25 octombrie 2015

Atunci când mi-e dor...


Tuturor ne este dor... 
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor... 
Dorul este parte din noi... Este uman... 
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor... 
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor. 
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate. 
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut. Spune-i minții tale atunci când te apucă dorul: „acum ne bucurăm pentru această amintire plăcută”, „este minunat că am trăit aceste momente cu acești oameni”, „ce părinți minunați am avut în copilărie”, „am avut cei mai frumoși, drăgălași și isteți copii mici din lume”, „am avut o nuntă frumoasă și o căsnicie cu momente de neuitat”, „am trăit experiențe de grație la locul meu de muncă trecut”, „ce bine că am avut bani să merg în fiecare an în concediu cu copiii”... Etc. etc. etc. Mintea te va ajuta si ea pe tine dacă și tu o ajuți pe ea. Tu spune-i ce să gândească și ea va gândi și va acționa în direcția solicitărilor tale. Va decodifica cu instrumentele sale neștiute situațiile respective și va genera stări, emoții și reacții plăcute cu privire la „situațiile de dor”.
Mai poți să-ți ajuți mintea să te ajute prin imagini clare ale situației de care îți este dor aducându-i evidențe. Eu folosesc fotografiile, de exemplu. Dacă nu am fotografii ale situației de care îmi este dor, dacă imi permit, mă deplasez în locurile care mă leagă de acea situație de care îmi este dor și retrăiesc  amintirile cu bucurie. Dacă nu îmi permit deplasarea la locul respectiv, închid ochii, respir adânc de câteva ori, mă relaxez și îmi focalizez mintea către acea situație de care îmi este dor. Cu bucurie... Cu bucurie...
Îmi este dor de copilăria mea la bunici, îmi e dor de primele experiențe de îndrăgostit, îmi e dor de mirosul caietelor și al rechizitelor din primele zile de an școlar, îmi e dor de vacanțele cu părinții la mare, îmi e dor de joaca cu prietenii de la bloc și de toate năzdrăvăniile pe care le făceam, îmi e dor de joaca cu fratele meu până târziu în noapte, îmi e dor de dupăamiezele calde de vară din curtea bunicilor, mi-e dor de bunicii mei și de poveștile lor și de dragostea și mângâierile lor, mi-e dor de puterea și fermitatea din mâinile tatălui meu, mi-e dor de dorul de el cât era plecat în curse cu TIR-ul, mi-e dor de joaca și râsul până la lacrimi și de momentele când ne scălămbăiam împreună cu mama mea, mi-e dor de părinții mei tineri și frumoși și în putere, mi-e dor de antrenamentele la fotbal pe care le făceam de două ori pe zi și de visele pe care mi le-am făcut ca fotbalist, mi-e dor de oboseala de după meci, mi-e dor de petrecerile de sâmbătă seara și de plecatul la munte cu prietenii în toiul nopții, mi-e dor de senzația unică de proaspăt tată, mi-e dor de neștiința mea în ale vieții și de curajul de a o înfrunta cu veselie și inima deschisă, mi-e dor de mine la începutul carierei mele profesionale, mi-e dor de distracțiile din facultate alături de prietenul meu drag și de bețiile nevinovate, mi-e dor de mine când am descoperit credința și pe Dumnezeu, mi-e dor de cariera mea fulminantă și de momentele de succes, mi-e dor de starea de bine pe care o aveam muncind non-stop cu credința că va fi bine într-o zi, mi-e dor de copiii mei mici și dulci ca mierea, de clipele petrecute cu fetele mele și de tot ceea ce am descoperit și am învățat ca tânăr tată, mi-e dor de dragostea lor necondiționată, mi-e dor de serile în care le înveleam de culcare și de întrebările lor și răspunsurile mele, mi-e dor de serile în care veneam acasă și îmi săreau de gât, mi-e dor de sentimentul de libertate și de împlinire pe care l-am simțit de atâtea ori, mi-e dor de bucuria din ochii părinților mei, mi-e dor de experiențele din armată care m-au călit și m-au antrenat pentru viață, mi-e dor de momentele când am fost înfrânt și m-am ridicat din nou și din nou, mi-e dor de admirația din relațiile și prieteniile stabilite în atâția ani, mi-e dor de mulți oameni frumoși cu care m-am însoțit pe drumul vieții, mi-e dor de spectacolele și artiștii cu care am lucrat, de viziunile pe care le aveam și de trăirile intense alături de ei, mi-e dor de copiii mei adolescenți și inocenți, mi-e dor de momentele de reușită din afacerile mele, mi-e dor de momentele când am trăit primele frici de antreprenor și curajul de a le depăși, mi-e dor de mine pe scenă și de audiențele mele de sute și mii și mii de oameni cu gura căscată, mi-e dor de admirația copiilor mei, mi-e dor de nebuniile făcute cu iubita mea, mi-e dor de ziua de ieri petrecută cu iubita mea, mi-e dor de prietenii de departe și de aproape, să stau cu ei, sa-i aud, să-i văd, mi-e dor de ceea ce am simțit la Revoluție și în anii care au urmat, mi-e dor de momentele în care copiii mei mi-au cerut ajutorul, mi-e dor de petrecerile în familie cu toate nebuniile pe care le făceau „oamenii mari”, mi-e dor de bucuria și fericirea simțită după ce am ajutat oamenii dezinteresat, mi-e dor de vremea când citeam Biblia și o decodificam prin prisma vieții mele, mi-e dor de anii trecuți și de vârstele prin care am trecut, mi-e dor de locuri magnifice în care am colindat, mi-e dor de mare încontinuu, mi-e dor de munte încontinuu, mi-e dor de natură încontinuu, mi-e dor de oameni, mi-e dor de succes, mi-e dor de energia unui vis clar și puternic...
Mă bucur enorm că îmi este dor! Mă bucur că am de ce să îmi fie dor! Sunt fericit că trăiesc și retrăiesc prin acest DOR toate aceste experiențe!
Mă duc să mă uit pe poze, apoi o să mă relaxez puțin și mă voi cupla mental și emoțional cu bucurie la toată această energie benefică...

Îmi doresc ca în fiecare clipă a vieții mele să-mi creez momente de care să-mi fie dor!

Din ce in ce mai bine!