schimbarea, alteori o doresc si ea intarzie sa apara asa cum o vreau eu... Oricum ar fi, schimbarea soseste intotdeauna atunci cand este necesara!! Aceasta este o axioma!

Schimbarea se manifesta prin ceea ce se intampla in viata mea, atat in "exteriorul" meu, cat si (mai cu seama!) in "interiorul" meu. Am observat ca incepe mai mereu in interior si usor-usor se dezvolta si prin ceea ce se intampla in exterior. Se porneste prin ganduri sporadice, apoi continua prin cateva idei persistente, urmate de un flux constant de ganduri si emotii. Pe acest parcurs, apar "intamplari" in exterior care parca "se potrivesc" cu ceea ce se construieste in interior... Oamenii reactioneaza diferit (sau "altfel"), se nasc subiecte si intamplari compatibile cu starile interioare aflate deja in desfasurare, apar activitati neobisnuite, mesaje care parca vor sa spuna ceva, usoare complicatii si blocaje in ceea ce pana atunci era oarecum o rutina si se desfasura normal...

Mai la inceputuri, cand eram mai "in parg", ma impacientam pentru ca schimbarea ma punea fata in fata cu Teama. Teama de necunoscut, teama de instabilitate, teama de a pierde ceea ce aveam, teama de a "o lua de la capat", teama de disconfort, teama de esec, teama de nesiguranta... Cu timpul, am trecut prin atatea experiente si schimbari, incat Schimbarea a devenit o constanta in viata mea, o prietena buna pe care o provoc de cele mai multe ori.

Cum asa? Pai... prin schimbare am ajuns sa ma cunosc, prin schimbare am ajuns sa ii cunosc pe cei din jurul meu, prin schimbare am gasit resurse noi si resurse latente in mine, prin schimbare am dobandit cunostinte si abilitati noi, prin schimbare am invatat sa ma ridic de jos, sa ma scutur de praf si sa imi ridic fruntea, prin schimbare am invatat din greselile mele, prin schimbare am invatat sa ma asociez cu oameni mai buni ca mine pentru ca voi deveni tot mai bun astfel, prin schimbare am gasit toate oportunitatile din viata mea, prin schimbare am invatat sa fiu deschis pentru ca intr-o zi marea sansa va trece pe sub nasul meu si ar fi benefic sa nu o ratez, prin schimbare am gasit iubirea, prin schimbare am invatat sa accept "tot ce-mi este dat", prin shimbare am invatat sa iert "nedreptatile", prin schimbare am aflat ca Schimbarea este benefica... si multe altele am trait prin schimbare.

Un lucru imi este clar ca lumina zilei: totul mi se intampla cu un motiv, cu un rost, cu un scop! Exista un plan mai mare decat planul meu, un plan in care eu ma aflu pentru a implini "ceva", o misiune, un rol, o menire. De aceea - am inteles aceasta - sunt pregatit pentru orice. Pentru ca stiu ca tot ceea ce mi se intampla este spre binele si folosul meu si al Planului-cel-mare.

Vreau Schimbarea, astept Schimbarea, intampin Schimbarea, folosesc Schimbarea! Si asta ma va face din ce in ce mai bun!

Cum ar fi sa nu se schimbe nimic...? Sa ramai nou-nascut toata viata, sa fie mereu iarna, sa fie doar zi, sa fie doar un film la care sa ne uitam mereu, doar o vacanta, doar un pantalon si o camasa de noapte, o singura brutarie, un singur copac care nu creste deloc, sa nu te indragostesti, sa n-avem copii, sa fie un singur drum de acasa la serviciu si inapoi acasa si iar la serviciu si iar acasa... Brrr!!! An dupa an...

Imi verific gandurile, emotiile, scopurile si visele. Imi dau seama ca in visele mele se afla Schimbarea! Ma schimb ca sa fiu mai mult, sa fac mai mult, sa am mai mult...

Cu zambetul pe buze, imi amintesc de o zicala celebra: "primul semn de senilitate este sa faci acelasi lucru mereu si mereu si sa astepti rezultate diferite...". Si de inca una: "traim intr-o lume de zombi; oamenii mor pe la varsta de 25 de ani cand inceteaza sa mai invete si se ingroapa la 70...". Doamne, bine ca m-am prins la timp si vreau sa mai invat!

Sunt recunoscator ca exista Schimbare in viata mea! Sunt viu!

Din ce in ce mai bine!

Sunt si fac ce-mi place!

Traim intr-o lume in care "educatia competitiei" incepe din frageda copilarie. Suntem invatati si apoi ne obisnuim sa ne raportam si sa ne evaluam in functie de ceilalti, de ceea ce au ei, de ceea ce realizeaza ei, de ceea ce sunt ei. In scoala se acorda note si calificative pentru performante. La sfarsitul anului scolar exista un singur "premiu intai". Se dezvolta o competitie intre copii - cine este mai bun!

Sistemul de invatamant promoveaza si dezvolta doar doua tipuri de inteligenta dintre cele zece - cate s-au descoperit - pe care le are fiinta umana. De ce asa? Este evident ca in acelasi mediu, cu aceleasi resurse la dispozitie, cu aceeasi profesori si in aceeasi unitate de timp, copii obtin performante diferite in "competitia scolara". Sunt unii mai buni ca altii sau sunt altii mai slabi decat ceilalti...? Nici una, nici alta... La scoala se pune accent pe inteligenta logico-matematica si pe cea lingvistica. Dar mai exista si alte tipuri de inteligenta: kinestezica (motrica), muzicala (artistica), interpersonala, intrapersonala, spirituala, naturalista... In ultimii ani se vorbeste foarte mult despre inteligenta emotionala. Si chiar despre inteligenta financiara.

Observam de multe ori, chiar si in cazul nostru, ca urmam un anume tip de scoala, obtinem o anumita specializare si apoi punem diploma in rama si ne apucam de "altceva" care ne ofera mai mult din ceea ce gasim ca ar fi potrivit cu "ceea ce ne place". De ce nu ne-am specializat la inceput pe ceea ce ne place? De ce trebuie sa treaca atat de mult timp ca sa aflam ca suntem facuti pentru "asta" si nu pentru "cealalta"? Un raspuns ar fi acela ca atunci cand suntem copii nu prea avem cum sa alegem... Traim intr-o inertie a mentalitatii parintilor nostri. Vremurile se schimba si nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne adaptam rapid, din mers si eficient. Parintii nu sunt vinovati. Nu vreau sa spun asta. Nici bunicii nu sunt vinovati. Doar ca vremurile se schimba cu viteza respiratiei... si ceea ce acum cativa ani era valabil, astazi deja s-a schimbat si maine va fi invechit...

Era Industriala a inceput pe la 1700, a durat cca. 250 de ani. La sfarsitul anilor '80 am intrat in Era Informationala. Acum am si trecut deja in Era Comunicarii... Pentru ca informatiile exista peste tot, oricand, oriunde si stim cum sa le accesam. Teoretic, toata lumea poate sa stie tot, in orice moment. Dar de ce informatii avem nevoie? Aici e dichisu'...

Daca am cauta informatiile potrivite tipului de inteligenta dominant propriu, daca am dezvolta pasiunea si am porni pe un drum al lui "sunt si fac ce-mi place", am vedea ca viata nu mai este deloc o competitie cu altii... ci una cu tine insuti!

Ce iti doresti din adancul inimii? Ce te-ar face sa iesi din casa oricand si oricum? Ce anume iti creeaza acel fior de bine cand te gandesti la acel ceva? Crezi ca ai putea gasi in inima ta asa ceva...? Sunt mii si mii de oameni in istoria omenirii care si-au urmat pasiunea, daruind lumii inventii, performante de toate felurile, descoperiri si constructii nemaivazute, revolutii... Dar si-au urmat pasiunea si atunci cand erau numiti "nebuni"... si au schimbat lumea!

Eu cred ca astazi vorbim de "incalzirea globala" pentru ca prea multi oameni nu fac altceva dacat sa produca CO2 si... atat. Categoric nu ne-am nascut doar pentru asta, doar sa dam "de mancare" la plante, sa asteptam salariul cu care sa ne luam de mancare si de imbracat "mai frumos ca altii" ca apoi sa producem iar CO2...

Sa-ti gasesti visul si pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de Creator. Sa-ti dezvolti pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de semeni. Nu ar mai exista nici o competitie intre oameni daca fiecare si-ar hrani si dezvolta pasiunea proprie. Pentru ca nu l-ar mai interesa ceea ce este in jur... ce parere are x si y despre el... cum il "vede lumea"... Fa un exercitiu folositor tie si Lumii: intreba-te daca iti place ceea ce faci in fiecare luni dimineata. Apoi, daca raspunsul este "nu", intreaba-te ce ai vrea sa faci in fiecare luni dimineata. Ai vrea copiii tai sa faca acelasi lucru ca tine...? Care e pasiunea ta...? Care este talentul tau...? Inca nu este tarziu sa le cauti si sa le gasesti...

Nu stii cum? Te invat eu. Inchide ochii, inspira adanc, expira si linisteste-te... Nu deschide ochii pana ce nu gasesti. Cauta inauntru acolo... nu cauta afara.

Cum am putea gasi, ca parinti si educatori, care este inteligenta dominanta a copiilor nostri? Poate ar trebui sa-i lasam in pace si apoi sa-i observam... Am constata apoi ca toti sunt la fel de buni in a-si explora talentul si a-si dezvolta pasiunea... Lumea noastra ar fi plina numai de premiul intai... De fapt... nici nu am sti ce este acela premiu sau functie de conducere sau salariu...

Din ce in ce mai bine!