Back to Dreams...

Cineva

2011-11-15T23:04:00.001+02:00

Cineva trebuie sa spuna lucrurilor pe nume. Cineva trebuie sa faca ceva in plus. Cineva trebuie sa ia decizii. Cineva trebuie sa actioneze intr-un fel. Cineva trebuie sa gaseasca solutii.
Cineva trebuie sa faca ordine. Cineva trebuie sa faca patul. Cineva trebuie sa stearga praful.
Cineva trebuie sa iubeasca neconditionat. Cineva trebuie sa daruiasca. Cineva trebuie sa se roage.
Cineva trebuie sa invete. Cineva trebuie sa se dezvolte pentru a-i ajuta pe altii.
Cineva trebuie sa poata orice. Cineva trebuie sa nu renunte niciodata. Cineva trebuie sa fie diferit.
Cineva trebuie sa uite si sa ierte.
Cineva trebuie sa se plimbe linistit.
Cineva trebuie sa spuna adevarul. Cineva trebuie sa spere.
Cineva trebuie sa devina intelept. Cineva trebuie sa aibe rabdare.
Cineva trebuie sa arate bine. Cineva trebuie sa fie prietenos. Cineva trebuie sa zambeasca.
Cineva trebuie sa spuna: "nu stiu, dar vreau sa stiu".
Cineva trebuie sa recunoasca ca uneori greseste.
Cineva trebuie sa lupte pentru Libertate. Cineva trebuie sa conteste ceea ce pare de la sine ca asa este.
Cineva trebuie sa descopere ceva. Cineva trebuie sa reziste la refuzuri.
Cineva trebuie sa spele vasele dupa masa. Cineva trebuie sa duca si gunoiul.
Cineva trebuie sa spuna "ai incredere". Cineva trebuie sa fie dedicat viselor sale.
Cineva trebuie sa-si asume responsabilitati. Cineva trebuie sa fie aratat cu degetul.
Cineva trebuie sa starneasca zambetul ironic al celor atotstiutori. Cineva trebuie sa faca pe prostul la momentul potrivit.
Cineva trebuie sa creada in Bine. Cineva trebuie sa fie mereu recunoscator.
Cineva trebuie sa spuna primul "Buna ziua!". Cineva trebuie sa spuna mereu "Te rog!". Cineva trebuie sa spuna de multe ori si chiar in plus "Multumesc!".
Cineva trebuie sa "sparga gheata" si sa "dea zapada".
Cineva trebuie sa serveasca mereu pe altcineva.
Cineva trebuie sa apere Valori si sa promoveze Schimbarea.
Cineva trebuie sa-si iubeasca Tara si sa-i respecte locuitorii. Cineva trebuie sa trezeasca pe altcineva.
Cineva trebuie sa rada in hohote. Cineva trebuie sa rada de el insusi cand greseste.
Cineva trebuie sa fie echilibrat. Cineva trebuie sa gaseasca intotdeauna o cale de mijloc.
Cineva trebuie sa fie fericit. Cineva trebuie sa aleaga pentru sine.
Cineva trebuie sa intampine cu zambetul pe buze situatii neprevazute.
Cineva trebuie sa accepte. Cineva trebuie sa fie smerit.
Cineva trebuie sa fie bun mereu. Cineva trebuie sa fie entuziasmat.
Cineva trebuie sa aibe o viziune si sa o urmeze. Cineva trebuie sa gandeasca diferit.
Cineva trebuie sa faca si lucrurile care trebuie facute. Cineva trebuie sa se bucure de recompense intarziate.
Cineva trebuie sa primeasca suturi in fund. Cineva trebuie sa faca pasi inainte.
Cineva trebuie sa fie mereu "la rand". Cineva trebuie sa fie cateodata "fraier". Cineva trebuie sa culeaga roadele.
Cineva trebuie sa stea mereu pe pozitii. Cineva trebuie sa inspire mereu pe altcineva.
Cineva trebuie sa sape. Cineva trebuie sa construiasca. Cineva trebuie sa prospere.
Cineva trebuie sa fie bogat intr-o lume bogata. Cineva trebuie sa imparta bogatia in jurul sau.
Cineva trebuie sa iubeasca Natura si darurile ei.
Cineva trebuie sa zica "Hai, inca putin si am reusit!"
Cineva trebuie sa fie Exemplu. Cineva trebuie sa lase Mostenire generatiilor viitoare.

Tata si Mama sunt Cineva pentru ca Cineva trebuia sa-mi spuna mereu sa devin Cineva in viata!

Le urmez sfatul si mi-am dat seama ca intr-o buna zi voi deveni Cineva in viata...

Alt-Cineva va citi si isi va da seama ca doar Cineva intelege...

Din ce in ce mai bine!

Bobul de mustar

2011-10-03T13:38:00.000+03:00

Imi place faimoasa zicala: "credinta cat un bob de mustar muta muntele din loc"... De multe ori, de foarte multe ori ma gandesc profund la aceasta zicala ce are mare semnificatie.

Intalnesc multi oameni zi de zi... Avand o activitate eminamente legata de oameni, in care sensul este sa dezvoltam echipe de succes formate din intreprinzatori cu acelasi scop, gasesc in fiecare zi nenumarate situatii si aspecte care ma duc cu gandul la zicala de mai sus.

Proiectul pe care noi il dezvoltam are de a face cu viziunea, cu dorinta reala de a schimba in bine vietile oamenilor si pe cea proprie, are legatura cu speranta, cu prosperitatea, cu starea de bine de zi cu zi. Dar toate acestea au de a face, in esenta, cu Credinta. acea stare de fapt, acea traire interioara care iti spune ca poti cu adevarat sa schimbi in bine vietile oamenilor, ca poti cu adevarat sa-ti schimbi viata ta in bine, ca poti sa prosperi, ca poti sa fii si sa faci din ce in ce mai bine pe zi ce trece.

Fac referire la conceptul de Credinta, nu in intelesul de religie, ci acela de dorinta combinata cu increderea si cu siguranta ca obtii ceea ce doresti.

Eu sustin ideea ca nu exista "nu cred", adica "absenta" Credintei. Pentru ca "a nu crede in ceva" inseamna, de fapt, "a crede in altceva decat acel ceva".

De exemplu, aratam cuiva proiectul nostru. Il analizeaza, il cantareste, il intoarce pe toate fetele si spune ceva de genul "...nu cred ca merge" sau "...nu cred ca va functiona pentru mine". O astfel de gandire ne arata ca persoana respectiva crede - are Credinta! - ca nu va functiona pentru sine. Nu se indoieste nici un pic, nici macar "cat un bob de mustar" si de aceea Credinta functioneaza instantaneu! Rezultatul evident, demonstrat, este ca "nu va merge pentru el".

La polul opus se afla cei care spun "cred ca se poate", "cred ca pot", "cred ca reusesc" si care pastreaza in interiorul lor, in gand si in inima, Credinta ca vor dobandi ceea ce-si doresc si au increderea si siguranta ca vor reusi.

Nu cumva este acelasi mecanism interior al gandirii si simtirii?

Credinta este confundata deseori cu entuziasmul frenetic si abundent al celui pe care l-a luat valul emotiei la prima vedere a oportunitatii.

"Credinta adevarata" este completata de acea fermitate, seriozitate si concentrare mentala si emotionala care asigura germinarea "bobului de mustar". Samanta de mustar, desi atat de mica, are puterea si capacitatea ca, in final, sa produca o recolta abundenta.

Nu stiu sa spun ce ii poate face pe unii sa spuna "cred" in loc de "nu cred", insa stiu sa spun ca ambii au Credinta si obtin ceea ce cer.

Este mai usor sa spui "nu cred". O spun cei multi care traiesc o viata obisnuita.

Este mai greu, dar mai folositor, sa spui "cred". O fac cei putini care traiesc o viata implinita, imbogatita, fericita si entuziasmanta. Acestia isi "muta muntele" zilnic acolo unde doresc!

EU CRED!

Din ce in ce mai bine!

Dupa 20 de ani

2011-09-25T00:21:00.000+03:00

Zi mare... 21 septembrie...
Acum 20 de ani aveam 23 de ani si un pic...
Acum 20 de ani gandeam diferit, traiam diferit. Dimineata antrenament - jucam fotbal, mergeam la un serviciu de zi si apoi la un serviciu de seara. Faceam orice era nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban. Mergeam la facultate. Trecusem in anul 3 la ANEFS.
Acum 20 de ani eram casatorit de 15 luni...
Acum 20 de ani speram... traiam... visam... totul era usor... Timpul trecea cumva... respiram altfel...
Acum 20 de ani traiam clipa... daruiam tot Eu-ul meu...
Acum 20 de ani "eram pe cale"... calaream un Cal Alb al viselor mele...
Acum 20 de ani priveam cerul si puneam intrebari...
Acum 20 de ani vedeam in oglinda un tanar zambitor si sugubat...
Acum 20 de ani zambeam continuu...
Acum 20 de ani ascultam...
Acum 20 de ani dansam...
Acum 20 de ani zburdam...
Acum 20 de ani gaseam solutii...
Acum 20 de ani nimic nu mi se parea complicat... erau toate asa cum erau...
Acum 20 de ani nu masuram nimic...
Acum 20 de ani iubeam...
Acum 20 de ani ziceam "Da"...
Acum 20 de ani ma rugam zilnic si Dumnezeu era in toate...
Acum 20 de ani prietenia era altfel...
Acum 20 de ani nu existau "brand-uri" care sa ii schimbe pe oameni...
Acum 20 de ani era mai putin gunoi in viata noastra...
Acum 20 de ani eram curajos...
Acum 20 de ani Mama si Tata erau un sprijin zi de zi... erau acolo mereu...
Acum 20 de ani descopeream Lumea...
Acum 20 de ani oamenii visau si zambeau...
Acum 20 de ani soarele lumina cerul vietii mele...
Acum 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... S-a nascut Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... S-a nascut CORINA!
20... de... ani...
Dupa 20 de ani am 43 de ani si un pic...
Dupa 20 de ani gandesc diferit, traiesc diferit... Dimineata antrenament - nu mai joc fotbal, nu mai merg la un serviciu. Am afacerea mea. Fac orice e nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban in plus. Merg in continuare la facultate, dar la "facultatea vietii".
Dupa 20 de ani sunt divortat de 5 ani...
Dupa 20 de ani sper... traiesc... visez in continuare... totul e usor... Timpul trece cumva... respir altfel, diferit...
Dupa 20 de ani traiesc clipa... daruiesc tot Eu-ul meu...
Dupa 20 de ani "sunt pe calea mea"... inca sunt calare pe Calul Alb al viselor mele...
Dupa 20 de ani privesc cerul, nu ma satur de el si inca pun intrebari...
Dupa 20 de ani vad in oglinda un tanar mult mai matur, dar zambitor si inca sugubat...
Dupa 20 de ani zambesc zi de zi, imi caut motive pentru asta...
Dupa 20 de ani ascult si citesc, citesc mult, ceea ce acum 20 de ani nu faceam...
Dupa 20 de ani nu prea mai dansez, dar numar avioanele care le vad pe cer...
Dupa 20 de ani inca zburd, mai ales in sufletul meu...
Dupa 20 de ani caut si gasesc solutii...
Dupa 20 de ani totul mi se pare prea complicat cand, de fapt, totul este asa de simplu... dar stiu ca toate sunt asa cum sunt...
Dupa 20 de ani masor "nimic-ul" si puterea pe care o are asupra oamenilor...
Dupa 20 de ani iubesc mai puternic si mai profund...
Dupa 20 de ani zic "Da" dar am invatat sa zic si "NU"...
Dupa 20 de ani ma rog zilnic si Dumnezeu este in toate...
Dupa 20 de ani Prietenia este altfel si o consider un giuvaer nepretuit...
Dupa 20 de ani exista "brand-uri" care ii schimba, ii controleaza pe oameni...
Dupa 20 de ani e mai mult gunoi in toata viata noastra...
Dupa 20 de ani sunt curajos...
Dupa 20 de ani Mama si Tata sunt un sprijin zi de zi... sunt inca acolo mereu... Iti multumesc, Doamne!
Dupa 20 de ani inca descopar Lumea...
Dupa 20 de ani constat ca oamenii nu mai stiu sa viseze si nici nu mai zambesc asa de mult...
Dupa 20 de ani soarele lumineaza cerul vietii mele...
Dupa 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... Ma bucur de Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... CORINA!
Dupa 20 de ani... ma bucur de provocarile vietii, de frumusetea si misterul acestor ani, de frigul care ma mangaie acum in aceasta seara de toamna pe o banca...
Iti multumesc, Dumnezeul meu!
Iti multumesc, Mama!
Iti multumesc, Tata!
Dupa inca 20 de ani... ce va mai fi?
Ma intreb... Si mai visez... Si mai visez... Si mai visez...

La multi ani, Sufletul lui Tati, Corinuta Mea!

21 septembrie 2011, Bucuresti

Din ce in ce mai bine!

Cate lucruri bune ni se intampla...

2011-09-20T14:46:00.001+03:00

Aproape ca se face anul de cand nu am mai postat... Uite ca "ma apuca" iar!

S-au intamplat atat de multe lucruri minunate in aceasta perioada... Doar fac o recapitulare:
+ in decembrie am obtinut un nou nivel de recunoastere, recompensa si succes in afacerea noastra Lyoness,
+ in ianuarie am fost rasfatati in Cancun, Mexic,
+ in februarie am invatat ca Viata invinge atunci cand crezi in Ea,
+ in martie am sarbatorit implinirea a 18 ani a fetitei mele, Diana,
+ tot in martie am participat la conferinta sustinuta de domnul Dr. John C. Maxwell la Bucuresti si am avut ocazia sa-i strang mana,
+ in aprilie am avut onoarea sa il prezint pe domnul Hubert Freidl pe scena evenimentului "5 ani Lyoness Romania",
+ in mai am inceput sa ma interesez de sanatatea mea si conditia mea fizica - am inceput sa-mi schimb obiceiurile alimentare,
+ in iunie am inceput antrenamentele fizice regulate, de 3-4 ori pe saptamana, pe care le continui si astazi,
+ in iulie am inchiriat o rulota si am petrecut cateva zile spectaculoase in Austria, langa Graz, la Scwartzlsee Festival,
+ in august am organizat si participat la prima tabara Metoda Silva din Romania - Silva Summer Camp,
+ tot in august am petrecut cateva zile de vacanta alaturi de fetele mele, de parintii mei si familia fratelui meu,
+ la sfarsit de august am vizitat impreuna cu Iubirea Mea si copiii lacasuri sfinte, pline de istorie, ale Moldovei si Bucovinei si am sarbatorit ziua ei de nastere,
+ acum cateva zile, in septembrie, am participat in Budapesta la cel mai mare eveniment Lyoness al anului - Lyoness Sensation,
+ pe toata durata acestui an am cunoscut oameni fantastici, minunati, dornici sa-si construiasca un viitor mai bun,
+ am legat prietenii puternice care ne insufletesc viata,
+ am pornit de curand un "Ciclu de instruire" care va aduce schimbari majore in bine in afacerea si in viata noastra si a tuturor celor impicati,
+ ne-am stabilit scopuri si teluri mari spre care am pornit cu toata viteza,
+ am citit multe carti...

Vremea trece si ma gandesc cu recunostinta la toate cate ni se intampla. Sunt si aspecte care ne-au provocat. Sunt recunoscator si pentru ele. Nu vreau sa le mentionez, insa stiu ca acestea fac parte din viata, ne calesc si ne fac din ce in ce mai buni.

Cateodata ne amintim mai usor lucrurile si intamplarile neplacute, dar noi ne educam mintea spre a le pastra vii in amintire pe cele placute. Si mereu si mereu le rememoram pe cele placute...

Faptul ca in fiecare zi a acestei perioade ne-am trezit intr-un pat, am avut cu sa ne hranim, am primit telefon de la prieteni, am intalnit oameni, ne-am mangaiat copiii, am avut ce imbraca, am invatat lucruri noi, am putut darui din ceea ce stim, am putut fi impreuna zi de zi... acestea fac sa fim printre norocosii de pe aceasta planeta. Toate acestea fac sa ne gandim la cat de binecuvantati suntem cu aceasta viata minunata!

Din ce in ce mai bine!

Tie iti pasa?

2010-10-30T00:01:00.002+03:00

Am primit pe e-mail acest mesaj. Il redau aici. Nu stiu cine a pornit acest lant de mesaje, dar ii multumesc!

"Un Raspuns genial dat de Anne Graham .....

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit,precizand urmatoarele:

Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui...

Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...

Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

Apoi,niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K.,au dreptul la libera exprimare.

Apoi,industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.

Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?

E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.

Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.

Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."
(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).

Radeti?Ar fi,desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.

E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.Ce credeti?

Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu, atunci pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o. Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a ajuns lumea astazi!

Sa aveti o zi buna!"

Din ce in ce mai bine!

Un vis implinit...

2010-07-31T22:20:00.003+03:00

Un alt vis s-a implinit!

Fetita mea cea mare, Corinuta mea, soricelul meu, primul meu ingeras, este studenta!!

Viata ne rasplateste din nou si sunt atat de recunoscator si ma simt atat de plin de viata! Intineresc cu fiecare zi si am de ce sa ma bucur in fiecare clipa! Totul este perfect asa cum este si ma astept ca totul sa fie din ce in ce mai bine si mai bine!

Sunt coplesit de fericire si iti multumesc, fetita mea, pentru aceasta reusita a dorintei tale. In aceste zile in care copiii, tinerele generatii, isi gasesc cu greu drumul in viata si in care isi aduna cu mari eforturi gandurile, in care societatea te trage in jos spunandu-ti ca "nu poti" si ca "e degeaba", tu reusesti sa visezi si sa te orientezi pe drumul tau. Esti un exemplu! Taticul tau este alaturi de tine si va fi alaturi de tine mereu in tot ceea ce vrei tu sa faci si sa devii!

Iti doresc sa-ti implinesti misiunea, sa ajuti oamenii si sa traiesti, la randul tau, bucuriile, satisfactia, fericirea si dragostea pe care eu le traiesc!

Te iubesc, Corina! Iti multumesc!

Din ce in ce mai bine!

Caut parteneri pentru dezvoltarea unei idei senzationale!!

2010-07-22T13:11:00.004+03:00

Orice idee are nevoie de sustinere ca sa devina practica si folositoare.

Pe parcursul istoriei, nenumarate idei au devenit realitatea "viitorului in care traim noi astazi". Imagineaza-ti cum ar fi viata noastra acum fara curent electric... sau fara sursa de lumina care este becul... sau fara motoarele performante care fac sa alerge masinile pe sosele si avioanele sa zboare... sau fara computere si internet... Evident, ne-am putea adapta si am putea trai si fara acestea, dar lumea merge inainte si ele fac parte din viata noastra de zi cu zi...

Ma gandesc ca pe mine, si sunt convins ca nici pe tine, nu ne-a intrebat nimeni niciodata daca vrem in viata noastra Coca Cola, Red Bull, Visa, Vodafone, Carrefour, Ford, Google, Hugo Boss, OMV, Adidas, Microsoft si multe alte produse, marci si sisteme care astazi ne ofera confort, statut, eleganta si ne acopera si necesitatile de zi cu zi. Toate, fara exceptie, inainte de a exista ceea ce sunt astazi au fost... O IDEE. Idei in mintea unor oameni care au crezut in ele, au pornit la drum si au depasit obstacole pentru a le aduce "la realitate" in viata noastra. Acum nu se mai pune problema daca acestea "functioneaza" sau daca e nevoie de ele sau nu. Le cumparam, le consumam, le folosim si traim cu ele in beneficiul nostru si in profitul lor. Si e foarte bine asa cum este!

In oricare dintre aceste domenii sau industrii de activitate, cei mai multi oameni cheltuie bani consumand ceea ce au nevoie sau isi doresc. Fie ca vorbim de industria alimentara, de cea auto, de telefonie mobila, de sisteme bancare, de confectii sau turism, in oricare dintre acestea cei mai multi dintre noi cheltuim bani. Un procent urias de oameni cheltuie bani pe toate acestea. Un grup mic de oameni, "inventatori" si dezvoltatori ai acestor domenii, fac bani din acestea! Categoric, numarul celor care fac bani este mult, mult mai redus decat al celor care cheltuie. In orice domeniu este asa.

Cum reactionam si ce facem atunci cand o noua idee, la fel ca multe altele in trecut, se naste si incepe sa prinda viata? Noi, cei multi, nu o luam in seama, o ignoram, o criticam si o catalogam ca nefiind viabila si ca neavand aplicabilitate in viata noastra... Pai, cine l-a luat in seama pe Edison care incercase deja de cateva mii de ori sa gaseasca formula prin care filamentul sa dea lumina si ratase tot de atatea ori? Sau cine l-a crezut pe Henry Ford ca Modelul T va schimba viata oamenilor de pe planeta? Sau pe fratii Wright care au stiut ca pot sa zboare pe cer cu motor si aripi? Cine credea ca o simpla idee de a pune banii intr-un card de plastic va aduce o schimbare dramatica in comportamentul de zi cu zi al oamenilor in ceea ce priveste banii si folosirea lor? Sau ca niste tineri nebuni vor reusi sa aduca in casele si firmele din intreaga lume un produs, un singur produs (care nu este perfect), care le va schimba definitiv existenta in ceea ce priveste comunicarea? Acest produs i-a propulsat printre cei mai bogati oameni ai lumii in doar 10-20 de ani!! Sau Google... cine m-a intrebat pe mine daca vreau Google? Evident, sunt liber sa aleg daca sa le folosesc sau nu. Dar daca eu nu le folosesc si cei din jurul meu le folosesc, eu unde ajung... sau unde raman...? Deci, vrem sau nu vrem, fac parte activ din viata noastra!

Cum ar fi ca, in lumea si dinamica actuala a vietii, sa nu ma folosesc de telefonul mobil si sa comunic prin cod Morse sau cu foc si fum de pe un deal, sa nu vreau internet, sa nu calatoresc cu avionul pana in India, sa tin toti banii mei in punga legata la centura, sa ma deplasez cu calul si caruta de la Bucuresti pana la Munchen, sau sa nu vreau curent electric cu toate avantajele sale in locuinta mea? Cum ar fi? Desigur, exista si exceptii si probabil ca sunt si oameni care aleg sa nu folosesca cateva dintre aceste idei, produse si tehnologii ale lumii in care traim...

Revin la noile idei care apar si care necesita timp si efort pentru a deveni realitate si chiar necesitate in viata noastra... cum le primim? Cum le privim? Cum le abordam? Cum le lasam loc in viata noastra? Le sustinem? Le incurajam? Le "impingem" inainte? Le daruim din viziunea noastra? Participam la constructia si la implementarea lor? Gasim oportun sa dezvoltam si sa luam si noi o parte din beneficiile pe care aceste idei le vor aduce oamenilor? Profitam atunci cand ni se ofera o noua sansa? Pentru ca o idee poate deveni o sansa...

Am primit de curand o astfel de sansa! O SANSA UNICA! O sansa uriasa de a schimba in bine viata mea, viata familiei mele, viata oamenilor din jurul meu, viata multor oameni de pe planeta! O idee simpla... totul a inceput cu o simpla idee!

Puteam sa spun ca sunt ocupat sau ca nu cred ca poate functiona sau ca e prea tarziu sau prea devreme sau ca nu inteleg sau ca eu ma pricep la altceva sau ca eu nu stiu pe nimeni care sa vrea asta sau ca sunt multumit cu ceea ce am sau cine stie ce as fi putut sa spun... dar o idee atat de simpla, de generoasa, de actuala si atat de eficienta nu are cum sa nu aiba impact asupra ta daca iti acorzi micul lux de timp si efort sa te uiti la ea si sa o intelegi!! Este imposibil sa-i dai cu piciorul, cu conditia sa te uiti la ea si sa nu te porti ca cei care nu le-au dat nici o sansa celor care au avut mari idei in trecut. Istoria se repeta! Cine a crezut in Edison, in fratii Wright, in Bell, in Bill Gates, in Dietrich Mateschitz cu Red Bull-ul lui si au participat la implementarea ideilor lor, astazi sunt oameni care au schimbat viata planetei si a omenirii si au parte de recunoastere, bogatie, libertate si independenta!

Dezvolt cea mai simpla si uluitoare idee a timpurilor noastre: Lyoness! Caut parteneri cu care sa dezvoltam si sa impartim piata de consum din toate domeniile si bransele existente pe intreaga planeta! Caut cativa Parteneri Business cu care sa ma asociez si sa schimbam in bine vietile noastre si ale oamenilor! Vorbim de stabilitate si siguranta financiara, de libertate si independenta, de prosperitate si bogatie! O IDEE SIMPLA!! Acum este momentul acestei idei: o singura data se imparte aceasta piata!

Caut si gasesc acesti oameni! Inca este loc pentru oameni deschisi la minte, ambitiosi, dispusi sa invete, sa porneasca la un nou drum, sa gaseasca solutii, sa folosesca resursele pe care le au si sa profite din toate acestea!

Lyoness va intra curand in viata tuturor si va fi o parte obisnuita din ea!

Din ce in ce mai bine!

Back to Dreams

2010-06-08T02:14:00.002+03:00

Stiu ca am lipsit o vreme... Poate ca este important ceea ce am facut si am obtinut in acest timp...

Imi amintesc de ceea ce mi-a zis Tata odata... "Ce putere am eu sa masor timpul cand Timpul ne masoara pe toti si masoara totul...?"

Acum... am revenit... si "masor" ceea ce am facut si am obtinut: sunt din ce in ce mai bun pe zi ce trece in orice privinta, sunt din ce in ce mai aproape de implinirea viselor mele pe zi ce trece si stiu ca gandurile mele pozitive imi aduc foloasele si avantajele pe care mi le doresc! Tot ceea ce se intampla se intampla spre binele si folosul meu!

Cine are urechi de auzit sa auda!

Si totul/toate se intampla datorita afacerii mele LYONESS!!

Sunt recunoscator ca am aceasta oportunitate, ca pot oferi si altora aceasta oportunitate, ca pot sa vad oameni de toate felurile prosperand si depasindu-se in aceasta oportunitate!

Din ce in ce mai bine!

Cheia

2010-04-26T19:01:00.003+03:00

Joe Vitale impleteste "Legea Atractiei" cu invataturile pe care ni le-a predat deja in cartea "Zero Limite". Beneficiile acestei carti - "Cheia" - sunt tot ceea ce ai putea sa fii, sa faci si sa ai.

"Daca te trezesti dimineata si esti indeajuns de sanatos, esti binecuvantat fata de milioanele de oameni care nu vor supravietui pana la sfarsitul saptamanii.
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un acoperis deasupra capului, un loc unde sa dormi, esti mai bogat decat 75% din populatia lumii.
Daca ai bani in banca sau in portofel, esti printre primii 8% dintre cei mai bogati oameni ai lumii.
Daca iti tii capul sus cu un zambet intiparit pe fata si esti cu adevarat multumit, esti binecuvantat pentru ca majoritatea oamenilor ar putea face asta si totusi nu o fac."

Sunt recunoscator ca sunt ceea ce sunt!

Din ce in ce mai bine!

Stiu "io"...

2010-04-20T03:05:00.007+03:00

Leonardo da Vinci ne avertizeaza ca...

"Stiinta putina ii face pe oameni pretentiosi in timp ce stiinta multa ii face modesti, asa cum spicele goale isi inalta spre cer capetele lor trufase, in timp ce spicele pline se apleaca spre pamant sub greutatea lor".

Aceasta intelepciune se afla inramata, la loc de cinste, pe un perete al unei institutii. Eu sper sa o citeasca si sa o ia in seama din ce in ce mai multi oameni care trec zilnic pe acolo... Felicitari!

De cate ori voi deveni constient ca emit "o pretentie", ar trebui sa mai invat cate ceva...

Din ce in ce mai bine!

Alegeri...

2010-04-19T02:10:00.004+03:00

Cunosc oameni care ma iubesc, ma respecta si ma urmeaza pentru ca sunt neclintit in a-mi respecta si aplica principiile.

Cunosc oameni care ma urasc, ma persifleaza si ma ocolesc pentru ca sunt neclintit in a-mi respecta si aplica principiile.

Eu voi ramane in continuare neclintit in a-mi respecta si aplica principiile!

Fiecare este liber sa aleaga ce vrea sa creada despre mine...

Din ce in ce mai bine!

Libertate egal responsabilitate

2010-04-17T01:05:00.007+03:00

Sigmund Freud a spus: “Most people do not really want freedom, because freedom involves responsibility, and most people are frightened of responsibility.”

Traducere: "Cei mai multi oameni nu doresc libertate, pentru ca libertatea implica responsabilitate, iar cei mai multi oameni sunt speriati de responsabilitate ."

Plecand de la aceasta afirmatie a unuia dintre cei mai mari savanti, numit si "parintele psihanalizei", ma gandesc la una dintre cele mai simple si impetuoase carti despre RESPONSABILITATE pe care am citit-o vreodata. Responsabilitate totala a fiecarui individ in ceea ce priveste absolut orice exista si apare in viata sa ca facand parte din realitatea creata de el. Desi foarte pe inteles ca scriere, simplu si curata, este extrem de subtila si deosebit de fina in acordajul interior al mecanismului de gandire al cititorului...

O carte care va schimba decisiv si definitiv viata oricui o citeste! Este vorba despre "Zero limite" a lui Joe Vitale impreuna cu Dr. Ihaleakala Hew Len.

Din ce in ce mai bine!

Domnul Goe si Ionel a lu' Madam Popescu

2010-04-01T01:08:00.003+03:00

"Curat murdar!"

Sunt un optimist! Sunt un visator! Sunt un deschizator de noi drumuri! Sunt un idealist! Stiu ca asa este si cred cu tarie toate acestea!

Traiesc si eu minunandu-ma uneori de cum pot fi unii oameni... Veti citi in continuare ceva ce rar veti putea gasi pe acest blog sau in viata mea ca ton de discutie...

Sa ne uitam la un grup numeros de prieteni care vizioneaza impreuna un film. In aceeasi sala, in acelasi timp. Dupa vizionare, marea majoritate este entuziasmata de ceea ce a vizionat, cativa spun ca a fost OK, unul spune ca a fost "asa si asa" si unul... Unul singur spune ca a fost de c_c_t, ca este bataie de joc, ca o sa anunte pe toata lumea sa nu isi piarda timpul si banii la acest film si ca o sa dea in judecata pe nu stiu cine... Nu iti vine sa crezi! Ne uitam impreuna la acelasi film si fiecare vede si intelege altceva... Asta pana la urma e in regula! Dar ce te faci ca "carcotasul" nu doarme bine noaptea daca nu da cu barda in stanga si in dreapta ca sa faca dreptate? Incerci sa-l linistesti, incerci sa-i explici, incerci sa-i atragi cumva atentia ca este penibil si ca celorlalti le-a placut... Mai rau!! Se enerveaza si mai tare ca altora - celor multi - le-a placut! Da si mai tare din picioare si loveste pe toata lumea!

Imi amintesc de Domnul Goe si de Ionel a lu' Madam Popescu, doua personaje ale lui Nenea Iancu... Mi-e frica sa ma gandesc ca nuvelele in care activeaza cele doua "specii" se studiaza la scoala si aceste doua personaje pot deveni exemple de urmat de catre copii. Si vezi multi copii care asa se poarta... Si acesti copii ajung oameni mari si... se poarta la fel!! Si intr-o zi..., ajung la un film cu alti colegi sau amici. Si uite asa iese la suprafata caracterul colturos si bolnavicios...

La fel ma mir de felul in care pot sa reactioneze "unii Goe" si "unii Ionel" - parafrazandu-l pe Nenea Iancu - atunci cand un prieten le intinde o mana de ajutor si le face o propunere de a construi o echipa ca sa le fie mai bine tuturor, impreuna. Prietenul cu propunerea, un om cu limitele sale, face ce poate si cat poate, dar intentia este laudabila si efortul de a intinde mana prietenului este camaraderesc. Goe si Ionel..., se uita piezis si pornesc abrupt o rafala de injurii si venin asupra celui care tocmai "le-a intins mana spre ajutor". Si pleaca urland ca vor face si vor drege si ca au fost luati drept prosti etc. etc.

Inteleg de ce Tata imi spunea ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul!".

Revin la povestea cu filmul si creez o analogie cu orice alta situatie similara in care un prieten iti acorda O SANSA si te considera demn si potrivit ca sa faci echipa cu el intr-un proiect. Adica iti face o propunere de colaborare, de parteneriat. Tu ai o singura datorie. Una singura! Indiferent cum ti se pare aceasta propunere, indiferent cat esti tu de inteligent, cat esti tu de suficient, de sigur pe tine si pe viata ta... indiferent de orice, multumeste-i prietenului tau si nu te purta ca "un Goe" si ca "un Ionel". Fii demn. Fii corect. Fii un om cumsecade. Multumeste-i si nu te duce sa arunci cu pietre de dupa gard daca ti se pare ca ideea ti-a jignit inteligenta ta atotcuprinzatoare... (mai bine vezi la ce reclame te uiti la TV...)

Ceea ce pentru unii nu este bun... pentru altii este colacul de salvare al vietii lor...

Si acum sunt specific. Daca voi ajunge candva cu vreo propunere la tine, fie ca este Lyoness, fie orice altceva..., te rog sa nu fii Domnul Goe sau Ionel a lu' Madam Popescu!

Este plina lumea de "destepti-saraci"... Nu fii si tu unul dintre ei...

"Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!" (Nenea Iancu)

Eu sunt un visator... Am sa continui sa intind mana oportunitatii prietenilor si celor pe care ii intalnesc. Am sa le propun parteneriate si de azi inainte. Si stiu ca voi mai gasi si dulceata in pantofi...

Din ce in ce mai bine!

"Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"

2010-03-22T00:50:00.005+02:00

O CARTE DIFERITA!!

Am mai citit carti bune si folositoare despre "cum sa te imbogatesti", dar aceasta carte le intrece pe toate! Scrisa direct, fara ocolisuri, cu pasi simpli si practici, iti aduce - dincolo de stilul nonconformist - un aer de incredere. Robert Shemin imparte oamenii in doua categorii: cei multi si "destepti", adica F.I.S. - Formidabili Insa Saraci si cei putini si "altfel", adica Idiotii Bogati. Inceputul cartii este palpitant pentru ca te supune unui test cu cateva intrebari simple din care singur iti dai seama in ce categorie te afli...

Vrei sa afli cum poti deveni un "Idiot Bogat"? Trebuie sa renunti la mentalitatea si la obiceiurile de FIS...

Din ce in ce mai bine!

Un fapt... Real

2010-03-18T01:53:00.003+02:00

Lyoness devine un subiect din ce in ce mai interesant. Citesc cu drag si interes cateva bloguri. Trebuie doar sa-mi fac un obicei din a citi mai des. Si o sa-mi fac. Iata ce am descoperit citind blogul "doar luka". In continuare, articolul este reprodus in copie fidela, fara nici o modificare, cu permisiunea autorului Luka:

"duminică, 14 martie 2010
Un fapt... Real
Vorbind cu cineva, mi-am dat seama de un fapt : din decembrie nu am mai calcat prin Real. Poate ca nu ar fi ceva deosebit, dar pana in decembrie nu calcam in alt hypermarket decat Real. In decembrie cumparaturile mele in Real depaseau suma de 2000 lei, iar peste an aveam o medie lunara de 1000 de lei. Asta se numeste a fi client fidel. Asa ca mine, faceau cumparaturi si ceilalti clienti Lyoness.
Dar asta a fost pana in decembrie, pe vremea cand Real era partener Lyoness. Atunci un director a decis ca Realul poate face economii daca nu mai plateste discounturile clentilor Lyoness. Astfel a renuntat la un rulaj de cateva miliarde. Oare a primit prima pt asta??? Oare mai lucreaza la Real???
Lantul Carrefour nu a stat mult pe ganduri, ci intr-o saptamana a semnat contractul cu noi, preluand cei 80000 clienti Lyoness si binenteles rulajul produs de acestia. Ma tot gandesc ca directorul de la Real a lucrat de fapt pt Carrefour. Poate chiar a primit o prima de la Carrefour. Ar fi meritat-o.
Publicat de Luka la duminică, martie 14, 2010
Etichete: cumparaturi, discount, Lyoness"

No comment... Zambesc si multumesc pentru acest articol care exprima in intregime si gandurile mele. Cand te gandesti cati stau pe ganduri uitandu-se cum trec banii pe langa ei si se duc in buzunarele altora...

Din ce in ce mai bine!

Comoara de dragoste

2010-03-08T22:19:00.003+02:00

Desi eu serbez Ziua Femeii in fiecare zi din viata mea, desi eu serbez Ziua Barbatului in fiecare zi din viata mea, desi eu serbez Fiecare Zi din viata mea..., acum si aici, in semn de sarbatoare, vreau sa ofer cadou o poezie a tatalui meu, Doru Ion Lazar, numita Comoara de dragoste. Aceasta poezie apare in volumul de versuri Cand isi asmute toamna iezii al aceluiasi autor, publicat la Editura Amurg sentimental in anul 2005.

"Limba noastra romaneasca
Intre toate e de seama
Fiindca poate sa rosteasca
Mai duios cuvantul MAMA!

Vorba care ne-ndulceste
Zorii vietii de copil
Si prin lume ne-nsoteste
Ca o raza de april!

De aceea, pui iubit,
Azi, in prag de primavara,
Mamei ce te-a zamislit
Fa-i din dragoste comoara!"

De 8 Martie... La Multi Ani, Mama Mea!
La multi ani, Mame de pretutindeni!

Din ce in ce mai bine!

Calatoria...

2010-03-01T11:30:00.008+02:00

Se spune ca ne nastem fiecare acolo unde si cand ne alegem sa o facem. Dintr-o alta dimensiune, de acolo de unde, probabil, venim cu totii si acolo unde, probabil, plecam cu totii, ne alegem viata pe care o vom trai in aceasta dimensiune, pe acest Pamant, si chiar stim cum va arata aceasta viata inca inainte de a ne intrupa. Aceasta inseamna ca ceea ce se intampla pe durata vietii pe Pamant este dinainte stiut, acceptat, ales si primit cu scopul de a experimenta exact ceea ce se intampla pentru a realiza, a continua un proces de dezvoltare a Sinelui, a Eu-lui...

Am stat si am cugetat la acestea...

Asta ma face fericit pentru ca inseamna ca nu am de ce sa fiu nelinistit... Traiesc viata pe care mi-am ales-o in care TOTUL este o experienta frumoasa, este ca o calatorie in care Ghidul imi (re)descopera ceea ce am am ales deja sa "vizitez". Ca si intr-un castru roman - spre exemplu - voi vedea dovezile unui castru roman si ale civilizatiei sale. Nu voi vedea altceva si ma astept sa vad ceea ce am ales sa vizitez. Pot sa aleg sa ma plimb si sa admir anumite parti semnificative ale sitului sau pot sa ma las condus de Ghid si sa vad ceea ce el imi prezinta. Si intr-un caz si in celalalt eu ma aflu acolo unde am ales sa fiu: in excursie. In nici un caz nu ma voi intrista sau supara ca ma aflu in calatoria pe care eu am ales-o!

Raportand acest mod de gandire la Marea Excursie care este viata mea pe Pamant, gasesc ca este inutil sa ma supar pe ceva sau sa ma intristez de ceva... pentru ca eu am ales sa vin in "aceasta vizita" si sa experimentez toate acestea care le cuprinde.

Viata mea cuprinde atat de multe minuni... Parintii mei, prietenii mei, fratele meu, colegii mei de gradinita, de scoala, de armata, de facultate, de echipa, de serviciu, de afaceri, rudele mele, familia mea, copiii mei, intamplarile si amintirile vietii mele, relatiile cu oamenii din viata mea, toate zilele si toate noptile pe care le-am trait, toate locurile pe care le-am vazut si le-am revazut, casele in care am crescut si am locuit, plajele unde m-am bronzat, apele in care m-am scaldat, bicicletele pe care am mers, masinile pe care le-am condus, povestile pe care le-am citit si care mi-au fost citite, gandurile si ideile care mi-au trecut prin cap, proiectele pe care le-am gandit, proiectele pe care le-am implementat, concertele la care am fost, melodiile pe care le-am fredonat, emotiile, soaptele, rugaciunile, stresul, eforturile, bairamele, distractiile, filmele, plimbarile, lacrimile, suspinele, dorintele, iubirea... Si cate si mai cate... Toate! Toate sunt Viata mea! Si pe toate eu mi le-am ales, eu mi le-am creat!

Dar... cel mai pretios DAR este ziua de astazi! ASTAZI! Astazi este singura zi pe care o am! Astazi este ziua cea mare, astazi este o zi speciala...

Astazi este a 17-a aniversarea a zilei de nastere a Dianei!

Iubita mea, Dragostea lui tati, tu ai ales sa vii pe Pamant la noi, in casa si in viata noastra, la tati si la mami. Ti-ai ales aceasta pentru ca ai vazut ca aici, in aceasta conjunctura vei dobandi experientele de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te implinesti pe calea desavarsirii spiritului tau infinit. Iti multumesc pentru ca m-ai ales pe mine sa fiu "Tatal tau pamantesc"! Iti ofer toata dragostea mea si toata bucuria sufletului meu. Te asigur ca voi fi alaturi de tine pana la sfarsitul "calatoriei" pe Pamant! Esti un Inger luminos si bun care isi daruieste stralucirea si puterea lumii in care se afla. Dumnezeu te iubeste si te ocroteste. Ai in viata ta tot ce este mai bun si mai frumos din Natura si din Univers. Pretuieste si foloseste aceste Daruri divine. Bucura-te de Calatoria ta care este plina de atatea minuni!

Te iubesc! Iti multumesc tie si lui Dumnezeu!

La multi ani, Diana!

Din ce in ce mai bine!

Vinde-te scump!

2010-02-20T22:00:00.005+02:00

Scriu despre ceea ce simt chiar acum...

Astazi, sambata 20 februarie 2010, am sustinut un "Team Workshop" cu o parte a echipei din afacerea noastra Lyoness. "O parte" pentru ca doar o parte a luat parte la acest mic seminar. A fost magic, splendid, excelent, a fost eficient. Am invatat din nou foarte multe. Imi dau seama ca, dincolo de realizarile materiale deosebite, cel mai mare castig pe care il am este experienta personala. Experienta de a sta cu oameni fata in fata, de a primi provocarea "nu inteleg" din partea lor si de a le explica ceea ce eu am inteles prin proprie evolutie si activitate in afacerea noastra Lyoness.

Ideea Lyoness nu este o noutate. Dimpotriva. Este foarte comuna. Deosebirea este ca Lyoness - mai exact Hubert Friedl - a reusit sa faca ceea ce nu au reusit altii sa faca, adica sa puna in practica aceasta idee simpla. Si tocmai pentru ca ideea este atat de simpla... oamenii au nevoie de explicatii logice, calcule matematice, seminarii, munca de lamurire (nu de convingere!!) si de viziune. Pentru ca, trebuie sa subliniez, daca nu ai viziune, nu vei vedea nimic din ceea ce iti ofera Lyoness! Si - crede-ma! - intalnesc zilnic oameni care nu vad ceea ce le ofera Lyoness.

Totul a inceput cu o idee simpla: "Bani inapoi la fiecare cumparatura".

Sa cumperi ceea ce cumperi in mod obisnuit, in acelasi fel ca si pana acum, doar ca de acum inainte sa te bucuri de bani inapoi in contul tau bancar doar pentru ca te recomanzi ca facand parte din comunitatea de cumparatori Lyoness! Splendid! Daca tu participi activ la dezvoltarea acestei comunitati, beneficiezi de procente din cumparaturile efectuate de cei pe care ii ajuti sa inteleaga ceea ce ai inteles si tu, adica sa ia si ei bani inapoi de la cumparaturile lor. Superb! Cu alte cuvinte, Lyoness ma rasplateste pentru comportamentul meu obisnuit, acela de a cumpara si de a vorbi cu alti oameni. Nu este nevoie sa vand nimic, nu este nevoie sa conving pe nimeni, nu este nevoie sa ma stresez, nu este nevoie "sa imi spuna seful ce sa fac", nu am limita de timp, nu am limita geografica, ma adresez oricarui "segment de piata", prestez aceasta activitate cand vreau, cu cine vreau si cat vreau...

Este formidabil sa lucrezi cu oameni dornici de a schimba ceva in viata lor, dornici de a invata, gata sa actioneze cu bucurie si entuziasm, dispusi sa se integreze in echipa in care lucrezi si tu, care au vise, scopuri, teluri carora vor sa se dedice. Este o minunatie asa ceva! Dar... te intrebi de unde sa-i gasesti pe astia, asa este? Pentru ca in jurul tau sunt oameni blazati, indolenti, ignoranti, saraci si plini de ei, cu un ego cat Casa Scanteii, plini de datorii la banci pentru ca au luat bani ca sa-si cumpere plasma la care li se spune cate nenorociri sunt in lume, oameni care s-ar pune de-a curmezisul strazii ca sa-ti demontreze ca ei au dreptate, care iti spun ca nu merge, ca n-au timp, ca stiu ei cum e cu "d'astea"... Sau poate stai printre oameni cu functii, cu job-uri "bine platite" cu cateva sute de euro lunar, oameni ocupati si importanti, cu target-uri la serviciu, cu program peste program, oameni foarte inteligenti, cu doua facultati si doua masterate, acum la a treia facultate, care se zbat ca sa-i placa un expat, care doresc sa ajunga ca un expat fara tara, fara familie, fara casa, fara masa, fara nume si personalitate, oameni cu opinii politice puternice, cu pareri, cu teorii si dizertatii despre societatea actuala, cu activitati mondene si comentarii sofisticate... Nasol! Si te cred... te cred ca daca te afli in preajma unor astfel de oameni si interactionezi cu ei iti vine (pana si tie!) greu sa crezi ca poate sa existe o idee simpla, care functioneaza, care este profitabila si aduce beneficii in viata oamenilor tocmai prin simplitate si aplicabilitate. Fara cosinus, fara sinus, fara integrale, fara filozofii si apologii, fara talkshow-uri televizate in direct...

Sa-ti spun ce intalnesc eu in Lyoness. Intalnesc tot felul oameni: elevi, studenti fara casa si fara bani de buzunar, pensionari, vanzatoare, medici, farmacisti, proprietari de afaceri, directori executivi, directori generali, manageri de multinationale, bucatar, ospatar, dezvoltatori imobiliari, rentieri, muncitor la sonda de petrol, agenti de paza, padurari (astia erau din Austria), patroni de mini- si super-market, directori de agentii de publicitate, specialisti IT, freelance-ri, patron de tipografie, patron de fabrica de materiale plastice, constructori de case, profesori, oameni fara ocupatie, MLM-sti, agenti de vanzari de "de toate", casiera, specialist logistica, director de agentie nationala, contabili, pilot de avion, pictor... si inca astept sa vad ce fel de alti oameni cu ce alte pregatiri si interese voi mai cunoaste. Toti sunt legati de o idee simpla, toti profita si se bucura de beneficii dintr-o idee simpla - bani inapoi din cumparaturile proprii si bani inapoi din cumparaturile cunostintelor lor. Si fii atent aici! Banii astia ii dau inapoi comercianti al caror nume se vede la televizor in toate calupurile de publicitate si care au construit imperii comerciale. Si in "Europa mai veche" din ce in ce mai multi comercianti si din ce in ce mai mari lanturi comerciale din toate bransele vor sa semneze cu Lyoness contractul de parteneriat. Vor sa se extinda cu Lyoness in toata Europa si oriunde isi porneste activitatea. De ce crezi? Pai... iti zic eu: "Bani inapoi la fiecare cumparatura". D'aia! O idee care revolutioneaza comertul la nivel mondial. Spun mondial pentru ca Lyoness tocmai a trecut oceanul si s-a deschis in America. "Lyoness goes to America" este campania care va schimba si fata comertului de peste ocean... Oare exista americani care sa vrea beneficii de la cumparaturile proprii? Pfff...!! Imi vine sa rad cand ma gandesc ca romanii zic ca nu gasesc cativa romani care sa vrea bani inapoi de la propriile cumparaturi si bani inapoi de la cumparaturile cunostintelor lor. Bani inapoi in cont?? Pai... dupa ce o vor face americanii, o sa se trezeasca si romanii ca doar o duc bine pana una-alta, asa este? Si cand o sa fie "trendy" in America, o sa copiem si noi in Romania! O sa fim si noi "trendy"... D'aia ne cumpara strainii ieftin pe noi romanii!!

Daca ai stii ce stiu eu despre Lyoness, am discuta diferit si la alt nivel de informare! Vrei sa stii?

Este pentru prima data cand europenii (citeste romanii) au sansa sa profite de pe urma comertului american. Sute de milioane de americani vor navali in aceasta afacere si eu - Cristi Lazar - impreuna cu iubita mea - Anca Juganaru - si cu cativa oameni deschisi la cap si dispusi sa asculte, sa invete si sa aiba incredere vom fi beneficiari (printre altii) ai acestui val al schimbarii. Ma gandesc si la prietenii mei de aici si la cei de acolo, din America, de departe... Si stii ceva? Este timpul sa ma bucur si eu de (o) schimbare, este timpul sa mi se implineasca visele cele mari, este timpul sa-mi vad si eu copii si nepotii "aranjati" din punct de vedere material, este timpul sa profit si eu de "inteligenta mea". Este timpul schimbarii! Patetic, asa-i? Lacrimogen... sensibilitati ieftine... "vrejala"... mda...

Astazi am invatat ca poti oricand sa decizi in ce parte o apuci, ca poti oricand sa te ridici de unde te afli, ca poti oricand sa zici "invata-ma, te rog!", ca poti oricand sa alegi... Si am mai invatat ca unele sanse nu vin de mai multe ori, nici macar de doua ori in viata. Lyoness este o sansa unica in evolutia societatii noastre. Lyoness este o sansa unica a vietii mele! M-am decis sa o iau si sa o duc pana la capat!

Sunt binecuvantat. Ii multumesc Ancai pentru linistea si siguranta ei, pentru viziunea si perseverenta ei, pentru eforturile pe care le face, pentru puterea ei de a construi echipa si de a tine oamenii aproape. Te iubesc, Anca! Si iti multumesc pentru ca ma iubesti!

Din ce in ce mai bine!

Sunt fericit!

2010-02-18T11:58:00.006+02:00

Tata,

Vreau sa stii ca sunt mandru ca sunt fiul tau, ca sunt mandru ca esti Tatal Meu. Ai fost mereu un exemplu pentru mine si esti in continuare un exemplu de tata, de sot, de barbat, de implicare si de pasiune. O iubesti pe nevasta ta, care este Mama Mea... iti sunt recunoscator pentru aceasta! O iubesti si ai stiut sa construiesti o familie peste ani si ani! Iti sunt recunoscator si iti multumesc! Ti-ai crescut baietii ca pe doi stejari si le-ai daruit tot ce ai avut mai bun in viata ta. Ai semanat ganduri bune, veselie si prieteni pe oriunde ai trecut. Esti apreciat si esti iubit, esti un OM BUN! Esti acum un bunic frumos si dragastos... Iti doresc sa te bucuri de stranepoti si de noi toti si tot ceea ce iubesti!

La multi ani!

Cristi, Fiul Tau cel mare

Astazi, 18 februarie, este ziua de nastere a Tatalui Meu. Taticul meu implineste 68 de anisori pe acest Pamant... Sunt fericit!

Din ce in ce mai bine!

De ce sa visezi?

2010-01-01T06:04:00.000+02:00

Pentru ca daca nu visezi tu pentru tine, viseaza altii pentru ei... si tu faci parte din visul lor...

La multi ani si multe "vise ale tale pentru tine"! Incepe de anul asta, chiar de acum... Poate ca este suficient doar sa scrii pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti... Lucruri simple, banale...

Din ce in ce mai bine!

Tenerife - Ascensiunea lui Pico del Teide

2009-12-20T16:27:00.007+02:00

Revin cu povestea...

... si printre "Muntii Stancosi" din Parcul National Teide am ajuns la locul din care porneste telecabina catre varful Pico del Teide, chiar vulcanul cu acelasi nume. Am zambit frumos la "fotografa" care ne vinde fotografia cu 6 euro la intoarcere... Ne-am imbarcat si a inceput urcusul.

Si urcam...

Si tot urcam... si privelistea devenea din ce in ce mai fantastica...

Cred ca am ajuns in ceva gradina de-a lui Dumnezeu, caci parca trecuse El cu plugul si arase pe acolo...

Nu stiam ca voi ajunge la cel mai inalt telefon din Spania. Pentru mine a fost cel mai inalt telefon din toata viata mea... de pana acum...

Pentru a putea urca chiar pana in varful Teide - la 3.718 m - este nevoie sa obtii o autorizatie de la autoritatile parcului; asta nu se stie unde se afla, insa daca ajungi la 3.555 m si afli ca iti trebuie, nu stiu daca iti vine sa te duci sa o obtii si sa te urci iar aici... In fine, erau curajosi care urcau pana sus. Nu multi. Erau echipati cum se cuvine.

Si eu eram echipat... jumatate de plaja, jumatate de primavara...

Iata cum arata doi vulcani unul langa altul...

Va urma... "Omul care a stins vulcanul", "O zi la Loro Parque", "Playa de Las Americas", "Siam Park" si altele...

Din ce in ce mai bine!

Tenerife - Pico del Teide - drumul

2009-12-17T23:11:00.007+02:00

Hola! Esta vez hablo de el Teide...

Alegerile au trecut... Ai vazut ce infierbantati eram acum doua saptamani si vezi ce usor am uitat astazi...? Ce conteaza "cine a iesit"? Viata merge mai departe... Te-ai spalat pe dinti astazi, ai facut un dus, ai fost la serviciul tau, ai cumparat cate ceva... acum te preocupi de urmatoarele "alegeri" - cadourile de Craciun! Vor trece si aceste "alegeri" la fel ca si celelalte... Si viata merge mai departe...

Cu putin in urma - pe 23 noiembrie 2009 - plecam spre Pico del Teide. Tenerifeeeee...

Drumul a fost fascinant. Am trait senzatia ca ma aflu pe Luna. Poti vedea "brazde uriase", parca ramase in urma unui plug mega-gigantic. Este relief format de roci care au fost candva lava incinsa a acestui vulcan. Se pare ca ultima eruptie a acestui vulcan a avut loc acum cca. 100 de ani (nu sunt sigur, asa am auzit pe acolo...). Se pare ca jumatate din insula a fost devastata atunci. Se poate citi cate ceva despre Teide aici. Ce se vede in fotografii este o parte din ce a lasat in urma...

Desigur... vroiam sa scap de urmatoarea eruptie...

Am vazut si "narile vulcanului". Pe aici inca "respira"...

Apoi m-am trezit intre "Rocky Mountains"... Peisaje absolut incredibile! Nu imi venea sa cred ca asta era pe o insula in Oceanul Atlantic si ca eu eram acolo...

Este minunat, este inaltator. Sunt atatea de vazut in Lume. Sunt minuni peste tot... Sunt recunoscator ca am putut fi acolo... Imi doresc sa revin cu fetele mele si cu prieteni dragi... De ce nu?

Pana atunci, dintre nametii proaspeti, din toiul noptii, de la Cluj... voi reveni in scris cu... "Ascensiunea lui Pico del Teide". Viata merge mai departe...

Din ce in ce mai bine!

Hai (cu) Tenerife!

2009-12-15T16:25:00.008+02:00

Revin cu "serialul" despre vacanta petrecuta in Tenerife cu putina vreme in urma. Cereri tot mai insistente ale cititorilor mei ma indeamna sa-mi iau ragazul ca sa scriu. Va multumesc! Repet, pe acest blog scriu pentru ca imi place sa scriu si pentru ca am ceva de spus la un anumit moment despre ceea ce simt in legatura cu un anumit subiect. Si niciodata nu scriu "ca sa scriu ceva" si ca sa "fie ceva scris"...

Uitandu-ma pe fereastra, vad cum gri-cenusiul din peticul de Bucuresti pe care-l pot cuprinde de aici cu privirea se transforma incet-incet intr-un gri-albicios si mai apoi intr-un alb usor gri... Apoi in ceva mai mult alb, iar acum este alb. Doar pe acoperis. In rest s-a transformat in culoarea rotilor de masini care circula peste tot. Noroc ca nu si pe acoperis. Acolo este "iarna proaspata". Poate o sa scriu o poezie, "Iarna pe acoperis"...

Gandul imi zboara la cele doua saptamani petrecute in WimPen, cartierul rezidential din Callao Salvaje, localitate aflata pe Costa Adeje, Tenerife Sur. Aici exista proprietati obisnuite (case, vile, apartamente) si proprietati care functioneaza in sistem "time sharing", adica o proprietate este impartita de catre mai multi proprietari pe o perioada de mai multi ani (30, 50 etc.) fiecare avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului (de ex. saptamana 43 a fiecarui an). In acest fel, iti asiguri - practic - o vacanta in fiecare an in locul respectiv, avand drept de proprietate asupra acelei locatii in acea perioada a anului, an de an.

Am locuit intr-una dintre casele din fotografie , putin mai sus, pe dreapta. Undeva in dreapta, in dreptul meu, se afla piscina care este accesibila doar proprietarilor si vizitatorilor lor. In rest, se prezinta ca o localitate normala - are supermarket, farmacie, magazine cu suveniruri, restaurante, trotuare, semne de circulatie, taxiuri etc.

M-am adaptat cu putina dificultate pentru ca nu mi-a placut patul in care am dormit. Nu mi-a placut. Nu reuseam sa ma odihnesc, desi am aplicat nenumarate tehnici mentale. In fine... primele zile au fost "pe adaptare".

Prima zi am fost la plaja intr-o mica statiune aflata la cca. 20 km departare - Playa de la Arena. 3 lucruri m-au socat: nisipul negru, forta cu care tragea oceanul inspre el si limbile de lava scursa in mare care acum se vad sub forma de roci rostogolite in apa...

Revin cu urmatorul episod... despre vulcanul Teide.

Din ce in ce mai bine!

Pentru Diana

2009-12-07T23:29:00.003+02:00

Pentru Diana, fetita mea:

"Indiferenta nu poti sa o fortezi... daca te prefaci indiferent, nu inseamna ca si esti indiferent.

Traieste din vise, nu din amintiri!! Oamenii sunt nefericiti pentru ca se gandesc la trecut si nu la viitor...

Poate tu poti sa-ti permiti la varsta ta sa traiesti din amintiri pana cand vei invata sa traiesti din vise... eu nu imi mai permit la varsta mea...

Mai am multe vise de trait si vreau sa le traiesc. De aceea ma gandesc la vise si nu la amintiri. Pe acelea le-am trait deja.

Poti sa-ti faci viata asa cum te gandesti la ea!! Dar gandeste-te la ceea ce vrei si nu la ceea ce nu ai, ce ai pierdut sau ce nu mai gasesti... caci viata ti se duce ca o adiere de vant... asa trece de repede... Umple-ti anii, zilele si noptile cu VISE pentru ca acelea se vor implini...

Gandurile tale sa fie numai vise si sperante sincere pentru ca acelea se implinesc!!

Te iubesc, fetita mea!!"

Din ce in ce mai bine!

Tenerife - prolog

2009-11-25T16:16:00.005+02:00

Este absolut fantastic! Este mult mai mult decat pot cuvintele sa descrie... Este frumos, pentru ca si noi suntem frumosi si pentru ca si sufletele noastre sunt frumoase...

Si este frumos pentru ca Natura a stat putin si s-a gandit inainte sa zamisleasca aceste meleaguri... "Hmm... Sa pun si verdeata... si putin relief muntos... aha! Stai sa pun si un vulcan... sa pun niste flori, niste pietre... sa pun bananieri, cactusi, palmieri... nisipul sa fie negru... sa fie vara mereu si sa fie cald, sa fie de vis... si sa fie si cativa oameni..."

Hmm... internet nu prea a pus pe insula asta, Tenerife... Dar si asa, voi face rost si voi scrie cate ceva despre aceasta excursie. Am hotarat sa scriu "un serial". Asta a fost primul episod" Tenerife - prolog"...

Din ce in ce mai bine!

Update... Upgrade...

2009-11-18T01:24:00.005+02:00

Este aproape o luna de cand nu am mai scris. Nu ca nu as fi avut ce sa scriu... Uhu!! Mai degraba nu mi-am facut timp. Mai ales ca starea in care imi doresc sa scriu trebuie sa fie "una potrivita" pentru a da curs in scris intamplarilor din viata mea de zi cu zi.

Am fost la Cluj-Napoca unde am predat Cursul de Baza 1 al Metodei Silva. Prin stradania si "proiectul" Cameliei si Ancai, am reusit ca dupa 8 luni de zile sa predam acest curs si la Cluj. Ma refer la mine si la Iubirea Mea, caci cursul se preda de ani buni la Cluj de catre un om minunat, Doamna Magdalena Oana. Am cunoscut la acest curs oameni minunati si sunt foarte recunoscator ca ne-am facut noi prieteni. A fost foarte distractiv. Asta s-a intamplat in 24 si 25 octombrie... Ca urmare, avem o noua solicitare pentru 19 si 20 decembrie. Abia asteptam!

In datele de 7 si 8 noiembrie am participat la un curs absolut fantastic: "Cum sa ramai tanar, sanatos si plin de viata toata viata" sustinut de Dragan Vujovic. In Bucuresti, la Hotel Caro. Mi-am reamintit lucruri pe care le stiam, dar am invatat enorm de multe lucruri pe care nu le cunoasteam... Iti dai seama ce benefic este sa afli ca nu "le stii tu pe toate"? Ba chiar am aflat ca daca inveti mereu ceva nou, in creier si in intregul sistem neuronal se creaza noi conexiuni intre neuroni si - in acest fel - creierul se dezvolta si... intinereste! In cateva cuvinte simple, concluzia mea este ca daca spui "nu stiu" si te mentii activ in "a invata lucruri noi", de fapt INTINERESTI. Woaw!! Ca urmare, am decis pe loc ca in urmatorii 2 ani sa invat sa cant la un instrument muzical (voi alege care va fi) si sa invat limba germana la perfectie. Mai intineresc si eu "neuronul" ala...

Apoi am fost in Austria, langa Salzburg, la Hotel Jagdhof, pe malul Lacului Fuschlsee, langa castelul in care s-a filmat "Sunetul muzicii". Ba chiar am luat o cina splendida la acest castel. Durata vizitei: 12 - 15 noiembrie. Ocazia: seminar international cu lideri europeni. Am primit aceasta invitatie gratuita din partea Lyoness Holding Europe AG, firma cu care lucrez in parteneriat de aproximativ 1 an. Incerc sa gasesc cuvinte pentru a descrie acest seminar... Fantastic, exceptional, marcant, emotionant, impulsionant... Sunt foarte recunoscator prietenului meu pentru ca mi-a spus despre aceasta afacere!! Sunt binecuvantat ca dezvolt aceasta afacere! Ma aflu pe cel mai mare si mai actual val al schimbarii din lume!! Este incredibil ce crestere poate sa aiba aceasta afacere si cu ce dinamica se dezvolta acum in Europa. Creste uluitor si poate fi un mare colac de salvare pentru cei dispusi sa invete cateva lucruri simple... Apropos de "nu stiu", de invatat si de intinerit, despre care scriam mai sus...

Am cunoscut la acest seminar aproximativ 100 de persoane din cateva tari europene. In marea lor majoritate se situeaza ca varsta intre 25 si 35 de ani, cu mentiunea ca dintre cei foarte tineri erau cativa care au deja cariere serioase si fac foarte multi bani si dezvolta foarte multa valoare pentru alti oameni. Este incredibil!! Este fascinant! Pai... oamenii astia tineri vor ramane tineri si vor fi din ce in ce mai bogati! Acest proiect splendid va produce urmatorii oameni foarte bogati, acestia fiind cei care ACUM se apuca de treaba! In vreme de criza (care criza??) aceasta idee da valoare vietii oamenilor si construieste pe baze reale, corecte si naturale un viitor imbelsugat. Cat de simpla este ideea... De necrezut... Stii ce ma intreb...? De ce tinerii din Austria, Germania, Elvetia, Ungaria, Slovacia sunt diferiti de cei din Romania?? De ce sunt "mai aprinsi" cu gandul la viata lor? De ce sunt mai intreprinzatori si mai deschisi la oportunitati? De ce sunt dispusi sa invete? De ce sunt dispusi sa lupte? De ce au acel licar in ochi care te face sa simti ca stai langa un invingator, langa unul care va reusi sa faca ce si-a propus? De ce? De ce? De ce caut in Romania astfel de tineri si gasesc "tineri-batrani" blazati, cu o figura care striga dupa ajutor, speriati, gata sa-si vanda viata pe un banut la cate un patron iordanian, pakistanez, turc sau la cate un "sef expat" din nu stiu ce firma pe un salariu mai mic decat ratele pe care le are de platit catre banca?? Caut... caut... caut... Ma intreb cand se va termina cu mentalitatea "cauta-ti un serviciu bun"!! Stiu ca vor exista mereu angajati buni si ca asa trebuie sa fie... Dar oamenii de afaceri ai vitorului sunt cei care trec la mentalitatea "sa creez eu locuri de munca" si nu la cea "sa am un serviciu bun si sigur". Upgrade mental!! In fine... o sa mai abordez acest subiect! Sunt fericit ca ma aflu in interiorul acestui proiect si invat sa-l construiesc si nu "pe langa el" unde se afla multi "care stiu"...

Data viitoare atasez cateva fotografii... Acum vreau sa dorm pentru ca mai avem doua zile si plecam in Tenerife. Trebuie sa ma odihnesc pentru ca avem multe de vizitat pe acolo... Dupa un an de afacere Lyoness ne-am luat un Hyundai Santa Fe nou-nout cu banii jos si bagam si o excursie in Tenerife de 2 saptamani. Mai pune si o haina din cand in cand, de mancare, o distractie... Familie cu obligatii, cu 4 copii si cheltuieli curente aferente. Si inca ma mai intreaba unii: "merge?". Ce sa raspund? Merge? Pai la job-urile pe la care m-am produs... nu am reusit atatea intr-un an de zile... Nici in trei...

Si eu tot caut... O sa pun un afis... "Caut tineri ambitiosi si dornici sa invete principiile bogatiei". Pana atunci ma bucur de toti oamenii minunati pe care ii cunosc in fiecare zi si cu unii dintre ei chiar batem palma si mergem mai departe. Cu acesti oameni construim viitorul nostru si al copiilor nostri. Multumesc!

Din ce in ce mai bine!

Change

2009-10-19T13:45:00.003+03:00

Prietenul meu Tibi Molnar mi-a trimis acest video...

Iti multumesc, Tibi! Mie personal mi se pare absolut fantastica ideea. Ma emotioneaza teribil! Nu ma mai satur sa ascult si sa vad...

Din ce in ce mai bine!

"Coincidente"...

2009-10-01T18:34:00.006+03:00

Si uite-asa simt cateodata ca toate imi merg din plin. M-am trezit astazi cu acest sentiment de siguranta si putere interioara. Cu starea aceea de bine in care simt ca sunt in stare de orice si ca imi merge din ce in ce mai bine.

Daca ma uit in jurul meu... nu merg toate chiar cum ar trebui sa mearga sau cum le doresc eu chiar in acest moment. Dar proiectele mele la care lucrez, visele, dorintele, scopurile si planurile pe care le am pentru viitor ma umplu de incredere. Da, am incredere in ceea ce nu exista inca dar eu vad cu ochii mintii! Sunt calauzit de o putere nevazuta dar atat de prezenta si de protectoare. Ma simt sigur pe mine si continui aceasta calatorie. Intalnesc in drumul meu din ce in ce mai multi oameni potriviti, ambitiosi, harnici, inimosi si frumosi. Cu unii devin partener, cu altii ma salut din mers si-mi continui drumul...

Am apucat din nou un card astazi... Am cerut ceva potrivit cu starea mea de spirit si cu ce "mi se pregateste"... Uite "ce am primit:

Asa este cu ... "coincidentele" astea... Toata viata este plina numai de "coincidente"!

Apropos de asta... O echipa de cercetatori, specialisti in mai multe domenii ale vietii, au studiat de ce unora li se intampla ce-si doresc si altora ceea ce nu-si doresc si au ajuns la concluzia ca si unii si ceilalti traiesc cu foarte mare si intensa emotie gandurile lor. Deci, cu alte cuvinte, nu ceea ceea ce face obiectul dorintei ci ceea ce simti in legatutra cu acel "ceva". Aceasta este "coincidenta"...

Si ma gandeam eu ca-mi merge din ce in ce mai bine...

Din ce in ce mai bine!

Sunt fericit!!

2009-09-22T17:49:00.003+03:00

Asa arata Fericirea...
Asa arata Bucuria...
Asa arata Mandria..
Asa arata Iubirea...
Asa arata Tata si Fiica.

21 septembrie 2009 Club Piranha

Petrecerea de aniversare a 18 ani a Corinei

Trece vremea oricum... "Trece timpul ca nebunul si ma trec si eu" spunea un vers dintr-un cantec... Ce aduni in timpul asta? Care sunt valorile si realizarile? Care sunt adevaratele succese? Ce semnificatie are viata? Ce lasi in urma ta?

Sunt fericit! Sunt recunoscator!

Din ce in ce mai bine!

Corina

2009-09-21T00:12:00.010+03:00

Si eu te iubesc, Corina!

SUNT FERICIT!

Astazi, 21 septembrie 2009, Corina implineste 18 ani de cand a venit in viata noastra!

La multi ani, Printesa Mea! Tu sa fii Credinta, Speranta si Iubirea oamenilor din viata ta! Eu te iubesc nespus, te insotesc si te veghez pe mai departe!

One moment in time... Eram in casa noastra cu chirie... o tanara familie plina de sperante si de viata... 1991... Aveam 23 de ani... Imi amintesc cate rugaciuni fierbinti adresam... Tin minte ca aveam un crucifix pe perete pe vremea aceea... In genunchi, in fiecare seara si in fiecare dimineata, timp de luni de zile rosteam rugaciuni... "Doamne, da-mi Doamne, o fetita sanatoasa, desteapta si frumoasa! Te rog din inima, Doamne!". Si Dumnezeu m-a ascultat si ii sunt recunoscator!! Mi-a trimis mult mai mult decat puteam eu sa visez... Mi-a trimis-o pe Corina, darul divin, fetita minunata care ne-a incalzit inimile si ne-a invatat sa traim viata din plin! Iti multumesc, Fetita mea, ca ai ales sa vii la noi! Iti multumesc, Cleo, pentru acest dar nepretuit si pentru sacrificiul tau! Iti multumesc, Dumnezeul meu, pentru ca m-ai adus pana astazi ca sa pot trai aceasta bucurie!!

Corina, iti doresc sa traiesti, la randul tau, bucuriile pe care mi le-ai adus tu mie si sa cunosti Dragostea pe care o duc cu mine in suflet si care ma intinereste de la an la an!!

Sunt mandru? DA! Sunt foarte mandru! Ma uit la cateva fotografii din ultimii cativa ani... cu tine, cu voi, cu noi... pe care le am in telefon...

La Cheia, intr-o minivacanta... iulie 2007Somn usor, iubita lui tati...! Ingerasii te vegheaza... Sa te faci mare!...bolnavioara intr-un spital in august 2007...

Septembrie 2007, la Red Bull Flugtag...
Octombrie 2007...Decembrie 2007, la un targ la Romexpo,
"vanzatoare" de CD-uri cu Trupa Veche...
Decembrie 2007, cu Andrei, goana dupa cadouri...

Diana, Lupu, Mama si Cori - ianuarie 2008
Cori, tati si Dia la Plaiul Foii... in martie 2008
Cu Diana si Andrei...
Aprilie 2008, in Parcul Izvor, cu fratiorul Ricky...
Iunie 2008, Arenele Romane, cu Diana...
Dia, tati si Cori la Pestera de Moieciu in ianuarie 2009...
Corina, acum cateva zile te-am condus pentru a 12-a oara
in prima zi de an scolar.
Unde se duce vremea asta...? Cand a trecut timpul...?Astazi esti femeie, Fetita mea... si viata merge mai departe...

Stiu ca nu sunt cel mai bun tata din lume... Dar sa stii ca am facut, fac si voi face tot ce imi dicteaza inima si in fiecare moment al vietii mele dau totul ca sa sa ma ridic si sa fiu mai bun! Sper sa pot fi uneori exemplu pentru tine in viata...

Esti un copil minunat. Iti multumesc! Te iubesc! La multi ani!

- Tati -

Din ce in ce mai bine!

Natalie Cole in concert la Bucuresti

2009-09-10T16:06:00.006+03:00

Natalie Cole, castigatoare a noua premii Grammy, pentru prima data in concert la Bucuresti.

Natalie Cole va concerta pentru prima dată în România, pe 27 octombrie, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. După ce probleme serioase de sănătate au determinat-o să-şi întrerupă turneul de promovare a ultimului său album, Still Unforgettable, Natalie Cole se întoarce pe scenă într-o serie de concerte care include de această dată şi Bucureştiul.

Still Unforgettable, albumul lansat pe 9 septembrie anul trecut, a câştigat în 2009 două premii Grammy, pentru Cel mai bun album tradiţional de muzică pop şi pentru Cel mai bun acompaniament instrumental. Acest album este totodată şi cel care i-a adus lui Natalie Cole premiul Cel mai bun artist de jazz din partea NAACP (premii care răsplătesc artiştii de culoare care au reuşit să obţină performanţe notabile în muzică, film, televiziune sau literatură).

Povestea acestui album este simplă şi emoţionantă. Este întoarcerea artistei la stilul care a adus-o în atenţia publicului în 1991, când apărea pe piaţă Unforgettable… with love, albumul de debut, care avea s-o lege muzical pentru totdeauna de tatăl ei, inegalabilul Nat King Cole, cel pe care l-a adorat şi al cărui talent şi dragoste pentru muzică le-a moştenit din plin.

Still Unforgettable combină melodii clasice, iubite de public, precum The Best is Yet To Come, Come Rain or Come Shine, Nice ‘N’ Easy, cu alte cântece extraordinare, dar mai puţin celebre, pe care Natalie Cole le-a descoperit pentru prima oară, cum ar fi Coffee Time, o recomandare făcută de Tony Bennett, unul dintre cei mai populari artişti americani ai tuturor timpurilor.

Fiecare dintre aceste cântece a reprezentat o provocare, pentru că interpretările originale sunt atât de cunoscute! A fost destul de dificil să găsesc modalitatea de a le cânta pe fiecare dintre ele fără să pierd ceva din esenţa care le-a făcut atât de grozave, a declarat Natalie Cole.

Bucuria regăsirii farmecului muzicii de altădată transpare în tot acest material, atent prelucrat şi interpretat cu o deosebită tandreţe de către artistă. Este ceea ce va putea gusta şi publicul din România, într-un concert-eveniment care se vrea cu totul special. Şi pentru că iubitorii muzicii de gen să fie într-adevăr răsplătiţi, pe scenă se va auzi şi vocea celebrului Nat King Cole, într-un nou duet alături de fiica sa, posibil graţie tehnicilor moderne de înregistrare şi redare; de la romanticul Unforgettable, cântecul-vedetă al primului album al artistei, la veselul şi jucăuşul Walking my baby back home, un “clasic”, înregistrat pentru prima dată de tatăl său în anii ’50.

Biletele cu preţuri cuprinse între 500 (categoria VIP) şi 100 lei vor putea fi cumpărate de pe www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.vreaubilet.ro, de la casa de bilete a Sălii Palatului, din reţeaua magazinelor Germanos din întreaga ţară (260 de locaţii), din librăriile Cărtureşti (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Suceava, Constanţa), din magazinul Muzica, Unirea Shopping Center, magazinele Vodafone din ţară (113 locaţii).

Pe 27 octombrie 2009, la Sala Palatului din Bucureşti, Natalie Cole promite publicului român un show cu adevărat…. unforgettable.

Un eveniment organizat de Sound&Image Events.

--------------------------------

Din ce in ce mai bine!

SI TOTUSI...

2009-08-20T16:40:00.005+03:00

...SI TOTUSI...
- CA UN GAZEL -

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Mi- sufletul sincer si glasul hoinar,
Iar Timpul m-alearga din urma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma.

Ma lupt ca LUMINA sa n-aiba hotar,
Prin bezna ce-n suflete scurma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Detest o gandire de tip liniar,
Ce zborul creatiei curma!

N-am fost - niciodata - un tip solitar,
Si - totusi - n-am spirit de turma,

Iubesc POEZIA cu DUH SELENAR,
Nu-s primul, nici cel de pe urma

Si - totusi - n-am spirit de turma!

***
Doru Ion Lazar - D.I.L. -
Bucuresti, Drumul Taberei
05 august 2009

***

Iti multumesc, Tata!

Din ce in ce mai bine!

Drumul catre Sirnaville...

2009-08-12T18:02:00.006+03:00

Dragi Prieteni,

daca plecati vineri sau sambata sau duminica asta spre Sirna (repet! se citeste SHIRNA), pe drum veti gasi din loc in loc indicatoare care va vor indruma catre...

Nu aveti nici o sansa sa ratati drumul catre oraselul nostru Sirnaville...

Desigur ca vor fi vizibile toate marcajele si - urmand calea indicata - va veti apropia tot mai mult de "locul faptei"... Se pregateste o mare sarbatoare la Sirnaville Arts & Crafts Festival.

...si incepe cel mai "frumos si nebun" festival din Romania!!

Aici gasiti detalii despre mijloace de transport pe care le-am pus la dispozitie pentru toti cei doritori - The bus to Sirnaville.

Din ce in ce mai bine!

Hai la Sirnaville!

2009-07-29T13:54:00.008+03:00

Sunt recunoscator prietenilor si colegilor mei pentru ca au facut ca un (alt) vis sa devina realitate!

Este greu sa faci "ceva sa mearga" in zilele astea cand mai toata lumea il ia pe "regele NU" in brate. Nici nu apuci sa deschizi gura - nu sa apuci sa faci propunerea! - ca ti se raspunde... "nu se poate asa ceva!" sau... "n-o sa mearga!". E, uite, in conditiile acestea, cativa oameni curajosi si intreprinzatori, seriosi si muncitori, dedicati si ambitiosi reusesc sa puna in scena o idee minunata: SIRNAVILLE ARTS & CRAFTS FESTIVAL, prima editie... pentru ca vor urma si alte editii si va deveni o traditie.

Cu viziune, cu eforturi uriase si o incredere fara limite, ia nastere prima editie a acestui festival care imbina elemente diverse si autentice: muzica de mai multe genuri, cinematograf in aer liber, workshop-uri de arta si mestesug, terenuri de sport, bungee-jumping, zona de campare pentru corturi, gratare, bere si racoritoare din belsug, zboruri demonstrative ale unor sportivi de elita, printre care si multiplul campion Zoltan Veres, zboruri de agrement cu balonul si aeronave usoare si multa, multa, foarte multa bucurie si buna dispozitie...

In datele de 14, 15, 16 august 2009 are loc pe aerodromul privat Aerofox in comuna Sirna (se citeste "shirna") Judetul Prahova, la aproximativ 40 de km de Bucuresti pe DN1 (vezi harta mai jos), prima editie a "Sirnaville Arts & Crafts Festival".

Ce v-ar putea pune in MISCARE, pe tine si cativa prieteni, sa veniti la acest eveniment absolut unic? Poate super-programul demonstrativ aviatic pregatit de piloti de elita ai lumii? Poate placerea de a admira mestesuguri si arta moderna intr-un cadru nonconformist? Poate simpla placere de a iesi la "iarba verde", la gratar si bere rece? Poate cele 2 scene de muzica, artistii si trupele prezente? Poate terenurile de sport sau bungee-jumping-ul? Poate curiozitatea...? Fiti convinsi ca nu veti regreta prezenta la Sirnaville!!

"Capetele rautatilor" se numesc Emilia, Adrian, Zoli, Dragos, Radu, Irina, Cornelia... si toti ceilalti membri si colaboratori ai echipei Sound & Image Events, care merita toate laudele si aprecierile! Va multumesc!

Din ce in ce mai bine!

PS: daca tu crezi ca merita, te rog sa faci cunoscut acest articol si/sau sa dai sfoara in tara prietenilor tai! Iti multumesc si te astept la Sirnaville!

O lingurita cu miere...

2009-07-03T18:17:00.004+03:00

Ma intreaba cativa prieteni din cand in cand "cand mai scriu pe blog?". Sunt flatat... Sincer! Le multumesc tuturor celor care isi fac timp sa citesca ceea ce scriu eu! Chiar imi doresc sa scriu mai mult si mai mult si din ce in ce mai multe subiecte imi strabat mintea... Doar ca nu vreau sa scriu de dragul de a scrie ceva, asa... ca sa fie activitate pe blog. As putea sa postez "bancul zilei" sau "fotografia zilei" sau "citatul zilei" sau sa dau copy-paste la ceva interesant de pe net sau de pe alte bloguri... Dar cred ca deja fac destul de multi "bloggeri adevarati" asta... Eu nu ma consider un blogger adevarat... cu toate ca am mai facut un blog, Blog Metoda Silva, care este specific si este dedicat unui anume "subiect". Si acolo scriu tot asa, cand sunt inspirat, dar tratam subiecte si principii specifice...

Vreau sa scriu atunci cand simt ca am de zis ceva, cand ceva are impact asupra mea si cand cred ca ceea ce pot sa scriu are o valoare, o valoare care poate fi impartasita si care poate aduce valoare unui cititor care isi investeste timp din viata ca sa citeasca...

Spre exemplu... acum vreo doua saptamani, mergeam spre casa pe drumuri de Bucuresti, pe stradute ocolitoare, dar pe care le folosesc pentru ca pe acolo se mai circula si nu se sta in trafic. O iau pe una din aceste stradute si... in fata mea sare un domn politist de la circulatie care, cu o fata amenintatoare si gesturi ferme, ma opreste "pe dreapta". Mirat si nedumerit il intreb politicos, dupa ce-i dau actele, ce am facut asa de grav de "sarit asa in fata masinii". "Pai dvs. nu vedeti ca mergeti pe sens interzis?" "Interzis sunt eu acum!" am raspuns. "De cand este interzis pe aceasta straduta, caci asta este drumul pe care merg de ani de zile?" De doua luni, dle Lazar. S-a anuntat si la televizor!" "Imi cer scuze, recunosc ca am gresit, imi pare rau pentru ceea ce am facut, dar nu va suparati pe mine, eu nu ma uit la televizor... Am gresit, asa ca sunt dispus sa platesc pretul greselii. Ce trebuie sa fac?" "Va rog sa intoarceti si sa ma urmati la sectie!" "La sectie? De ce? Ma inchideti?" "Nu. Trebuie sa va verific documentele in calculator." "Ok." Sectia era aproape, adica la Udriste. Cand sa intorc, trece pe langa mine un Seat negru, cu geamuri negre si totul negru... Mi-am dat seama ca si acesta mergea la sectie pentru ca, probabil, facuse aceeasi contraventie. Intr-adevar, urma si el masina politiei. Cand sa intru pe strada Udriste, vad accesul interzis. Opresc chiar acolo si parchez la bordura. Merg pe jos cateva zeci de metri. In fata portii de la Udriste, din Seat-ul negru se da jos un baiat tanar, care nu era negru, dar avea atitudine... stiti voi... "superioara". Cu telefonul la ureche, s-a apropiat de mine si a marit volumul vocii... "Da', ma! Auzi, ba, m-a oprit! Lasa ca rezolv io imediat." Pentru ca masina politiei intrase in curtea sectiei, domnul cel tanar intra si el foarte decis spunandu-mi ca rezolva el imediat. Eu am ramas la intrare. Apare din curte pe o alta intrare dl. politist care ma intreaba unde este domnul tanar. Ii spun ca a intrat sa il caute pe dansul. "Da? Sa ma caute atunci pana m-o gasi. Dvs. unde ati parcat?" ma intreaba pe mine. "La capatul strazii, pentru ca am vazut accesul interzis si eu nu merg pe acces interzis" am raspuns eu... A zambit. "Da, dar acum v-am invitat eu dupa mine." "Da. Si uitati-ma aici. Aveti nevoie de mine sau de masina? Eu sunt aici. Astept sanctiunea." "Va rog sa mergeti la masina si sa ma asteptati acolo!" "E in regula" am zis si m-am dus la masina. Am stat pe un gardulet pret de vreo 15 minute... Faceam calcule, stiti voi... cum sa abordez discutia mai departe... De fapt, m-am linistit, m-am relaxat, am facut un proiect mental ca sa iasa bine la final si m-am bucurat din plin de racoarea de sub tei, de liniste si de cantecul pasarelelor... La un moment dat, apare dl. politist care imi intinde actele. "Va rog sa ma iertati ca v-am facut sa asteptati atat de mult!" Eu, mirat. "Nu-i problema. Dar nu trebuie sa va cereti scuze..." "Ba da pentru ca v-am facut sa ma asteptati atat de mult... Multa sanatate!" Si da sa plece... "Stati un pic! Cum ramane cu sanctiunea?" "Hai domnule, lasati, ca sunteti un om cu bun simt si stiti sa vorbiti si sa va purtati. Imi pare rau ca v-am oprit si v-am tinut, dar trebuia pentru ca il aveam pe celalalt... Un [...] si un [...]. Asa de urat s-a purtat si a vorbit incat a trebuit sa-i dau o lectie si de aceea v-am chemat si pe dvs. Altfel, va puneam sa intoarceti si sa fiti atent data viitoare ca s-a schimbat semnul indicator..." "Pai... Totusi... ce va datorez?" am intrebat timid. "Doamne fereste! Nimic. Vedeti-va de treaba. Sanatate!" In timp ce se departa, l-am strigat. "Auziti? Va multumesc pentru ca mi-ati facut un cadou minunat!" "Ce anume?" ma intreaba. "Pai... dupa o zi plina de politie si acte si stat la cozi ca sa inmatriculez o masina... am stat aici si m-am linistit si m-am bucurat de cantecul pasarelelor. Va multumesc!" "Asa e ca mirosul de tei este minunat? La revedere!" imi zice si zambind si facand cu mana se intoarce si pleaca.

Domnule politist, nici nu stiu cum va numiti, cu toate ca v-ati prezentat si eu nu am retinut, va rog sa mai primiti o data multumirile mele pentru felul in care stiti sa va purtati dvs. cu oamenii, chiar daca au gresit! As dori sa va reintalnesc si sa va strang mana inca o data. Va multumesc!

Acum imi aduc aminte de cate ori imi spuneau Mama si Tata ca "o lingurita cu miere face cat un butoi cu fiere"! Multumesc, Mama si Tata!

Din ce in ce mai bine!

PS: na! ca am scris ceva pe blog... ;)

Din ce in ce mai bine!

5 secrete

2009-06-05T02:30:00.005+03:00

Dedicatie pentru toti cei care au nevoie de un zambet!

Prietena noastra Claudia de la Timisoara mi-a destainuit care sunt cele 5 secrete ale unei femei fericite... Iata-le:

1. Sa gaseasca un barbat care sa imparta cu ea responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu bun.
2. Sa gaseasca un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe impreuna si sa o faca sa rada.
3. Sa gaseasca un barbat tandru, de care sa poata depinde afectiv fara a se subordona si care nu minte.
4. Sa gaseasca un barbat bun amant, care iubeste sa faca sex cu ea.
5. Foarte important, dar foarte important! ...ca acesti patru barbati sa nu se cunoasca intre ei!

Ce sa zic...?

Din ce in ce mai bine!

Electrosocuri

2009-05-22T16:08:00.005+03:00

In aceasta perioada sunt implicat in mai multe activitati. Cateva dintre ele sunt mai... "out of the box". Eu caut asta si imi place asta. Ma trezesc uneori ca ma gandesc la lucruri mari, foarte mari, chiar uriase. Proiecte de amploare, cu bataie lunga, in care imi trebuie sa-mi fac curaj sa ma apuc sa le scriu, daramite sa ma apuc sa le pornesc in fapt.

In practica dezvoltarii proiectelor, ma intalnesc cu diferiti oameni carora le supun atentiei beneficiile pe care am putea sa le obtinem daca ne asociem si dezvoltam impreuna. Aflati fata in fata cu oportunitatea, constat ca oamenii sunt de mai multe tipuri :
- oameni care nu vad oportunitatile - pur si simplu nu le vad;
- oameni care vad oportunitatile si pornesc spre ele - acestia iau decizii si profita apoi din plin;
- oameni care vad oportunitatile, dar nu se pot decide - acestia parca sunt paralizati mental si nu pot lua decizii. In aceasta categorie intra oamenii care nu pot iesi dintr-un cerc al indeciziei in care parca se invart la nesfarsit... Parca asteapta un electrosoc care sa-i trezeasca. Un sut in fund, o bomba atomica sau o raza de soare pe care sa coboare un zeu care sa-i spuna ce sa faca...

Am aflat ca...

Succesul este rezultatul unor decizii bune.
Deciziile bune vin din experienta.
Experienta vine in urma unor esecuri.
Esecurile sunt rezultatul unor decizii proaste.

Cu alte cuvinte, a decide "ceva" (orice) inseamna a porni spre "un succes". Adica a porni pe drumul unei experiente.

Decizia = Responsabilitate.

"Suntem in criza" si conform inteleptilor precum Albert Einstein, in criza se nasc cele mai mari oportunitati si sanse. Eu vad oportunitati peste tot in jur...

Ce te face sa crezi ca daca faci acelasi lucru mereu si mereu vei obtine alte rezultate? Hai la electrosocuri!!

Din ce in ce mai bine!

Ai dreptate!

2009-05-14T13:59:00.005+03:00

Se spune ca atunci cand Henry Ford a iesit pentru prima data pe strada cu "trasura fara cai", lumea se uita ca "matza-n calendar". Insusi primarul orasului Detroit i-ar fi spus: "D-le Ford, o fi aceasta o inventie nemaivazuta, dar sa stiti ca mare viitor nu are pentru ca la cal nu se va renunta niciodata." Ford i-ar fi raspuns dand fericit din cap : "Aveti dreptate, d-le primar!".

Si stii ceva... primarul a avut dreptate. La cal nu s-a renuntat nici in ziua de astazi.

Cativa ani mai tarziu, Henry Ford punea bazele corporatiei Ford Motor Company iar prima "trasura fara cai" avea sa se transforme in faimosul Ford Model T, vandut mai apoi intr-un numar record de peste 15.000.000 de exemplare.

Si uite asa mi-am insusit ca motto o expresie de-a lui Henry Ford: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti, si atunci ai dreptate!"

Am si o intrebare: Cine isi aminteste de numele primarului?

Din ce in ce mai bine!

Formula succesului!

2009-05-14T00:50:00.006+03:00

Oportunitatea nu se pierde niciodata. Intotdeauna va fi cineva pregatit care sa profite de ea cu succes.

S (succes) = P (pregatire) + O (oportunitate)

O formula cu o singura variabila...

Din ce in ce mai bine!

Sunt gata!

2009-04-28T14:57:00.009+03:00

Imi place sa vad cate un film din cand in cand... Iubesc filmele, mai ales pe acelea care au un mesaj si te lasa cu ganduri multe despre viata de zi cu zi. Aflasem de la Rajko despre filmul "The Bucket List" cu Morgan Freeman si Jack Nicholson.

Ne aflam in magazinul Diverta duminica si am hotarat sa luam si noi un film. Imediat mi-am amintit de filmul despre care mi s-a povestit. Nu mai tineam minte numele filmului, dar cu ajutorul dragutei domnisoare de acolo am reusit sa-l capatam. Am ajuns acasa si... l-am devorat! O idee simpla-simpla in acest film. Desi este facut "pe repede inainte", pentru ca subiectul este foarte amplu si greu de prins pe durata unui film artistic, consider ca mesajul este transmis intr-un mod foarte direct si pe inteles.

Ce ai face daca ai afla ca mai ai de trait doar cateva luni?

Am eu curaj sa ma intreb asta, inauntrul meu, in sinea mea? Si sa ma gandesc serios la asta?

Recunosc ca o fac din cand in cand. Ma ajuta sa raman ancorat in valorile pe care le pretuiesc si dupa care ma ghidez. Si ma gandesc la ceea ce este important cu adevarat, ce conteaza cu adevarat pentru mine, ce "compromisuri" mai sunt dispus sa fac, oamenii semnificativi din viata mea, pe cine iubesc, apreciez si respect si la toate darurile minunate cu care sunt binecuvantat si pe care uneori nu le consider la reala lor valoare... Sunt binecuvantat!!

Si ca sa fie treaba treaba pana la capat, am extras un card duminica dimineata al carui mesaj a fost subliniat - da, ai ghicit! - de mesajul filmului "The Bucket List". Eee! O intamplare, nu-i asa?

Mesajul este: "Sunt gata sa ma schimb! Sunt gata sa ma eliberez de credintele vechi si negative. Ele sunt doar ganduri care imi stau in cale. Noile mele ganduri sunt constructive si ma implinesc!"

Si chiar asa si este! Deja se intampla lucruri formidabile in viata mea pentru ca am luat decizii!

Prietenul meu Marius are o vorba haioasa: "mi-e teama ca am dat de bine!".

Din ce in ce mai bine!

"Tinerete fericita!"

2009-04-25T15:29:00.006+03:00

Am primit cea mai frumoasa urare din ultimii ani...

Aseara intram la mall in parcarea subterana... La bariera de la intrare (recent instalata), statea cu modestie, in semiintuneric, o silueta umana. Asteptand la rand, am observat ca s-a aplecat discret si a apasat pe butonul automatului care emite tichetul de parcare, oferind astfel un serviciu soferului masinii din fata noastra. Poate stii cum este cand te opresti la un astfel de automat; daca nu te incadrezi suficient de aproape de el, trebuie sa iesi pe geamul masinii si sa te lungesti intr-o pozitie deloc confortabila pentru a apasa pe buton ca sa obtii tichetul. In fine... Bariera s-a ridicat, masina a trecut, bariera s-a lasat...

A venit randul masinii noastre la automat. Am oprit in dreptul acestuia, foarte aproape, am deschis geamul si nu am apucat sa intind mana spre buton caci silueta din umbra a apasat inaintea mea si mi-a si oferit tichetul de parcare... Am cerut Ancai sa vada daca are 1 leu la indemana si mi-a dat imediat. Am oferit banutul si am adaugat, tot cu modestie: "Va multumim pentru serviciu!". Am privit catre acea silueta care acum era mult mai aproape de geamul masinii... Am putut observa ca era un barbat in varsta, dar nu foarte in varsta, imbracat modest... Nu a indraznit sa ceara nimic, nici macar sa ridice privirea spre mine, dar a intins mana si a primit ceea ce i s-a oferit. A adaugat cu glas modest dar ferm: "Tinerete fericita sa aveti!". Am auzit in acel moment cea mai frumoasa urare din cate am primit in ultimii ani... Sau, cel putin, pentru mine impactul a fost atat de puternic, incat mi-au dat lacrimile instantaneu.

Mi-am adus aminte de cardul pe care l-am extras de dimineata al carui gand m-a insotit toata ziua... "Sunt frumos si toata lumea ma iubeste. Radiez acceptare si sunt profund iubit de ceilalti. Dragostea ma inconjoara si ma protejeaza."

Am stat cateva minute in mall. Cand am iesit, silueta nu se mai afla acolo... Un inger...??

Din ce in ce mai bine!

Un cadou special...

2009-04-24T00:55:00.007+03:00

Cred ca sunt vreo 4-5 saptamani de cand am primit un cadou de la prietenii nostri Mihaela si Andrei din Brasov... Un cadou absolut special: un pachet de carduri, de marimea aproximativ a unor carti de joc, frumos ambalate, intr-o cutiuta invelita in folie de plastic... Arata ca o cutie de bijuterii frumos colorata. Inauntru se afla 64 de carduri frumos colorate si pastelate, cu minunate desene si expresii grafice deosebite. Dar... pe fiecare card se gaseste cate o afirmatie pozitiva, un gand pe care ai putea sa-l duci cu tine o zi intreaga daca l-ai citi dimineata... Sau un gand pozitiv cu care te-ai putea duce la culcare in fiecare seara... Sunt 64 de afirmatii pozitive care acopera mai toate aspectele vietii unui om (viu) si in care orice om va regasi (macar) o farama din el, din viata lui...

De fapt, asta este ceea ce fac de atunci incoace... Am inventat un fel de joc (o joaca) cu care imi petrec fix 2 minute in fiecare dimineata. Cateodata seara pentru ca - deh! - mai uit cateodata... Extrag cate un card din pachetul de carduri. Incerc "sa ma concentrez" cu gandul ca voi extrage cardul cu mesajul potrivit pentru mine in acea zi. Si de fiecare data primesc un mesaj realmente potrivit cu starea mea de spirit din acel moment... Magie? Noroc? Intamplare? Poti sa-i spui cum vrei, dar eu mi-am gasit un joc care ma energizeaza, ma incanta si ma binedispune de fiecare data cand il pun in practica... Cine mai are timp de joaca...? EU!! La ce foloseste...? La starea de bine cu care sunt dator sa ma umplu zi de zi pentru ca de starea mea de rau se ocupa altii cu stiri, reportaje, articole si altele... de care - slava Domnului! - ma feresc constient si constant!! Treaba lor, sa-i asculte cine o vrea... Eu ma joc mai departe cu jocuri care sa ma umple de bine...

Pare pueril, dar in spatele unui gand se ascunde un Univers... si daca te apleci asupra acelui gand, daca incerci sa-l deslusesti, sa-l talmacesti, sa-l organizezi... descoperi si acel Univers din umbra gandului respectiv. Daca acel gand imi este destinat mie (pentru ca asa este jocul pe care l-am creat), inseamna ca acel Univers imi este deschis mie pentru a fi prospectat si inteles.... Si tocmai in aceasta rezida valoarea jocului, in faptul ca dai putere acelui gand si, in mod constient, te concentrezi asupra lui si incerci sa intelegi care este semnificatia acestuia in viata ta...

Am deja multe "intamplari-nimereli" de extrageri de card care m-au lasat efectiv cu gura cascata pentru ca au atins exact un punct de mare actualitate din viata mea, in acel moment... Ma refer la starea mea interioara, la gandurile mele cele mai intime, la echilibrul meu emotional din acel moment...

Astazi m-am hotarat sa povestesc despre aceasta... cardul pe care l-am extras astazi....

"SUNT PROFUND IMPLINIT(A) DE TOT CEEA CE FAC - Fiecare moment al zilei este special pentru mine, deoarece imi urmez intuitia si imi ascult inima. Sunt impacat(a) cu lumea si activitatile mele."

Si chiar asa si este! Daca ar fi sa povestesc cum a decurs toata ziua mea de astazi, cu cate am trait si am experimentat, nu mi-ar ajunge un blog intreg... Asa ca voi "spicui" din ceea ce mi-a dat aceasta zi, in concordanta cu cardul pe care l-am extras...

Pe langa faptul ca m-am bucurat de intalniri cu prieteni dragi, parteneri si colegi de breasla (activitate), astazi a fost o zi speciala pentru ca am participat la un scurt seminar de business la care vorbitorul principal a fost Dl. Hubert Friedl, fondatorul sistemului Lyoness si proprietarul Lyoness Holding A.G. Un om modest, cu o viziune uriasa in lumea in care cautam cu totii solutii care sa ne faca viata mai buna. El a dat expresie unei solutii viabile si accesibile oricarui om (deschis la cap!!) care doreste sa faca mai mult in/din viata sa. La acest seminar, unde au participat circa 400-500 de persoane, dl. Friedl se comporta foarte normal si se "amesteca" cu toata lumea in pauza de cafea... Cam stingher pe ici-pe colo, pentru ca oamenii nu aveau curajul sa interactioneze cu "asa o somitate". Il priveau... ii zambeau... Oamenii nu aveau curajul... Dar eu... hmm... eu am curajul "sa-mi urmez intuitia"... M-am indreptat direct catre domnia sa si m-am prezentat, apoi i-am pus cateva intrebari protocolare, la care a raspuns foarte degajat, apoi l-am invitat sa faca niste fotografii cu noi si a acceptat (intre timp s-au strans multime sa faca fotografii cu dansul...), apoi i-am oferit o tigara si l-am invitat la masa noastra unde sa-si petreaca "coffee break"-ul... Am aflat cateva lucruri intime si simple, stand fata in fata, de la un om asteptat de 500 de oameni din toata Romania (si pe care il asteapta zeci de mii in lume) doar pentru ca am "avut curajul sa imi urmez intuitia si sa imi ascult inima...". Acest om schimba fata lumii prin aplicarea unei idei simple-simple-simple de tot care are - si va avea! - un impact major asupra vietilor a sute de milioane de oameni din intreaga lume... Sunt recunoscator ca si eu am aceasta sansa!!

Poate ca maine voi povesti despre cardul pe care il voi extrage si Universul din spatele viitorului meu gand cu care "ma joc"...

Din ce in ce mai bine!

Schimbarea

2009-04-16T03:26:00.004+03:00

Viata inseamna schimbare!
Schimbarea inseamna viata!

De cate ori am auzit asta? De multe ori. Uneori ma surprinde schimbarea, alteori o doresc si ea intarzie sa apara asa cum o vreau eu... Oricum ar fi, schimbarea soseste intotdeauna atunci cand este necesara!! Aceasta este o axioma!

Schimbarea se manifesta prin ceea ce se intampla in viata mea, atat in "exteriorul" meu, cat si (mai cu seama!) in "interiorul" meu. Am observat ca incepe mai mereu in interior si usor-usor se dezvolta si prin ceea ce se intampla in exterior. Se porneste prin ganduri sporadice, apoi continua prin cateva idei persistente, urmate de un flux constant de ganduri si emotii. Pe acest parcurs, apar "intamplari" in exterior care parca "se potrivesc" cu ceea ce se construieste in interior... Oamenii reactioneaza diferit (sau "altfel"), se nasc subiecte si intamplari compatibile cu starile interioare aflate deja in desfasurare, apar activitati neobisnuite, mesaje care parca vor sa spuna ceva, usoare complicatii si blocaje in ceea ce pana atunci era oarecum o rutina si se desfasura normal...

Mai la inceputuri, cand eram mai "in parg", ma impacientam pentru ca schimbarea ma punea fata in fata cu Teama. Teama de necunoscut, teama de instabilitate, teama de a pierde ceea ce aveam, teama de a "o lua de la capat", teama de disconfort, teama de esec, teama de nesiguranta... Cu timpul, am trecut prin atatea experiente si schimbari, incat Schimbarea a devenit o constanta in viata mea, o prietena buna pe care o provoc de cele mai multe ori.

Cum asa? Pai... prin schimbare am ajuns sa ma cunosc, prin schimbare am ajuns sa ii cunosc pe cei din jurul meu, prin schimbare am gasit resurse noi si resurse latente in mine, prin schimbare am dobandit cunostinte si abilitati noi, prin schimbare am invatat sa ma ridic de jos, sa ma scutur de praf si sa imi ridic fruntea, prin schimbare am invatat din greselile mele, prin schimbare am invatat sa ma asociez cu oameni mai buni ca mine pentru ca voi deveni tot mai bun astfel, prin schimbare am gasit toate oportunitatile din viata mea, prin schimbare am invatat sa fiu deschis pentru ca intr-o zi marea sansa va trece pe sub nasul meu si ar fi benefic sa nu o ratez, prin schimbare am gasit iubirea, prin schimbare am invatat sa accept "tot ce-mi este dat", prin shimbare am invatat sa iert "nedreptatile", prin schimbare am aflat ca Schimbarea este benefica... si multe altele am trait prin schimbare.

Un lucru imi este clar ca lumina zilei: totul mi se intampla cu un motiv, cu un rost, cu un scop! Exista un plan mai mare decat planul meu, un plan in care eu ma aflu pentru a implini "ceva", o misiune, un rol, o menire. De aceea - am inteles aceasta - sunt pregatit pentru orice. Pentru ca stiu ca tot ceea ce mi se intampla este spre binele si folosul meu si al Planului-cel-mare.

Vreau Schimbarea, astept Schimbarea, intampin Schimbarea, folosesc Schimbarea! Si asta ma va face din ce in ce mai bun!

Cum ar fi sa nu se schimbe nimic...? Sa ramai nou-nascut toata viata, sa fie mereu iarna, sa fie doar zi, sa fie doar un film la care sa ne uitam mereu, doar o vacanta, doar un pantalon si o camasa de noapte, o singura brutarie, un singur copac care nu creste deloc, sa nu te indragostesti, sa n-avem copii, sa fie un singur drum de acasa la serviciu si inapoi acasa si iar la serviciu si iar acasa... Brrr!!! An dupa an...

Imi verific gandurile, emotiile, scopurile si visele. Imi dau seama ca in visele mele se afla Schimbarea! Ma schimb ca sa fiu mai mult, sa fac mai mult, sa am mai mult...

Cu zambetul pe buze, imi amintesc de o zicala celebra: "primul semn de senilitate este sa faci acelasi lucru mereu si mereu si sa astepti rezultate diferite...". Si de inca una: "traim intr-o lume de zombi; oamenii mor pe la varsta de 25 de ani cand inceteaza sa mai invete si se ingroapa la 70...". Doamne, bine ca m-am prins la timp si vreau sa mai invat!

Sunt recunoscator ca exista Schimbare in viata mea! Sunt viu!

Din ce in ce mai bine!

Sunt si fac ce-mi place!

2009-04-05T10:33:00.005+03:00

Traim intr-o lume in care "educatia competitiei" incepe din frageda copilarie. Suntem invatati si apoi ne obisnuim sa ne raportam si sa ne evaluam in functie de ceilalti, de ceea ce au ei, de ceea ce realizeaza ei, de ceea ce sunt ei. In scoala se acorda note si calificative pentru performante. La sfarsitul anului scolar exista un singur "premiu intai". Se dezvolta o competitie intre copii - cine este mai bun!

Sistemul de invatamant promoveaza si dezvolta doar doua tipuri de inteligenta dintre cele zece - cate s-au descoperit - pe care le are fiinta umana. De ce asa? Este evident ca in acelasi mediu, cu aceleasi resurse la dispozitie, cu aceeasi profesori si in aceeasi unitate de timp, copii obtin performante diferite in "competitia scolara". Sunt unii mai buni ca altii sau sunt altii mai slabi decat ceilalti...? Nici una, nici alta... La scoala se pune accent pe inteligenta logico-matematica si pe cea lingvistica. Dar mai exista si alte tipuri de inteligenta: kinestezica (motrica), muzicala (artistica), interpersonala, intrapersonala, spirituala, naturalista... In ultimii ani se vorbeste foarte mult despre inteligenta emotionala. Si chiar despre inteligenta financiara.

Observam de multe ori, chiar si in cazul nostru, ca urmam un anume tip de scoala, obtinem o anumita specializare si apoi punem diploma in rama si ne apucam de "altceva" care ne ofera mai mult din ceea ce gasim ca ar fi potrivit cu "ceea ce ne place". De ce nu ne-am specializat la inceput pe ceea ce ne place? De ce trebuie sa treaca atat de mult timp ca sa aflam ca suntem facuti pentru "asta" si nu pentru "cealalta"? Un raspuns ar fi acela ca atunci cand suntem copii nu prea avem cum sa alegem... Traim intr-o inertie a mentalitatii parintilor nostri. Vremurile se schimba si nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne adaptam rapid, din mers si eficient. Parintii nu sunt vinovati. Nu vreau sa spun asta. Nici bunicii nu sunt vinovati. Doar ca vremurile se schimba cu viteza respiratiei... si ceea ce acum cativa ani era valabil, astazi deja s-a schimbat si maine va fi invechit...

Era Industriala a inceput pe la 1700, a durat cca. 250 de ani. La sfarsitul anilor '80 am intrat in Era Informationala. Acum am si trecut deja in Era Comunicarii... Pentru ca informatiile exista peste tot, oricand, oriunde si stim cum sa le accesam. Teoretic, toata lumea poate sa stie tot, in orice moment. Dar de ce informatii avem nevoie? Aici e dichisu'...

Daca am cauta informatiile potrivite tipului de inteligenta dominant propriu, daca am dezvolta pasiunea si am porni pe un drum al lui "sunt si fac ce-mi place", am vedea ca viata nu mai este deloc o competitie cu altii... ci una cu tine insuti!

Ce iti doresti din adancul inimii? Ce te-ar face sa iesi din casa oricand si oricum? Ce anume iti creeaza acel fior de bine cand te gandesti la acel ceva? Crezi ca ai putea gasi in inima ta asa ceva...? Sunt mii si mii de oameni in istoria omenirii care si-au urmat pasiunea, daruind lumii inventii, performante de toate felurile, descoperiri si constructii nemaivazute, revolutii... Dar si-au urmat pasiunea si atunci cand erau numiti "nebuni"... si au schimbat lumea!

Eu cred ca astazi vorbim de "incalzirea globala" pentru ca prea multi oameni nu fac altceva dacat sa produca CO2 si... atat. Categoric nu ne-am nascut doar pentru asta, doar sa dam "de mancare" la plante, sa asteptam salariul cu care sa ne luam de mancare si de imbracat "mai frumos ca altii" ca apoi sa producem iar CO2...

Sa-ti gasesti visul si pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de Creator. Sa-ti dezvolti pasiunea este o obligatie, o indatorire fata de semeni. Nu ar mai exista nici o competitie intre oameni daca fiecare si-ar hrani si dezvolta pasiunea proprie. Pentru ca nu l-ar mai interesa ceea ce este in jur... ce parere are x si y despre el... cum il "vede lumea"... Fa un exercitiu folositor tie si Lumii: intreba-te daca iti place ceea ce faci in fiecare luni dimineata. Apoi, daca raspunsul este "nu", intreaba-te ce ai vrea sa faci in fiecare luni dimineata. Ai vrea copiii tai sa faca acelasi lucru ca tine...? Care e pasiunea ta...? Care este talentul tau...? Inca nu este tarziu sa le cauti si sa le gasesti...

Nu stii cum? Te invat eu. Inchide ochii, inspira adanc, expira si linisteste-te... Nu deschide ochii pana ce nu gasesti. Cauta inauntru acolo... nu cauta afara.

Cum am putea gasi, ca parinti si educatori, care este inteligenta dominanta a copiilor nostri? Poate ar trebui sa-i lasam in pace si apoi sa-i observam... Am constata apoi ca toti sunt la fel de buni in a-si explora talentul si a-si dezvolta pasiunea... Lumea noastra ar fi plina numai de premiul intai... De fapt... nici nu am sti ce este acela premiu sau functie de conducere sau salariu...

Din ce in ce mai bine!

Acum!

2009-03-31T04:14:00.004+03:00

Ce poti face cu trecutul tau? Nimic!

Ce poti face cu viitorul tau? Nimic!

Ce poti face ACUM? TOTUL!

ACUM este singurul moment care exista, este singura clipa in care existi, este singurul gand pe care il ai. Acum. La ce te gandesti? Viata ta e acum... in acest moment! Daca vrei sa schimbi ceva, fa-o acum. Nu exista "altadata"... Acum ia o decizie. Si daca nu iei o decizie, inseamna ca iei decizia sa nu iei nici o decizie.

Iubeste ACUM, daruieste ACUM, zambeste ACUM, opreste-te ACUM, porneste ACUM, mangaie ACUM, imbratisea-za pe cineva ACUM, fii recunoscator ACUM, suna pe cineva ACUM, exprima-te ACUM, fii Tu insuti ACUM... Roaga-te ACUM! Viseaza ACUM! TRAIESTE ACUM!

Gandul tau de ACUM esti TU!

Din ce in ce mai bine!

Vecinul...

2009-03-18T17:20:00.003+02:00

Am inceput sa zambesc la amintirea unei povestioare cunoscute...

Se zice ca un cetatean s-a gandit sa isi planteze cativa copaci in spatele casei, in gradina. S-a apucat de sapat si tot sapand gropi pentru copaci, a dat de un filon de aur. Chiar in gradina lui! Nu-i venea sa-si creada ochilor si sapand mai departe a descoperit ca era o bogatie de nedescris. A inceput sa valorifice aurul gasit si viata i s-a schimbat decisiv in acest fel. A devenit un om instarit, unul dintre cei mai bogati oameni ai locului. Era un om obisnuit pana nu demult... Fiind un om cumsecade, ajuta si biserica, ajuta si satul in care traia. Si-a tot aranjat viata ca un om bogat si de cate ori avea nevoie de cate ceva, mergea in gradina si mai scotea niste aur cu care isi satisfacea dorintele. Langa acest om al nostru, in curtea vecina, traia un om foarte sarman... asa de sarman ca nu avea de multe ori ce manca si traia din cersit si din mila altora de multe ori. Omul nostru l-a ajutat in cateva randuri cu de toate, i-a luat haine, i-a dat de mancare dar vecinul facea cumva si tot sarac si vai de el era. Dar parca nici nu-i pasa prea mult de el si obisnuia sa cerseasca mai departe. Omului nostru i s-a facut mila intr-o zi si a mers la casa vecinului sarac. A batut la poarta si intrand in vorba cu dansul, i-a propus sa vina in gradina din spatele casei sale sa-i arate ceva. I-a aratat groapa si faptul ca acolo se afla o bogatie pe care ii dadea voie sa o exploateze si el ca sa-i fie mai bine. Ca doar el avea deja de toate si s-a gandit ca mai este si pentru altii... Cumsecade, nu gluma! Vecinul sarac se uita si nu zicea nimic... Omul nostru, mirat peste masura de lipsa de reactie a vecinului, ii spuse sa dea fuga sa-si ia o lopata si sa-si ia aur cat are nevoie. Saracul zise ca nu are lopata. "Du-te si cumpara-ti o lopata si hai sa sapam amandoi. Vei scapa de saracie!" Saracul s-a uitat in gol si a raspuns... "Nu pot, vecine! Matale stii cat costa o lopata? Nu am cum..."

Saracia este o stare a mintii... si pentru unii dureaza toata viata!

Din ce in ce mai bine!

Oportunitate uriasa!

2009-03-14T15:47:00.007+02:00

In urma cu cateva luni, pe la jumatatea lui octombrie, ne-a abordat un prieten. Totul a fost in foarte mare graba pentru ca eram in drum spre birou si am acceptat, totusi, sa trec pe la el pe la birou cateva minute. Chiar nu aveam timp. Prietenul nostru, un om "rar" in care avem incredere "cu ochii inchisi", dorea sa ne arate o idee, o oportunitate de a ne imbunatati viata. Repet, incerederea in aceasta persoana este absolut nestirbita. El incerca, in putinul timp de 10 minute pe care l-am acordat acestei intalniri, sa imi explice cum stau lucrurile in general in lumea in care traim. Noi avusesem de multe ori astfel de discutii despre viata, lume, finante etc. Deoarece convingerile noastre sunt asemanatoare, l-am rugat sa sara peste "introducere". Apoi a incercat sa-mi deseneze o mica schema prin care sa inteleg cum circula banii "in natura". Timpul expirase deja. M-am ridicat hotarat fiind sa plec. Un pic impacientat, prietenul meu a fost foarte direct: "Astazi este ultima zi in care se inchide o sansa mare. Eu mi-am cumparat retele de consumatori in Europa. Te intereseaza si pe tine?". "Retele de consumatori...?" am intrebat eu, asezandu-ma la loc pe scaun. "Da. Retele. Si astazi la ora 15.00 se inchide o etapa in acest proiect european." M-am uitat la ceas instinctiv... arata ora 10.15. Mai erau cateva ore. Recunosc ca mi-a atras atentia teribil. "Si pot si eu... sa imi cumpar retele de consumatori?" "Desigur. De aceea ma straduiesc sa-ti arat...". "Dar chiar nu mai am timp. Trebuie sa ajung la sedinta de luni dimineata si pana la Buftea fac ceva timp. Ce ar trebui sa fac? Cum? Ma inveti si pe mine?" Mi-a explicat in cateva cuvinte cum se extinde reteaua in Europa, inclusiv in Romania, coordonata de o firma din Elvetia dupa o idee simpla si geniala a unui domn din Austria care nu a facut altceva decat sa puna la punct un sistem in care principiul este "Win-Win-Win". Adica toata lumea are de castigat. Pana acum auzisem de win-win dar nu si de win-win-win. Asta mi s-a parut tare de tot pentru ca eu cred ca este intotdeuna loc pentru toata lumea sa castige. Mi-a zis ce suma as avea nevoie sa pornesc ca si el cumparand retele de consumatori in Romania si Austria. "Nu uita ca la ora 15.00 se inchide posibilitatea pentru Austria pentru ca astazi este ultima zi din aceasta campanie. Sunt doar 15.000 de oameni in toata Europa care au acces." Am multumit inca o data pentru informatie si posibilitate. Mi-am dat seama ca nu stiam nimic despre idee, sistem, firma si unde se duc banii mei daca ma hotarasc... Dar nu ma indoiam ca este un lucru bun daca prietenul meu a facut si el asta, stiindu-l om intreg si responsabil. "Te va suna Anca repede!" am zis eu iesind pe usa. INCREDERE, INCREDERE, INCREDERE!! Pana la ora 15.00 Anca fusese la banca, platise suma si se inregistrase printre norocosii 15.000 care au prins oportunitatea in aceasta etapa de dezvoltare a proiectului in Europa. Suma nu este relevanta. Atitudinea este totul! Relevant este ce incredere am avut si ce iti poate aduce aceasta!

A doua zi... am inceput sa pun intrebari... Aproape ca nu intelegeam nimic din ceea ce mi se explica. Dar, oare mintea mea era deschisa? Oare nu cumva ma cuprinsese indoiala, grija, frica...? Imi faceam griji ca iar "am pus botul" la cine stie ce sistem de imbogatire rapida... schema financiara... Vreme de doua saptamani am fost suparat, frustrat, nervos... Eram inchis la orice informatii care veneau spre mine. Eram convins ca am facut o prostie si ca mi-am aruncat banii pe fereastra. Ma consolam la gandul ca nu sunt multi bani si ca o sa fac altii la loc. Dar nu puteam sa inteleg de ce am facut-o... Oameni seriosi incercau in toate felurile si sub toate formele sa-mi explice "in ce ne-am bagat" si sustineau ca am facut un lucru excelent. Anca era foarte linistita si incerca sa ma faca si pe mine sa vad partile bune. Am hotarat sa ma opresc din "vaicareala" si sa fac ceva ca sa inteleg sistemul. Cateva saptamani am mers la prezentarea saptamanala gratuita din fiecare miercuri din Bucuresti. Si usor... usor... mintea mea s-a deschis si am inceput "sa vad"... detalii, aspecte, calcule, amanunte. Mi-am recapatat suflul si mi-am dat seama ca nu am gresit. Si iata cum... se deschidea o oportunitate in fata mea! De fapt, eu eram deja prins in ea si inca intr-un mod favorabil. Cu un start excelent, ca la carte! Acum, daca eram deschis la minte, am inceput sa cunosc oameni care fac bani seriosi deja si care stau pe cai mari in acest proiect. Oameni dedicati, corecti, seriosi si care vroiau sa ma ajute si pe mine sa inteleg ca sunt pe drumul drept. Am inceput sa intreb dar am inceput si sa ascult! Si acum ma felicit ca am platit acest timp si efort.

Acum pot sa afirm ca este una dintre cele mai mari si sigure oportunitati care exista in acest moment in Europa, inclusiv in Romania. Cu atat mai mult cu cat este accesibila oricui si este foarte-foarte simpla ideea care sta la baza acestei oportunitati!

Lyoness Holding A.G. din Elvetia grupeaza puterea de consum a multor clienti (consumatori) si o directioneaza catre anumiti comercianti care ofera reduceri de pret semnificative acestor clienti. Singur nu am prea multa putere de consum... Daca mergem mai multi cumparam mai mult. Daca mergem foarte multi... puterea noastra de consum este foarte mare... Asta-i principiul. Firmele (comerciantii) au nevoie de volum, au nevoie de publicitate gratuita (se numeste "word of mouth"), au nevoie de clienti si au nevoie de clienti fideli. TOATE ASTEA le oferim noi comerciantilor. Ce ne ofera ei noua? In baza unui card de fidelitate (nu card de bani) ei ne ofera reduceri masive de pret la toate produsele si serviciile comercializate. Reducerile se distribuie astfel: o parte intra cash in contul celui care cumpara, o parte merge catre cel care a facut recomandarea si o parte se depun intr-o "pusculita" care... face pui! Acolo se inmultesc banii mei (pe care ii merit!) pentru ca sunt client fidel acestor comercianti. Si de ce nu as fi? Niciodata nu mi-a dat nimeni nimic pe banii mei in afara de produsele cumparate. Poate uneori am primit puncte si apoi produse pe care nu le vroiam... Si atat! Ca orice oameni normali, cumparam si noi de mancare, consumabile, combustibil, haine din cand in cand, mai iesim la un restaurant etc. etc. Acum iau bani cash inapoi de la fiecare cumparatura, iau bani cash de la fiecare cumparatura pe care o fac cei recomandati de mine, iau cash de la fiecare cumparatura pe care o fac cei recomandati de cei pe care i-am recomandat si (de parca nu era suficient) resturile de reduceri care intra in pusculita mea fac pui si se inmultesc fantastic!! Am facut intr-o luna de zile cam atatia bani cat face un manager de vanzari la o companie de distributie sau cat un angajat intr-o functie de conducere care sta intr-un birou de dimineata pana seara straduindu-se sa-si satisfaca sefii... Si asta este doar pentru ca mi-am deschis mintea si gura si am inceput sa iau cat de cat in serios aceasta activitate... Nu vorbim aici de startul in campania pentru Europa. Vorbesc doar de ceea ce am facut noi in jurul nostru... Roadele din campania de Austria urmeaza sa le culegem mai tarziu... Oricum... sunt deosebit de placut surprins de cat de deschisi sunt oamenii la aceasta idee, de cat de repede inteleg ca nu trebuie sa faca nimic in plus fata de ceea ce fac zilnic (adica sa cumpere produse si servicii si sa vorbeasca despre asta), de faptul ca nu trebuie sa vinzi nimic si ca nici nu esti conditionat de nimic absolut. Este simplu si clar totul ca lumina zilei!

Cum sa ma felicit eu si sa ma rasplatesc pe mine si pe Anca pentru acel moment de inspiratie si de incredere? Cum sa-i multumesc prietenului nostru care a avut dorinta sa ne ia alaturi in aceasta oportunitate? Acum suntem linistiti pentru ca ne aflam in siguranta! Si cine nu isi doreste siguranta in zilele noastre? Si siguranta asta ne face LIBERI! SUNTEM LIBERI!!

Este benefic cand accepti sa vezi si din alt unghi o situatie... Este corect fata de tine sa explorezi o oportunitate si sa platesti un mic pret "de ego" pentru a afla mai multe informatii...

Unul dintre mentorii mei imi reaminteste cateodata: "oamenii care spun ca stiu, nu sunt inca pregatiti sa invete...!". Slava Domnului ca recunosc ca "nu le stiu pe toate"...

Din ce in ce mai bine!

Casa Nobila de la Pestera

2009-03-13T03:45:00.012+02:00

Mi-am amintit de scurta vacanta petrecuta la Pestera (Moeciu) impreuna cu fetele mele, acum vreo luna de zile.

Corina...
Diana...

Am ajuns la Casa Nobila vineri seara tarziu... pe la 22.30.

Am despachetat rapid si am pornit catre casa prietenului meu Dan care locuieste la aproximativ 200 de metri departare. Am pus de un gratar, am ciocnit un spritz de Odobesti (de care ne place noua), am sporovait pana mai tarziu...

A doua zi... ne-am trezit cu noaptea-n cap... pe la ora 11.00. Am servit micul dejun. Au sosit si alti oaspeti in casa. Un grup de tineri galagiosi si veseli care au si incins un gratar.

Afara era soare orbitor. Am programat o plimbare la Pestera Liliecilor, numele de la care vine si numele satului - Pestera. Cosmin, copilul Nicoletei, gazda noastra, urma sa fie ghidul nostru. A sosit si baietelul lui Dan - Danut. Cu totiii ne-am tras gecile anti-vant si am pornit pe jos care Pestera Liliecilor. Cam 2 km de mers pe jos intr-un cadru natural fara asemanare... Am vorbit, am povestit, ne-am jucat...

Pestera asta este o pestera adevarata. Zeci de inscriptii pe pereti (unele din anii '30), stalactite, o galerie in bezna care se adanceste ingustandu-se tot mai mult... Un singur liliac am vazut noi stand cu capul in jos, nepasandu-i de nimic si ceva urme de oameni sub forme de peturi, cutii de bere si hartii... Aveam o lanterna buna cu ajutorul careia ne-am putut bucura un pic de aceasta experienta. Corina zbiera de mama-focului de frica, Diana nici nu a vrut sa intre. Baietii faceau mishto de Corina si am hotarat sa iesim... Pe drumul de intoarcere am facut cateva fotografii si am fost arbitru activ intre cei doi baieti de 7 si 9 ani care nu mai pridideau cu impunsaturile si cu discutia despre cine are dreptate intre ei... Buna plimbarea!

Seara am facut-o lata. Am mers la Dan si Lenus, unde a sosit si o prietena din Brasov care isi sarbatorea ziua de nastere, era acolo si cumnatul lui Lenus din Italia si niste prieteni din Bucuresti. Gratar al carui foc s-a aprins dupa ce ne-am rugat de el 3 barbati timp de 1 ora, spritz de care nu ne-am rugat si care curgea de la sine, povesti, distractie... Fetele au plecat la somn mai devreme; pe noi ceilalti ne-a apucat 5 dimineata jucand table pe masa din curte, afara in ger. Excelent!!

A doua zi am beneficiat de tratamentul intensiv al Corinei care mi-a descantat, m-a masat, m-a mangaiat, m-a lasat sa dorm pentru ca... imi plesnea capul! Deh... shpritzul, bata-l vina! Diana a incins messenger-ul...

Ne-am luat la revedere cu promisiunea ca vom reveni. Pe la ora 16.00 am plecat prin pasul Rucar-Bran, apoi prin Pitesti spre Bucuresti. Am ajuns cu bine exact la 48 de ore dupa ce plecasem.

Cu ce am ramas? Cu amintiri din Rai. Oricat ai povesti, nu ai cuvinte sa descrii frumusetile pe care le vezi la Pestera.

Ospitalitatea de la Casa Nobila este exemplara. Oameni cu suflet isi dau si pielea de pe ei ca sa te simti bine. Cu simplitate si bun simt, te fac sa simti ca esti servit. Confortul este desavarsit. Nici nu ai nevoie de atat confort. Peisajul este mirific. Este incredibil.

Cum sa nu revii? Cum sa nu visezi?

Din ce in ce mai bine!

PS: Nicoleta Tabacaru - Casa Nobila - 0744.816.418.

Oglinda

2009-03-09T23:52:00.003+02:00

Am auzit de un tip care se uita in fiecare dimineata in oglinda.

Pufff... Ce e nou? Toti ne uitam dimineata in oglinda...

In fiecare dimineata, tipul asta se uita in oglinda. Se uita... Se uita... Nu ii placea ce vedea. Nu stiu care erau motivele pentru care nu ii placea ceea ce vedea. Omul era normal. Se uita in oglinda, ca orice om. Apoi iar se uita...

Intr-o zi "mai proasta", uitandu-se in oglinda si enervandu-se peste masura de ceea ce vedea, ii trase un pumn... Oglinda se sparse in sute de bucati.

Dupa cateva zile, o inlocui cu una noua, parandu-i rau pentru ceea ce a facut.

Dupa o vreme... uitandu-se din nou in oglinda... se enerva din nou asa de tare privind acolo, ca se razbuna din nou pe ea. Si din nou o inlocui, dupa o vreme, cu alta noua...

Mai trecu o vreme... oglinda ii statea in fata in fiecare zi... se uita... nu-i placea ce vedea... o spargea... o inlocuia... Si tot asa... pana cand intr-o zi a hotarat sa nu mai puna o alta oglinda in loc, considerand ca nu arata ceea ce vrea el sa vada...

Din ce in ce mai bine!

Zambete...

2009-03-06T14:34:00.002+02:00

2 martie 2009. Ma trezesc. Zambesc... Imi fac exercitiul mental si imi pun ziua in ordine. Merg la baie. Fac un dus. Apoi ciugulesc ceva. Imi imbratisez iubita. "Te iubesc, Anca!". Zambete. Ma imbrac si cobor. Cumpar flori. Mergem la d-na contabil. Cateva fete zambitoare. Rezolvam si iesim. Este inca dimineata. Este frig. Merg spre Buftea. Opresc la Universitate. Parchez. Intru la libraria "Noi" sa caut o carte. Nu o au. Inca un zambet. Pe strada, plin de martisoare. Opresc pe rand in doua piete. Nu au ghiocei. Alte zambete. Negocieri pentru alte flori. Refuz frumos si zambesc. Ma intalnesc intamplator cu Dan Popi. Zambete. Revedere. Complimente. Apoi "La revedere!". Pe drum ascult CD cu Skip Ross. Minunat! Energie. Intelepciune. Trec de Mogosoaia. Natura zambeste. Eu stiu ca voi gasi ghiocei. Buftea. Opresc pe dreapta. Bate vantul. Traversez. Multumesc soferilor care imi acorda prioritate la trecerea de pietoni. Zambete. Flori. Flori. Flori. Ultima taraba formata dintr-o cutie de banane asezata cu gura in jos. Ghiocei. Cativa. Eu cer mai multi. Zambete. "Imediat!". Aduce fata si brebenei. Iau cat am nevoie. Platesc. Zambete largi. Emotii. Am gasit! Traversez. Intru la librarie. Mica, stramta. Caut cartea "Manager la minut". Nu este. Zambete. O comand. "Veniti miercuri". Zambete. Ajung la birou plin de ghiocei si brebenei. Ofer Otiliei. Zambete. Apoi un martisor. Zambete. Lucrez. Mesaje, mesaje, mesaje. Cateodata zambete printre zambete. Fumez. Beau cafea. Mai ofer martisoare si flori. Zambete multe, peste tot zambete. Ma suna Corina la telefon si vorbim cateva minute. Zambete. Am energie. Ofer zambete si primesc... zambete. Un sandwich la On Set. Zambete. Vorbesc cu Eugen. Planuri. Zambete cu gandul la viitor. Citesc mesaje si documente. Ciudate. Zambesc. Ma suna Diana la telefon si vorbim cateva minute. Zambete. Sosesc Dragos si Radu la birou. Imbratisari. Zambete. Nu ne-am vazut de cateva zile... Am apoi o mica "altercatie" cu cineva... Mici nervi. Inca un sandwich, alte zambete la On Set. Ma intorc in birou. Ripostez nervos. Tacere. Lucrez la un decont restant. Vera ma asteapta. Ajung. Flori si zambete. Discutie... discutie. Zambete. Imi strang bagajul in birou si imi cer scuze pentru iesirea mea nervoasa de mai devreme. Zambete de peste tot. Lume multa, treaba multa. Ies. La Paula si Dana in birou, flori si zambete multe. Discutie. Suna telefonul. Convorbire cu zambete telefonice. Alex ma asteapta la masina. Plecam. Glume, discutii, zambete pe drum spre Bucuresti. Alex "descaleca" la Galeriile Orizont. "La revedere!". Zambete. Vorbesc la telefon cu Victor. Planificam revederea. Zambete. Prin cap imi trec idei multe, proiecte multe. Benefice. Zambete. Ajung acasa. Zambete. Anca, Ada, Vlad, va iubesc! Zambete! Plecam la prieteni, la familia Costea. Ajungem. Zambete. Masa, bere, vorbe, proiecte comune. Zambete. Rasete. Telefon de la Corina cu vestea despre primele ei vanzari si realizari. Fericire pe mine! Zambete. Bucurie. Este tarziu, le prezentam afacerea Lyoness prietenilor nostri. Intrebari, raspunsuri, planuri, zambete. Ne impachetam si mergem spre casa. Discutii ca este tarziu si ca nu imi dau seama ca sunt atemporal... Da, sunt atemporal!! La ce ma ajuta sa masor timpul? Timpul este vesnic!! Zambesc... Ajungem acasa. Vlad, adormit... zambeste catre noi. Noi... zambete. Copiii adorm. Si Anca. Eu rememorez o zi minunata. Scriu. Inca o zi din viata mea. Zambesc. Imi pun un strop de vin in pahar. Maine e o alta zi minunata. Zambesc. Minunat! Noi provocari ma asteapta. Zambete. Am luat decizii pentru viata mea. Sunt liber, infinit de liber!! Ce plante frumoase am in ghivece! Si ele zambesc catre mine. Ce mai pot sa zic? Ce mai pot sa fac? Doar sa zambesc... Inca un strop de vin... Atatea zambete intr-o singura zi...?? Eu sunt un om obisnuit cu o viata neobisnuita. Dumnezeu este cu mine in fiecare clipa si in fiecare zambet! Dumnezeu este peste tot! Imi zambeste... Adorm zambind...

Din ce in ce mai bine!

Am doar 16 ani...

2009-03-03T18:11:00.005+02:00

Exista stari, emotii, sentimente pe care cuvintele nu le pot descrie... Ce este un vis implinit? Cum poti sa descrii ceea ce simti? Emotia se simte, nu poate fi descrisa in cuvinte. Ne straduim, dar oare putem cu adevarat sa dam viata emotiei prin cuvinte...?

Diana a implinit 16 ani pe data de 1 martie 2009. Ce simt? Recunostinta! Da! Recunostinta! Este o caldura care ma invadeaza, ma patrunde si ma aduna la un loc...

Am fost sambata cu Diana, Corina si Andrei la "petrecut timp impreuna". Am propus un restaurant chinezesc sa sarbatorim. Alegerea mea pentru ca mie imi place.

Uite cum se schimba situatiile obisnuite in amintiri de nepretuit... Acelasi decor. Alt context. Alte emotii! Fetita mea cea mica a implinit 16 ani!!

Sunt "batran"? Ooo... nu! Nici vorba! Sunt mai tanar ca niciodata! Privesc viata prin ochii copiilor mei. Este minunata!! Minunata... Descopar lumea, dragostea, relatiile, provocarile lor si ale mele, tensiunile si bucuriile marunte, tentatiile si confuziile varstei tineretii, primesc reprosuri si apoi iubire nemarginita, gasesc traditia din bunici si noul din nepoti, ma dor notele mici dar jubilez la gandul ca nu conteaza deloc, insist pe educatie dar imi amintesc ca exemplul sunt eu cu tot ceea ce sunt si fac... Te iubesc, Diana! Te iubesc, Corina! Ii sunt recunoscator lui Dumnezeu ca sunteti in viata mea si ca pot sa descopar viata prin voi!

Multumesc, Cleo, pentru ca mi-ai daruit fetele! Ce vis frumos a fost... Ce realitate minunata este!!

La multi ani, Fetita Mea!

Din ce in ce mai bine!

Timp si bani!

2009-02-26T12:51:00.006+02:00

Cele doua notiuni pe care oamenii le definesc si le inteleg in nenumarate feluri...

Care este raportul dintre bani si timp? Le poti avea pe amandoua? Eu am identificat prin propria-mi experienta dar si din experientele altor oameni cateva tipuri de gandire in ceea ce priveste aceste doua valori: timpul si banii.

Timpul inseamna bani! (mai cunoscuta e sintagma "time is money")

Oamenii care cred aceasta "castiga" banii. Acestia isi vand timpul. Exista doua tipuri de oameni in aceasta categorie:

a) oameni care lucreaza ca angajati intr-o organizatie - acestia isi vand timpul pentru bani pentru ca se duc la serviciu dupa un program stabilit (si care deseori nu se respecta, "se prelungeste"). Cateva caracteristici ale acestei categorii:
- nu mai lucreaza (nu mai merg la serviciu) => nu mai au bani
- banii sunt limitati de "timpul vandut" - nu pot castiga mai mult pentru ca timpul este finit... 24h/zi (singura schimbare este sa castigi mai mult per perioada de timp, adica sa fii "calificat")
- nu pot sa-si exprime personalitatea pentru ca se afla intr-un sistem inchis (eventual schimba sistemul cu altul...)
- de obicei (cu mici exceptii) nu au nici timp si nici bani - pentru majoritatea dintre acestia "luna este mai lunga decat salariul"
- nu risca nimic niciodata

b) oameni care au o afacere (adica lucreaza ca angajati pentru ei insisi) - acestia sunt proprii lor angajati. De multe ori ma intreb daca acesti oameni au afacerea sau afacerea ii are pe ei...?
- sunt ocupati cu afacerea si nu au niciodata timp chiar daca au (mai) multi bani
- aproape niciodata (cu mici exceptii) nu au suficienti bani
- isi traiesc viata sub stres cautand sa rezolve probleme si sa gaseasca solutii pentru a rezista in afaceri

Iata alte afirmatii ale celor care sunt in aceste doua categorii:
Banii nu cresc in copaci!
Banii se castiga greu si cu munca multa!
Bogatii fura!
Bogatii sunt rai!
Mai bine sarac si cinstit!
Nu am timp sa fac si altceva!
Nu am bani pentru ca am rate de platit la banca!

Exista si alt fel de gandire... Banii sunt o idee! Cu alte cuvinte, banii sunt rezulatatul unei idei, adica ei nu exista pana cand nu exista ideea, adica banii "se fac"!

Oamenii care gandesc astfel "fac" bani! Ei nu isi vand timpul. Exista si aici doua categorii de oameni:
a) proprietari - oameni care construiesc organizatii, construiesc sisteme. Sunt caracterizati de faptul ca:
- au idei si curajul sa le puna in practica
- folosesc timpul altora si angajeaza alti oameni pentru a fi eficienti
- creaza sisteme functionale care sunt eficiente si in absenta lor, devenind astfel rentieri
- sunt dispusi sa riste

b) investitori - acesti oameni cauta afaceri profitabile in care sa-si investeasca banii pentru a crea si mai multi bani. Au urmatoarele caracteristici:
- sunt absolut liberi
- nu muncesc - a face bani este un hobby, un joc
- sunt dispusi sa riste calculat
- sunt bogati

Iata alte modele de gandire ale oamenilor din aceste ultime doua categorii:
Nu munci pentru bani, munceste ca sa inveti!
Banii se afla peste tot din abundenta!
Creaza sisteme care sa functioneze in lipsa ta!
Nu te opri din a invata!

Cum e mai bine? Sa muncesti 10 ore pe zi pentru un salariu lunar? Sau sa dai viata unei idei - la care lucrezi poate un an! - dar sa faci de o suta de ori salariul pe o luna?

Din ce in ce mai bine!

De cat avem nevoie?

2009-02-25T01:29:00.006+02:00

Ascult la stiri ca o cometa s-a apropiat la 61 milioane de km de Pamant... Am citit si in ziar... Oamenii sunt preocupati de comete...

Apoi vad la stiri ca un domn a fost pradat de cele... 40 de ceasuri pe care le avea in casa. 40 de ceasuri??! Imi pare rau sincer pentru domnul acesta.

Inca o stire "de senzatie": o licitatie din Paris inregistreaza sume record pentru obiecte de arta aflate la vanzare.

Urmeaza o stire legata de criza... Firmele de confectii sunt devastate si la cateva zile o astfel de firma da faliment. Motivul? A scazut consumul.

Asta e buna: bancile vor sa acorde credite dar nu au cui! Ha-ha-ha!! Normal ca vor sa dea credite, ca doar din asta traiesc bancile!!

Apoi m-am delectat cu noua colectie de "bucatele de material" a unui mare creator de moda international prezentata de cateva domnisoare suuuuuuubtireleeeee... Mama, ce de flash-uri!

Acum 20.000 de ani oamenii traiau in pesteri si in adunari sub forma de triburi. Cautau sa isi asigure hrana, sa se adaposteasca de vremea rea, sa procreeze si se bucurau din plin de viata. Aveau in proprietate o piele de animal cu care se infasurau (de unde si expresia "imi dau si pielea de pe mine"), detineau o unealta de vanatoare si probabil un loc in acea pestera. Si erau fericiti!

Dupa 20.000 de ani, oamenii din aceeasi rasa traiesc diferit cu toate ca nu au nevoie de nimic mai mult ca sa fie fericiti! Au... "evoluat"...

Cat ai nevoie sa mananci ca sa nu mori de foame? De cat spatiu ai nevoie ca sa traiesti la adapost? De cate pulovere, camasi, pantaloni, tricouri "de firma", rochii, genti, pantofi, ceasuri, margele ai nevoie ca sa te protejezi? De cate unelte ca telefon, autoturism, laptop, plasma, mp4, rasnita, cuptor cu microunde ai nevoie? De cate din toate acestea ai cu adevarat nevoie? Sincer!

De ce avem nevoie ca sa fim fericiti? Ce ne trebuie? Cat ne trebuie? Se pare ca nu e nevoie de atat de multe din toate acestea si altele pentru ca eu stiu oameni care au mult din toate si nu sunt fericiti... Si stiu oameni care nu au mai nimic din acestea (aproape ca ai zice ca traiesc ca acum 20.000 de ani), oameni care sunt foarte fericiti si foarte recunoscatori pentru "tot ce au", pentru viata lor, pentru familia pe care o au, pentru ca isi traiesc viata. Si sunt gata "sa-si dea si pielea de pe ei" daca le-o ceri!!

Ii invatam pe copii sa stie ce este proprietatea, ii invatam sa scrie si sa citeasca, ii invatam sa pretuiasca bunurile materiale, ii invatam sa se raporteze si sa se compare cu altii care au bunuri materiale, ii invatam sa lupte pentru dreptatea lor, ii invatam tot ceea ce stim si ii invatam prin exemplul nostru.

Hai sa-i invatam pe copii sa fie recunoscatori, sa ii invatam sa (se) iubeasca, sa se apropie, sa se ajute, sa fie toleranti, sa se dezvolte armonios si echilibrat! Stiu ca putem face acest lucru, ca trebuie sa fim exemplele lor pentru ca asa invata copii... din exemplul nostru personal!

"Nu aud ce-mi spui pentru ca vorbeste prea tare ceea ce faci!"

Din ce in ce mai bine!

Un gest reflex...

2009-02-22T23:56:00.004+02:00

Chiar in seara aceasta m-am vazut cu Corina si cu Andrei. Sunt copii cuminti si dragalasi, cam nabadaiosi. Se iubesc ca Tom si Jerry. Se jughinesc tot timpul si nu pot trai unul fara altul. Se afla la o varsta cand inca se invata multe lucruri... (care o fi varsta la care nu mai inveti nimic...?). Acum se invata aspecte legate de viata in doi.

Ma distrez cand vad ca lucrurile se repeta mereu si mereu. Adica alti oameni, la aceeasi varsta, invata aceleasi lucruri... Cum sa ne purtam unii cu altii, cum sa cerem de la celalalt, cum sa toleram, cum sa ingaduim, cum sa zambim atunci cand trebuie, cum sa incurajam, cum sa construim o relatie... Si imi amintesc ca la aceeasi varsta eram "asistat" din cand in cand de "oameni mari" cu experienta, care ma sfatuiau si ma invatau anumite lucruri. Cea mai mare majoritate a lor le-am deprins... si ce bine mi-au prins.

Acum ma uitam la Corinuta mea cum isi punea singura geaca pe ea. Andrei statea in spatele ei si se uita si el. Eu sunt obisnuit - din reflex - sa tin haina unei femei, fie ea si fetita mea. De data asta m-am abtinut, asteptand sa vad ce face Andrei. N-a facut ce mi-as fi dorit. A facut ce m-am asteptat. Nu m-am suparat, ci m-am amuzat.

Am deschis imediat discutia... cam abrupt, recunosc.
- In zilele noastre nu se mai poarta ca barbatul sa tina haina femeii... E demodat.
Andrei si-a dat ochii peste cap cu un zambet in coltul gurii. Corina s-a intors zambind catre el si l-a mangaiat pe obraz...
- Lasa, ma, tati... a zis apoi Cori catre mine.
- Stiti povestea cu Winston Churchill? am intrebat eu.
- Nu, au raspuns ei.
- Vreti sa o stiti?
- Da, daca vrei sa ne-o zici.
- Se zice ca Winston Churchill, unul dintre cei mai mari oameni ai istoriei lumii, se plimba intr-o seara impreuna cu aghiotantul sau pe strazile Londrei. La un moment dat, pe o strada mai rau famata, trecand pe langa o femeie usoara, una din multele ce se aflau in "orele de serviciu", isi scoase palaria cu respect si inclinand din cap, spuse "Buna seara!" cu un zambet cald. Apoi trecu mai departe ca si cum toate lucrurile erau la locul lor. Aghiotantul lui Churchill, consternat de ceea ce tocmai vazuse, se hotara sa afle amanunte... "Nu va suparati, d-le Churchill... nu inteleg ce se intampla... nici nu mai zic ca nu trebuia sa fim pe o astfel de strada la aceasta ora... ati putea fi vazut in locurile acestea... si nu ar fi bine pentru imaginea dvs. publica... ce sa mai zic ca dvs. tocmai ati salutat o femeie usoara. De unde o cunoasteti? Daca v-a vazut cineva? De ce ati facut acest gest? Cum puteti saluta o astfel de persoana?" Winston Churchill s-a oprit din mers, a tras un fum din nelipsitul trabuc si i-a raspuns insotitorului sau: "Nu o cunosc pe acea doamna. Acesta este un gest de buna crestere si nu l-am facut pentru domnia sa, ci l-am facut pentru mine...!" Apoi continua sa mearga cu eleganta, salutand in stanga si in dreapta pe cei intalniti in cale...

Patru ochisori ma priveau stralucind de viata...

Eu cred ca au inteles ca bunul simt, buna crestere, eleganta si bunele maniere se poarta peste tot, in orice ocazie, in orice context si cu oricine. Eu aceasta am inteles, mai demult, cand am aflat o astfel de poveste de la "oameni mari" cu experienta.

Ca sa nu mai zic ca tata intotdeauna ii tinea haina mamei mele atunci cand dansa se imbraca! Iar eu am dobandit un gest reflex...

Din ce in ce mai bine!

Oshawa, 10 zile pentru alta viata

2009-02-20T23:36:00.005+02:00

Tata a ajuns internat la Municipal ca sa-l "convinga" medicii ca nu este bine sa manance mult si amestecat si ca sa-i arate ca un regim echilibrat de alimentatie de 7 zile aduce o reducere de greutate de 10 kg! In conditiile in care s-a internat cu 142 kg...

Am inceput din nou, de ieri, regimul Oshawa. Astazi este a doua zi... Sunt intr-o alta lume, parca nu ma aflu in corpul meu... Am o stare de nervozitate accentuata, o senzatie de ameteala continua si acum a inceput si o durere de cap sa ma sacaie... Aplic tehnicile invatate in Metoda Silva. Functioneaza, dar am cate ceva de purificat in acest corp... si am rabdare.

Imi amintesc de prima data cand am tinut acest regim, in 2005. Am avut o revelatie, a fost incredibil. In primele 2 zile m-a durut capul fara incetare. Apoi m-am simtit din ce in ce mai bine pana in a 10-a zi. Am capatat o agerime si o ascutime a simturilor fara precedent. Functiile vitale s-au imbunatatit, starea mea generala s-a imbunatatit. Am devenit mult mai calm, mai echilibrat, mai tolerant, dar mai focusat pe ceea ce aveam de dus la bun sfarsit. Parca as fi capatat alta aura, pentru ca oamenii din jur ma priveau diferit si cu alta atitudine...

Ciprian, prietenul meu bun (de care imi este dor!), mi-a povestit despre acest regim. Nici nu stiu daca este un regim. Cred ca este o cura. Rolul este detoxifierea organismului si reechilibrarea energetica a trupului si spiritului. Corpul fizic este invelit de alte corpuri pe care nu le vedem si care mai sunt numite si aure. Toate acestea au nivele de vibratie si energie diferita. Din corpul fizic, spre exterior, pleaca energie catre celelalte corpuri/ aure. Prin hrana pe care o introducem in corpul fizic, introducem si energie, care se transmite si catre aurele corpului. Exista oameni care pot vedea aceste aure. Eu nu stiu sa fii intalnit vreunul, dar stiu ca exista. Revenind la energie... exista energie Yin si energie Yang. Ambele sunt "bune", nu exista energie "rea". Exista un echilibru intre cele doua tipuri de energii care se afla peste tot. Daca apare mai mult timp o cantitate de energie de un fel, apar dezechilibre energetice care in timp devin afectiuni fizice sau boli. Aceste dezechilibre energetice se vad mai usor si apar mai intai la nivelul aurelor. De aceea, cei care pot vedea aurele, pot spune ce afectiuni fizice sunt pe cale sa se dezvolte, chiar daca in acel moment nu ai acele afectiuni. Pentru ca dezechilibrul energetic se vede mai intai la nivel de aura... In fine... Cura Oshawa consta in a te alimenta timp de 10 zile (ciclul in care sangele se schimba complet) doar cu 4 alimente: orez, grau, hrisca, mei. Aceste alimente sunt 100% cu energie de tip Yang. S-a demonstrat ca apar dezechilibre energetice ca urmare a supra-alimentarii cu energie de tip Yin (pe care o luam din alimentatia curenta). Asadar, 10 zile doar aceste alimente, fierte sau coapte si apa... cat de multa apa plata. Atat. Se poate manca oricat, de fapt cu cat mananci mai mult cu atat este mai bine. Pot aparea (si vor aparea!) anumite stari, dureri... Toate au legatura cu "ceea ce se purifica". Acolo si legat de ceea ce simti este vorba despre o purificare. Doar 10 zile... Ciprian m-a invatat ca daca adaugi si rugaciune este mult, mult mai benefic...

Oshawa a fost un doctor din Japonia, care in perioada interbelica avea un grup de studiu cu acest tip de regim bazat pe medicina holistica si traditionala. A fost interesant sa arate lumii cum se vindeca pacientii sai de diferite afectiuni si cum, dupa lansarea bombei atomice, pacientii sai au rezistat intr-o masura covarsitoare radiatiilor si au scapat cu bine.

Pe mine m-a convins nu doar povestea ci si ceea ce am obtinut in urma curei. Recunosc ca sunt extremist de multe ori. Cand "mi se pune pata", schimb registrul la 180 de grade brusc. Am tinut-o pana acum de 4 ori din 2005 incoace. De fiecare data mi-am reglat greutatea corporala, am obtinut un "refresh" pe toate planurile, mi-am imbunatatit relatia cu mine si cu ceilalti. Ce trebuia lasat in drum, am lasat in drum. Ce era de dus, am dus. A fost mai usor sa iau decizii. De fiecare data am fost motivat de ceva anume. De data aceasta m-a motivat starea de sanatate a tatalui meu. Eu nu voi ajunge niciodata asa! Niciodata!

Tata, te iubesc mult!

Fiecare este raspunzator pentru alegerile sale.

Din ce in ce mai bine!

Adevarata criza...

2009-02-20T11:39:00.004+02:00

Prietena noastra Claudia de la Timisoara ne-a trimis mesajul de mai jos.

Iti multumesc, Claudia!

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru. Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate apare pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitate precum si ziua se naste din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi fara a ramane depasit.

Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii. Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce este mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.

Daca vorbim de criza o promovam, iar tacerea este o exaltare a conformismului.

In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi." - Albert Einstein

Din ce in ce mai bine!

Oameni inteligenti si oameni eficienti...

2009-02-16T02:25:00.004+02:00

Traim intr-o lume a aparentelor... Este mai bine "sa para ca..." sau este mai bine "sa fie asa"?

Cum ma prezint? "Vreau sa par a fi ceea ce vreau sa fiu" sau sunt "ceea ce sunt"?

Traim intr-o lume si o epoca a informatiei. Statistic vorbind, peste 90% din cunostintele omenirii din ziua de astazi sunt acumulate in ultimii 50 de ani... Deci..., aproape tot ce stie omenirea astazi, este rezultatul ultimei jumatati de secol. Acum 100 de ani, cantitatea de informatie disponibila/ existenta se dubla la cca. 100 de ani... Astazi, cantitatea de cunostinte/ informatie existenta se dubleaza la aproximativ 2 ani... La 2 ani!! Asta inseamna ca ceea ce invatam astazi va fi peste 2 ani... invechit. Uita-te la dezvoltarea tehnologica fara precedent, la inventiile nemaivazute sau la descoperirile in domeniul medical. Uita-te la cum se dezvolta lumea virtuala... Cercetarile arata ca, in aproximativ 5 ani, cantitatea de informatii existenta se va dubla la... 6 luni!!

Trecem prin viata fiecare in felul sau... Cei mai multi incearca din rasputeri sa foloseasca asa cum pot mai bine ceea ce au acumulat in anii de studiu... Dar ce sa faci cu acele informatii care sunt teoretice (teorie din practica din trecut!!) si deja sunt pe cale de "a fi vechi"?? Nici macar experienta nu ti se mai cere acum la angajare. Parca nici conceptul de angajare nu mai suna cum trebuie.... Cumva, oamenii simt, dar nu au curaj sa recunoasca. Nu mai conteaza ceea ce stii, conteaza ceea ce obtii. Cat poti fi de eficient?? Cultura organizationala de tip "serviciu" este pe sfarsite... Imi cer scuze! Nu vreau sa jignesc pe nimeni... Dar Lumea se schimba...

Imi place sa construiesc in mintea mea aceasta parabola intre oamenii inteligenti si oamenii eficienti... Categoric, este o puzderie de oameni inteligenti in aceasta lume. Unde te uiti... numai oameni inteligenti. De mici copii suntem antrenati sa devenim inteligenti; stim sa socotim, stim sa analizam logic, stim ecuatii, stim tot felul de lucruri, mergem la olimpiade... Suntem antrenati in competitie si pentru competitie. Ne luptam sa obtinem cel mai bun loc, cea mai buna functie; mai mereu ne raportam la ceilalti si la ceea ce putem obtine material. "Masina mea este mai mare, cravata mea e de matase mai buna, mobila din biroul meu este de stejar, eu am loc de parcare langa scara principala, copilul meu are Wii si bona, eu am, eu am, eu fac, eu dreg..."

Acum am sa fiu crud: 90% din tot ceea ce invatam vreodata... nu folosim niciodata! Fii atent! 90% din ceea ce inveti in primele doua clase primare folosesti toata viata... sa scrii, sa citesti, sa socotesti...

Uite cum vad eu Lumea din locul unde ma aflu:
- oamenii inteligenti invata la scolile create de oamenii eficienti;
- oamenii inteligenti platesc bani oamenilor eficienti ca sa invete (universitati, masterate si doctorate);
- oamenii inteligenti se angajeaza la firmele oamenilor eficienti;
- oamenii inteligenti muncesc la serviciu pentru a crea profit oamenilor eficienti care detin firmele unde muncesc oamenii inteligenti;
- oamenii inteligenti merg in concediu o data pe an in timp ce oamenii eficienti lucreaza (poate) o data pe an;
- oamenii inteligenti sunt plini de cunostinte, talent, dorinta, ardoare, pasiune (unii), vointa iar oamenii eficienti sunt... sinceri cu ei insisi - stiu ceea ce vor cu adevarat!;
- oamenii inteligenti sunt in competitie cu alti oameni inteligenti in timp ce oamenii eficienti sunt in competitie cu ei insisi;
- oamenii inteligenti se uita in trecut la ceea ce au facut iar oamenii eficienti au planuri pentru viitor;
- oamenii inteligenti traiesc, muncesc si se "adapteaza lucrului sub stress" iar oamenii eficienti se trezesc "cand termina de dormit";
- oamenii inteligenti se contrazic, se lupta "pentru dreptate" cu altii iar oamenii eficienti se relaxeaza;
- oamenii inteligenti se uita la televizor in timp ce oamenii eficienti "traiesc ca la televizor";
- oamenii inteligenti asteapta salariul, oamenii eficienti platesc salariul;
- oamenii inteligenti traiesc dupa norme impuse, oamenii eficienti isi creaza propriile norme;
- oamenii inteligenti spun "nu se poate", oamenii eficienti spun "sa vedem cum facem";
- oamenii inteligenti spun "eu stiu", oamenii eficienti spun "vreau sa invat";
- oamenii inteligenti se vaita si se compatimesc, oamenii eficienti se bat pe umar, rad de ei insisi si merg mai departe;
- oamenii inteligenti sunt 90%, oamenii eficienti sunt 10%...

Voi continua altadata in scris aceasta parabola. Ma amuz zilnic in viata mea uitandu-ma la mine - in primul rand - si la ceilalti cum ne traim viata... Dumnezeu are un dezvoltat simt al umorului!

Si daca ai avea un vis...? Un vis care sa te tina noaptea treaz, care sa iti apara in fata ochilor cand vorbeste seful cu tine, care sa te ridice din fata televizorului, care sa te deschida la minte, care sa "te adune la un loc" si pornesti spre alta viata...

Uita-te in inima ta si fii sincer cu tine!

Daca nu lucrezi acum la visul tau inseamna ca lucrezi la visul altcuiva!

Back to Your Dreams!!

Din ce in ce mai bine!

Prietenie...

2009-02-15T01:45:00.005+02:00

Am rugat-o pe Diana sa-mi dea voie sa public discutia pe care am avut-o cu putina vreme in urma pe messenger. A avut loc la putin timp dupa ce ea a citit ceva pe acest blog si am vazut ca si-a afisat la status-ul de pe Hi5 "citate" preluate de aici...

Mai jos reproduc aceasta convorbire, cu mentiunea ca am "acoperit" cateva detalii care nu sunt relevante. Lipsesc si "emoticon"-urile care nu au putut fi copiate. Esenta si mesajul au ramas...

Lazar Cristi (31.01.2009 23:01:46): te iubesc!!
dydy1393 (31.01.2009 23:01:54): si eu
dydy1393 (31.01.2009 23:01:57): ai vazut statusul meu?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:02:08): da...
dydy1393 (31.01.2009 23:02:29): interesant!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:02:38): mda... ce e interesant?
dydy1393 (31.01.2009 23:03:01): ce ai scris...
dydy1393 (31.01.2009 23:03:05): cata inteligenta... poate sa aiba un om... mic la 4o de ani si jumatate
Lazar Cristi (31.01.2009 23:03:55): hai ma... am invatat de la cei mai mici pe care-i iubesc atat de mult... de la fetele mele...
dydy1393 (31.01.2009 23:04:36): nu ma face s plang
Lazar Cristi (31.01.2009 23:05:34): nu!!! dar daca iti vine sa plangi... este sanatos si natural sa o faci!! asa e bine daca iti vine! oamenii care plang sunt sfinti!
dydy1393 (31.01.2009 23:06:23): wow!!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:08:03): o sa mai scriu... vreau sa-mi astern acolo ganduri si stari care ma fac fericit din lucruri simple si din viata de zi cu zi...
dydy1393 (31.01.2009 23:08:31): :)
dydy1393 (31.01.2009 23:38:00): auzi? te inteb ceva... dar sa nu te superi pe mine
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:09): DA
dydy1393 (31.01.2009 23:38:24): de cat timp nu ai mai facut dragoste? :)
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:42): ??
dydy1393 (31.01.2009 23:38:43): e o intrebare... normala
Lazar Cristi (31.01.2009 23:38:45): :))
dydy1393 (31.01.2009 23:38:46): nu radeeee...
dydy1393 (31.01.2009 23:38:59): astept raspuns!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:39:06): te ajuta?
dydy1393 (31.01.2009 23:39:32): ma gandesc... peste tot aud... numai sex... sex... sex... adik dragostee...
dydy1393 (31.01.2009 23:39:37): k e la moda... sa faci... si de 3 ori pe zi...
dydy1393 (31.01.2009 23:39:54): iar eu te`am intrebat pe tine... de cat timp nu ai mai facut dragoste... si astept si eu un raspuns...
dydy1393 (31.01.2009 23:40:54): mamaie Masa mi`a zis k nu a mai facut de... [...], mami mi`a zis... [...], si mamaie Mariana mi`a zis: "auzi nu e treaba ta, nu ma intreba asa ceva!'
Lazar Cristi (31.01.2009 23:41:19): eu fac dragoste tot timpul... pentru ca eu sunt Dragostea... sex nu prea fac... n-am mai facut demult sex...
dydy1393 (31.01.2009 23:41:29): auzi?
dydy1393 (31.01.2009 23:41:37): ce diferenta e intre sex si dragoste?
dydy1393 (31.01.2009 23:41:44): dar s nu uiti sa`mi zici...
dydy1393 (31.01.2009 23:41:49): de cat timp n`ai mai facut...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:41:55): daca te referi la actul fizic, adik sex... cred ca e important sa faci o medie pe un timp mai indelungat... caci uneori faci mai des... alteori, mai rar... dar daca faci media asta si te gandesti sa fii "normal", adica echilibrat... cred ca depinde de fiecare ce nevoi fizice are...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:44:37): nu e relevant pt un om cat de des face un alt om... nu trebuie sa compari lucrurile astea. e bine sa ai tu un echilibru al tau, adik al fiecaruia...
Lazar Cristi (31.01.2009 23:45:51): acum iti raspund... eu fac sex saptamanal de [...] ori... esti multumita de raspuns?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:46:48): dar nu fac sex... fac dragoste... mereu!!
dydy1393 (31.01.2009 23:46:50): asa mult?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:47:10): vezi ca e o chestie personala??
dydy1393 (31.01.2009 23:47:40): da
Lazar Cristi (31.01.2009 23:47:43): pentru unii e mult, pentru altii e putin, de aceea ti-am explicat
dydy1393 (31.01.2009 23:48:17): tu vorbesti serios?
Lazar Cristi (31.01.2009 23:48:52): cum adik? tu nu m-ai intrebat serios?
dydy1393 (31.01.2009 23:49:49): vb serios... asa mult?))
dydy1393 (31.01.2009 23:49:59): poate strik atat de mult sexul...
dydy1393 (31.01.2009 23:50:30): ``tati asculta`ma cu gandul``
Lazar Cristi (31.01.2009 23:55:40): cum adik? tu nu m-ai intrebat serios?
dydy1393 (31.01.2009 23:56:05): ba da... dar... asa
Lazar Cristi (31.01.2009 23:56:48): ce faci? sondaje de opinie?
dydy1393 (31.01.2009 23:56:55): nu :)))))))))))
Lazar Cristi (31.01.2009 23:57:22): cei mai multi oameni neglijeaza acest aspect al vietii lor... e mai mult de discutat si iti promit ca vom discuta serios orice vrei tu, dar acum merg sa ma odihnesc ca maine am curs si tb sa fiu fresh...
dydy1393 (31.01.2009 23:59:16): te iubesc!
Lazar Cristi (31.01.2009 23:59:33): si eu te iubesc!

Ce bine ma simt!! Doamne, cate mai am de invatat?? Iti multumesc pentru toate aceste lectii fara asemanare pe care mi le dai!!

Cat de usor este totul cand suntem sinceri si directi, cand nu avem "ascunzisuri" si cand avem incredere unii in ceilalti... Copiii mei au incredere in mine si au curajul sa discute deschis cu mine lucruri importante pentru ei... Si eu am incredere in copiii mei!! Cred ca Increderea duce la adevarata Prietenie...

Sunt fericit!

Din ce in ce mai bine!

Efectele benefice ale crizei...

2009-02-10T00:18:00.004+02:00

E criza... E criza!! Peste tot auzi: "e criza!". A devenit o justificare, un raspuns bun la toate intrebarile si mai ales la cele care nu au un raspuns...

"Criza asta" este un fel de copac din cauza caruia nu vedem padurea...

Dar... daca faci un pas in spate si te departezi un pic, ai o alta perspectiva. De aici poti sa vezi si alte aspecte, alte nuante...

Criza are si efecte benefice. Da-te un pas in spate si uita-te la criza dintr-o alta perspectiva.

Ce e "criza"? Criza este tradusa printr-o lipsa de cash pe piata. Fluxul de numerar - cashflow - este redus, este diminuat, este mai mic. Oriunde te uiti, asta vezi: mai putini bani. Si asta pentru ca "fabricile de bani" - bancile - au hotarat sa tina numerarul (care este!) la ele in gestiune. Asa vad eu criza. Poate gresesc sau poate zic bine. Oricum... din lipsa asta de bani avem si avantaje.

Unul ar fi ca suntem nevoiti sa consumam mai putin. Asta ne ajuta sa ne reorganizam prioritatile in functie de nevoi si nu de "pofte" sau "mofturi". Vom opta astfel, pentru ca suntem nevoiti, sa acoperim nevoile de baza si sa amanam comfortul creat de cine stie ce dorinte... o masina noua, o toala noua, un concediu exotic... Multi au inceput sa-si scrie cheltuielile pe o hartie si sa socoteasca banii... asta fac doar oamenii bogati, ca de aceea au ajuns bogati, pentru ca au stiut mereu ce se intampla cu banii lor!

Un alt avantaj este ca multi si-au lasat masinile acasa si circula cu mijloace de transport in comun. Gasesti acum un Bucuresti liber de trafic auto aproape la orice ora. Asta inseamna ca gradul de poluare este mai mic si sunt si mai putine chistoace la stopuri pe caldaram.

Oamenii sunt mai atenti cu ce se intampla in jurul lor. Unii chiar au inceput sa-si puna mintea la contributie si au decis sa faca ceva in plus, ceva mai mult. Asta va duce la o crestere a personalitatii individuale si a personalitatii colective, ceea ce inseamna ca multi ies din ignoranta in care intrasera incet, incet... In perioadele de criza au aparut inventiile care au schimbat lumea, au fost puse bazele unor colaborari benefice pentru omenire... Ce urmeaza?

Un alt avantaj este ca tot ce este superficial creat se va narui mai repede... Ajunsesem sa nu mai deosebim ce este bun cu adevarat de ce "pare a fi bun". Acum vom vedea care este cladit pe principii solide, pe baze reale. Pentru ca acestea vor trece prin criza si vor reusi. Vor reusi cei care acopera si satisfac cu adevarat nevoile de baza ale oamenilor si nu cei care inventeaza si speculeaza anumite dorinte... (m-am ferit sa pronunt cuvantul afaceri...)

Cred ca ne plafonasem prea tare... Cred ca ne afundasem intr-o ignoranta prea mare. Cred ca nu este corect sa-ti vinzi viata - timpul tau - pentru un salariu care este de zece ori mai mic decat ceea ce meriti pentru a acoperi un credit cu care sa platesti ceva de zece ori mai scump decat ceea ce merita!!

Eu promovez bunastarea si prosperitatea! Blamez ignoranta si atitudinea "mi se cuvine". Intotdeauna se poate mai bine si mai mult! Sunt un fan dedicat al noului, al lipsei de prejudecati, al inaintarii si al evolutiei. Lumea are nevoie de evolutie, de salturi si de invataminte!

Stiu o poveste. Daca storci o portocala, din ea curge suc de portocala. Daca o zdrobesti cu piciorul, din ea curge suc de portocala. Daca treci cu masina peste ea, din ea curge - ai ghicit! - suc de portocala. Daca pe tine te stoarce viata..., ce curge din tine? Invidie, rautate, ura, razbunare, nestiinta, ignoranta...? Sau din tine va curge intelepciune, bunatate, bucurie, iertare si bun simt?

Slava Cerului ca avem o criza acum! Sper ca TU, prieten drag, esti pregatit sa iei ce este mai bun din aceasta criza...

Din ce in ce mai bine!

A fi sau... a fi!

2009-02-09T22:55:00.002+02:00

M-am hotarat. Gata! M-am hotarat!

De astazi merit respect, merit atentie, merit sa fiu ascultat, merit sa primesc zambete, sa fiu laudat, sa am un cuvant de spus, sa fiu inconjurat de prieteni dragi, sa fiu iubit, sa fiu pretuit, sa am tot ce-i mai bun la acest moment... Vreau ca oamenii sa aibe incredere in mine!

Si stiu ce am de facut ca sa le am pe toate!

Eu respect si primesc respect...
Eu dau atentie si primesc atentie...
Eu ascult si sunt ascultat...
Eu zambesc si primesc zambete...
Eu laud si sunt apreciat...
Eu ii indemn pe oameni sa-si spuna cuvantul si imi asculta si ei cuvantul meu...
Eu sunt un prieten pentru prietenii mei si sunt inconjurat astfel de prieteni dragi...
Eu iubesc, iubesc, iubesc si sunt iubit...
Eu pretuiesc si sunt pretuit...
Eu sunt recunoscator pentru tot ce am acum, la acest moment si primesc din ce in ce mai mult din ceea ce am nevoie...
Eu dau incredere oamenilor, sunt un om de incredere si primesc inceredere, sprijin si ajutor...
Eu sunt bucuros si asta primesc: bucurie!
Eu sunt bland si sunt tratat cu blandete...
Eu sunt darnic... si uite cate daruri am primit...
Sunt recunoscator si primesc si tot primesc...

Doamne, iti multumesc!!

Din ce in ce mai bine!

Modele

2009-01-29T23:55:00.003+02:00

Totul vine de la discutia pe care am avut-o cu Diana la telefon acum 2 zile...

Ma suna si imi spune necajita ca a ramas corigenta la chimie. In sinea mea imi zic: "aschia nu sare departe de pom. In acelasi liceu, cu 25 de ani in urma, ramaneam corigent la chimie...". Ce sa fac? Sa sar in sus? Si unde mai e integritatea mea... s-o fac pe lupul moralist... sa ma erijez in suparatul-care-o-pedepseste...? M-am gandit sa o intreb cum s-a intamplat. (Stiam ca are doua note slabe luate din indolenta si nepasare crasa). Am vrut sa vedem ce invataminte tragem noi din aceasta intamplare...

Reproduc in continuare convorbirea telefonica...

- Tati, am ramas corigenta la chimie?
- Cum asa?
- Pai, n-a vrut sa ma treaca. Imi trebuia un 9 si mi-a dat un 8.
- Si?
- Pai eu am stiut raspunsurile la toate intrebarile... doar la una n-am stiut... si n-a vrut sa ma treaca.
- Pai n-ai rugat-o pe doamna sa te mai intrebe ceva?
- Ba da! I-am zis "haideti, doamna, mie imi trebuie un 9 si dvs. imi dati 8? Dati-mi si mie un 9!"
- Asa i-ai zis...?!? intreb eu uluit.
- Da, si mi-a zis ca nu are chef sa mai stea sa mai traga de mine...
- Dia..., (incep eu mai usurel) eu cred ca nu a vrut sa te treaca intentionat pentru ca ai facut tu ceva...
- N-am facut nimic, tati!
- Nu astazi. In alta zi, poate ai fost obraznica sau poate te-a vazut intr-o situatie neplacuta pentru tine...
- Nu tati, n-am facut nimic! Dar ce ma enerveaza! Nu a vrut sa ma treaca si i-am zis ca am nevoie de un 9...!
- Pai... nu trebuie sa-i zici tu doamnei, ca stie si dansa ce nota iti trebuie... Dar eu cred ca nu a vrut sa te treaca nu pentru ca nu ai invatat, ci pentru ca nu te-ai purtat cuviincios...
- Nu-i adevarat, ma, tati...!
- Fetita mea, in ziua de astazi, bunul-simt este atat de rar incat cine il are deschide orice usa si lasa oamenii cu gura cascata... Tinerii de varsta ta din ziua de astazi se poarta dupa modelul "mi se cuvine" si de aceea au un conflict cu generatiile din'aintea lor. Un tanar cu bun-simt este in aceste timpuri ca o floare pe campul cu ciulini... Nu poti sa-i ceri doamnei nota, dar poti sa ai bun simt si sa fii cuviincioasa in timp ce o rogi frumos sa iti mai dea o sansa pentru ca este o greseala sa ai acele note si ca tu esti un copil bun care vrei sa inveti bine si sa treci si ca ii vei demonstra in viitor aceasta... Si chiar asa si esti si nu trebuie sa minti in legatura cu asta. Este asa?
- Da, asa este! Da' de ce n-a vrut sa ma treaca?
- Repet, pentru ca ai fost obraznica si impertinenta, in loc sa fii docila si cu bun simt... iti recomand sa te duci chiar la prima ora la doamna de chimie si sa-i spui ca tu stii ca poti mai mult si ca ii vei arata ca esti un copil bun. Si, daca ai curaj, multumeste-i ca ti-a dat o lectie...
- Hmmm...
- Deci, ce ai inteles...?
- Ca daca nu eram obraznica aveam sanse sa trec...
- Si cum ar fii trebuit sa fii?
- Sa stau linistita si sa fiu politicoasa... sa o rog sincer sa ma ajute...
- Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa-ti zic si cum e cu bunul-simt. Sa stii ca te iubesc si tu nu esti pentru mine o nota, tu esti copilul meu destept si frumos si cu bun-simt. Nu ma intereseaza nota, stiu ca o vei repara si va fi doar o amintire de care vom rade impreuna candva...
- Iti multumesc, tati! Te iubesc!
- Si eu te iubesc, printesa mea!

Astazi, parca din nimic, s-a iscat o discutie cu Vlad in masina.... Subiectul? Bunul-simt la varsta de 12 ani. Aceleasi discutii, aceleasi discutii... La intrebarea "de ce faci asa?" primesc invariabil raspunsul "asa face toata lumea...". Am ramas pe ganduri si am hotarat sa-i luam mai mult pe copii in preajma noastra, la munca, la alte activitati, ca sa vada ca noi traim si ne comportam cu bun-simt, nu doar le zicem lor ca "asa e bine"... Mai putin TV, mai putin calculator, mai mult citit, mai mult cu noi zi de zi ca sa-si recapete modelele corecte...

Si intr-o zi se vor bucura de aceste lectii atunci cand le vor preda copiilor lor... care vor avea si ei modele corecte...

Din ce in ce mai bine!

Ce i se poate intampla unui om bolnav in 44 de ore...

2009-01-28T22:10:00.006+02:00

Marti 27 ianuarie 2009...
Ora 03:30 - sting lumina si ma culc...
Ora 08:30 - ma trezesc, stare febrila, ma gandesc ca trebuie sa plec la Botosani in jur de 11:00 cu Fane..., ma trantesc din nou in pat cu gandul ca inca o ora de somn ma va pune pe picioare...
Ora 10:00 - ma trezesc din nou pentru ca Anca pleaca la scoala dupa 4 zile in care a zacut in pat cu febra, ma simt si mai rau, am febra, mi-e frig si ma doare in gat..., analizez situatia, daca ies din casa ca sa fac 450 km si sa ma intorc alti 450 km si ajung mai bolnav, in conditiile in care joi plecam la Timisoara unde sambata si duminica trebuie sa predam curs... si trebuie sa fiu sanatos ca sa pot performa..., hotarasc sa nu mai plec la Botosani, il sun pe Fane si il anunt ca sunt bolnav, Fane e contrariat pentru ca e importanta vizita noastra si intalnirea cu primarul pe de alta parte intelege situatia mea..., il rog sa mai vorbim peste 1-2 ore ca sa vad cum ma simt, ma pun la loc in pat...
Ora 12:00 - ma trezesc din nou transpirat si simtindu-ma rau... ma intorc pe partea cealalta gandindu-ma ce este bine sa fac - sa plec, sa nu plec? -, daca ma imbolnavesc si mai tare... adorm...
Ora 14:40 - il sun pe Fane si-i spun ca vreau sa mergem pentru ca e important, voi sta si eu cu capul intr-o parte ca sa nu-i dau raceala..., ca ne vedem in 40 min. jos la scara blocului..., intru in baie apoi imi fac bagajul...
Ora 15:30 - imbracat si gata de drum ma asez pe canapea cu o stare de febra, adorm pe loc...
Ora 16:20 - aud telefonul ca prin vis, cobor ca a venit Fane, trecem pe la scoala pe la Anca sa iau ceva din masina noastra, trecem pe la biroul lui Fane si iesim din Bucuresti la 17:22...
Ora 20:30 - oprim sa mancam la Adjud, la Podul Turcului, ma simt destul de rau..., noroc ca Fane este un sofer exceptional si eu am putut sa dorm pe bucatele, am facut alergie de la medicamente, mi se umfla pielea capului, pornim la drum...
Ora 23:30 - ne cazam la Hotel Rapsodia din Botosani, doar 6 ore pana la Botosani pe ploaie si noapte??!!, nu-ti vine sa crezi ca nu am gasit nici o farmacie deschisa nici in Roman, nici in Harlau si nici in Botosani, am nevoie de antihistaminic ca sa nu ma mai umflu..., cautam un restaurant, intre timp fata de la receptie trimite un taxi sa-mi ia de la nu-stiu-ce-farmacie Claritine, aflam de restaurantul "Duoi cucoshi" si pornim in cautarea lui, il gasim dar nu vedeam nimic inauntru de fum asa ca hotaram sa cautam altceva, intre timp mi se face si mai rau asa ca raman la hotel urmand sa ne vedem de dimineata...

Miercuri 28 ianuarie 2009...
Ora 01:10 - hotarasc sa ma culc si ma bag in pat dupa ce inghit un pumn de pastile si ma blindez cu multe haine..., ma prinde un film la TVR2 despre criogenie (da bine la febra mea!) si trezirea la viata in viitor intr-un vis, hmmm... interesant, sting pe la 02:30...
Ora 08:28 - deschid ochii, sunt transpirat, ma simt bine
Ora 08:30 - suna receptia sa ma trezeasca, multumesc, comand micul dejun, ma pregatesc de igiena de dimineata, deschid televizorul la emisiunea matinala de pe TVR1, slabuta si anosta, cu toate ca Mihai face emisiuni bune la City FM, vine micul dejun (un snitzel cat capul meu, 2 ochiuri - cerusem fierte - si cateva bucatele de cascaval + o farfurie mare de paine si un ceai), intru la dus, ma barbieresc, ma imbrac, imi iau pastilele...
Ora 09:55 - cobor la intalnirea cu Fane in fata Primariei de peste drum de hotel, surpriza!! - e in renovare si sediul s-a mutat..., ajungem si acolo dupa un drum pe dibuite, dl. vice-primar ne primeste cu caldura, stam de vorba civilizat, ne facem sperante si unii si altii, incheiem dupa vreo ora de povesti si ne luam ramas bun...
Ora 11:45 - parasim camerele de hotel si plecam spre Ipotesti, ajungem la casa memoriala Mihai Eminescu, o liniste superba care ne infunda urechile, ii arat lui Fane amfiteatrul si ma afund in amintiri..., ma imprietenesc cu un catel, ascult ploaia curgand pe burlanele caselor, ma uit la plopii fara sot..., ne caram rapid spre Botosani, vizitam stadionul, apoi sala polivalenta "Elisabeta Lipa" si parasim orasul pe la 13:05...
Ora 16:00 - oprim in acelasi loc la masa..., pe drum am dormit, am uitat sa va zic ca ma simteam deja mult mai bine, ceafa cu cartofi prajiti si muraturi + o skoll, alimentam, spalam parbriz...
Ora 16:40 - la drum, se lasa seara, ploua mocaneste si pe alocuri chiar serios..., atipesc din cand in cand ascultand povestile lui Fane despre adolescenta si tinerete..., ma suna colegele de la marketing ca sa vorbim aceleasi lucruri pe care le-am mai vorbit..., s-a facut noapte afara, ne apropiem de Bucuresti, incep sa ma simt din nou mai rau, ma doare gatul si tusesc, parca ma ia si febra..., o sun pe iubita mea, se ofera sa vina sa ma ia de la Dna Ghica...
Ora 19:45 - ajungem la Bucuresti, descalec, bate un vant de ma ia pe sus, ma ia tremuratul, gentile ma trag in jos, vine iubita mea...
Ora 20:30 - intru in casa, ma schimb in pijama, iau pastilele, ma bag in pat cu laptop-ul in poala, primesc doua ceaiuri cadou - multumesc, iubirea mea!! -, scriu povestea asta incetisor si acum primesc inca un ceai...
Ora 23:45 - inchei mesajul...

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea cu ce s-antamplat unui om bolnav in 44 ore... adica mie.

Invataminte: timpul trece si viata merge mai departe si daca fac eu ceva si daca nu fac nimic...

Din ce in ce mai bine!

Bing!! Bang!!

2009-01-26T23:46:00.005+02:00

Am aflat o poveste ieri...

Un om statea la umbra sub un copac. Un om obisnuit. Nu stia ca sta sub un copac neobisnuit... Era un copac magic, un copac fermecat care putea sa indeplineasca orice dorinta sincera.

Stand asa, obosit de drum si de caldura, a inceput sa se relaxeze si sa se gandeasca la viata... Deodata..., a simtit "ceva" si a inceput sa se gandeasca la ceea ce-si doreste el cel mai mult. A inceput sa viseze cu ochii deschisi... Se gandea la el. "Sunt om corect, muncitor, simpatic. Am bun simt si sunt sarguincios. Impart cu altii tot ceea ce dobandesc. Am strans si eu cate ceva dupa atatia ani. Dar imi doresc mai mult decat am... Ei bine, chiar vreau mai mult!" Se gandea ca merita mai mult si ca ar putea avea mai mult.

In mintea lui s-a conturat incet, dar foarte clar, o dorinta. "Vreau sa am bani, multi bani, asa as putea sa-mi ajut parintii si le-as putea oferi copiilor mai multe din ce-si doresc si as putea sa construiesc un adapost pentru oameni nevoiasi... Ah, imi doresc un milion de euro!"
BING!!
Langa el apare un cufar... plin cu bani. Adevarati! Crezand ca halucineaza, continua sa viseze... "Vreau sa am si eu masina aia teribila!" Si se gandeste la masina visurilor lui...
BING!!
Langa el, la cativa metri, se afla exact masina visata! Nu-i vine sa-si creada ochilor! Se prinde el ca e ceva la mijloc si incearca "marea cu degetul"... "Vreau o casa de vis, cu 2 etaje, curte cu verdeata, cu geamuri mari si cu priveliste la padure, chiar acolo pe acel deal!" Nu termina de intins mana catre dealul din fata lui, ca si apare casa exact asa cum si-a imaginat-o.
BING!!
Simte tot mai multa incredere si incepe sa "se joace" cu mintea lui. "Vreau sa am aia si aia si aia si cealalta..."
BING!!
BING!!
Le capata pe toate, pe rand. Dorinte din ce in ce mai nastrusnice i se indeplinesc pe rand, sub ochii sai...

Incepe sa se frece la ochi si sa se ciupeasca, gandindu-se ca nu e treaz. "Si daca nu e adevarat!" isi spune... ". Acum ca am tot ce mi-am dorit..., cum sa fac sa nu le pierd? Doamne, ce mi se intampla? Eu sunt un om normal! Merit eu toate astea? Casa asta minunata?"
BANG!!
Dispare casa. Pana sa-si dea seama ce se intampla, isi zice: "Oare masina asta minunata este chiar a mea?"
BANG!!
Masina dispare. Intelegand ca ceva se intampla..., se ingrijoreaza si incepe sa se agite... "Aoleu, au inceput sa dispara! Ce ma fac daca pierd aia si aia si cealalta?"
BANG!! BANG!!
Dispar pe rand toate asa cum au aparut...
"Doamne, nici banii nu-i merit...?" Ce crezi ca s-a intamplat?
BANG!!
Banii nu mai sunt nici ei...

Se uita in jurul sau, se dezmeticeste si isi da seama ca... BANG!! ..."a visat"...

Doamne, ce imi place povestea asta!!

Merit tot ce-i mai bun! Nu ma tem! BING!!

Ce auzi in mintea ta si viata ta...? "BING!!" sau "BANG!!"?

Din ce in ce mai bine!

VIS

2009-01-25T23:54:00.003+02:00

Viziune
Inspiratie
Sarg

Viziunea inseamna sa vezi cu "ochii mintii" ceea ce nu vezi cu ochii (fizic). Inseamna sa creezi "o realitate" in mintea ta. Toti oamenii au aceasta capacitate. Sa vezi cu ochii mintii inseamna sa vizualizezi, adica sa creezi in mintea ta imagini noi si asocieri de imagini in situatii noi. Acesta este un Dar al lui Dumnezeu pentru oameni. Se numeste imaginatie. Einstein a zis ca "imaginatia este totul, este avanpremiera atractiilor viitoare ale vietii". Inchide ochii si antreneaza-te. Foarte putini fac asa ceva... Prinde imaginile care navalesc... Nu te speria de ceea ce gasesti acolo. Esti chiar... tu! La inceput esti tu din trecut si prezent, dar mai apoi esti tu din viitor. Asta inseamna ca acolo nu exista timp. Acolo doar... esti. Continua sa faci asta si sa te creezi pe tine. "Incapataneaza-te" si continua sa te re-creezi. Aceasta este o putere nemarginita pe care o avem!

Inspiratia este un alt Dar. Nu exista om neinspirat. Cu totii suntem influentati. Din interior, de ganduri, stari, sentimente, emotii... In interiorul fiecaruia se afla o voce pe care uneori o ascultam. Este intuitia. In exterior se afla lumea "reala". Pentru ca educatia primita si experienta acumulata ne-a invatat sa ne raportam (citeste "comparam") mai mult in exterior, inspiratia vine (si) din exteriorul nostru. Stiai ca... fiecare este media celor 10 cu care isi petrece timpul? TV, radio, gasca, colegi, familie, carti sau altii... Cu cine iti ocupi mintea? Am un exercitiu foarte bun: scrie cele 10 persoane cu care iti ocupi gandurile cel mai mult. Pentru fiecare noteaza alaturi o caracteristica evidenta care are impact asupra ta, fie buna sau mai putin buna. Tu esti media lor. Aceasta este inspiratia ta din exterior. Vrei mai bine si mai mult? Schimba-i pe cei 10 sau o parte dintre ei!! Scrie alte 10 persoane pe care le apreciezi in mod deosebit, care sunt remarcabile pentru tine (pot fi si oameni care nu mai sunt "pe aici") si trece alaturi de fiecare nume o caracteristica impresionanta pentru tine. Cauta de acum sa-ti hranesti gandurile cu acestia... Inspiratia este un antrenament continuu. Frecventeaza alte cercuri de oameni, vezi ce mai fac si altii. Nu fii suficient!

Sarguinta inseamna sa-ti stabilesti scopuri, sa muncesti, sa te dedici, sa gresesti si sa inveti din greseli, sa fii pasionat si sa ai Credinta. Sa nu renunti niciodata la scopul tau chiar daca iti vor spune ca nu se poate sau ca tu nu poti! Inseamna sa cazi si sa te ridici o data in plus. Inseamna "sa impartasesti cu altii ceea ce stii tu, pentru ca acesta este secretul nemuririi".

Back to Dreams! Inapoi la VIS!

Din ce in ce mai bine!

"Yes, We can!"

2009-01-25T02:07:00.005+02:00

Barack Obama crede cu tarie in semnificatia acestui slogan. Este intr-adevar un slogan semnificativ. Oricine stie ca in traducere in limba romana inseamna "Da, noi putem!".

Ca o concluzie... americanii pot si noi - romanii - putem si noi!

Te rog sa fii atent cum pui accentul! Sa nu zici "Da, noi putem!", ca nu e totuna...

Din ce in ce mai bine!

Intrebare

2009-01-24T01:44:00.005+02:00

Sky is the limit!

Ce si cum ai vrea sa fii si ce ai face daca ai avea toti banii si tot timpul liber si daca nu ti-ar fi frica?

Ai curaj sa raspunzi la aceasta intrebare...? Sincer!

Daca raspunzi si o faci si in scris, sa stii de la mine ca faci parte din mai putin de 3% din populatia acestei planete...

Din ce in ce mai bine!

Oameni potriviti... sau ingeri?

2009-01-23T02:01:00.006+02:00

Am avut o discutie foarte speciala pe mes cu o prietena, Cerasela. Ii sunt recunoscator!

Exista unii oameni cu care iti place sa stai si sa povestesti. Este "racoritor" pentru minte si pentru suflet... Te simti bine si iti gasesti resurse dupa astfel de discutii cu astfel de oameni. Te bucuri ca exista oameni "ca tine". Parca, din nimic, se naste un subiect. Si tot dezvolti si dezbati si completezi o parte din tine. Parca ar fi o piesa de puzzle pe care o asezi fix la locul ei, asa... din intamplare.

Asa de potriviti sunt cateodata acesti oameni ca eu cred ca sunt niste ingeri care te vegheaza si te calauzesc... Te ajuta sa nu uiti de lucruri importante din viata ta, sa gasesti cai de a te "strecura" mai departe in hatisul vietii, sa gasesti resurse sa-i ajuti pe altii, sa te descoperi... Si toate astea dintr-un subiect banal, care parca nu are inceput si sigur nu are sfarsit.

Mai am "ingeri pazitori"... Iubita mea, Anca, Dragostea vietii mele, este unul dintre ei. Ma vegheaza in permanenta si imi deschide calea cu increderea pe care o construieste in mine zi de zi. Ce sa imi doresc mai mult? "Kazilora", care apare si dispare din viata mea ca un jolly-jocker de carti, dar... este mereu acolo cand am nevoie de el sa ma puna in "mana buna". Titi, prietenul meu de... cine stie cate vieti? Este "panoul meu de monitorizare" in care ma incred si cu care nu ma satur de stat de vorba. Sorin S., o sursa de incredere si liniste din care sorb adesea cu nesat. Romeo, un exemplu de credinta si devotament desavarsit si pe care il stiu alaturi de mine. Mihai, care se naste in fiecare zi din nou si din nou pentru o noua viata plina de bucurii de copil. Dan, cu curajul si daruirea sa neclintita pentru viata lui libera. Liviu, o bucla in timp in care se amesteca vise, impliniri si amintiri. Mama si Tata, care au respectat "legea" si m-au invatat respectul, iubirea, munca, daruirea, credinta si voiosia. Cleo, care mi-a daruit cele doua nestemate: Corina si Diana. Corina, primul meu vlastar si raza mea de soare. Diana, provocarea mea de a fi mereu tanar si nestavilit. Si multi, multi altii care m-au ghidat pe parcursul vietii mele, trimisi fiind de Cineva care ne stie rostul si ne vede drumul inaintea noastra...

Ce sunt eu sa merit toate astea? Ma uit in viata mea si sunt inconjurat de atatia oameni potriviti... sau de ingeri?

Din ce in ce mai bine!

"Asculta-ma cu ochii!"

2009-01-22T11:32:00.004+02:00

Despre a asculta si a auzi...

Sa auzi este o functie a aparatului auditiv. Este ceva natural , este ceva ce avem cu totii (cu exceptia cazurilor nefericite in care exista o afectiune de ordin medical). Cei mai multi dintre noi auzim.

Sa asculti este cu totul altceva. Sa asculti este o abilitate pe care o dobandesti prin antrenament, prin efort, printr-un act de vointa. Sa asculti inseamna interes, respect pentru cealalta persoana, dorinta sincera de a intelege omul din fata ta si nevoile sale, inseamna sa investesti energie si atentie.

Desi cei mai multi dintre noi pot auzi, foarte putini dintre oameni asculta... De ce? Eu cred ca exista mai multe motive, dintre care imi amintesc acum doar cateva:

1. Persoana cea mai importanta din lume este... propria persoana! Si asta este bine! Doar ca, societatea in care traim ne arata modelul "show of" al propriei persoane, adica "tu esti cel mai tare, esti mai bun decat ala, nu conteaza ce zice x si y, impune-te, fa-ti dreptate etc.". Eu sunt atat de important ca nu am ce sa ascult la tine! Si totusi... crestem, invatam, traim intre oameni. Si de la ei invatam, din experienta acumulata a tuturor.

2. Suntem prea... "destepti"! Traim intr-o lume plina de oameni destepti, care stiu enorm de multe lucruri, dar care nu stiu la ce sa foloseasca ceea ce stiu. "Desteptul stie, inteleptul foloseste ce stie." Aminteste-ti cand ai auzit ultima oara urmatoarele afirmatii: "Lasa, ba, ca stiu io..." sau "Lasa vrajeala..." sau "Am auzit io ca nu e asa..." etc.

3. "Pe mine nu ma asculta nimeni!". Asta este o boala. Inchipuita. Asculta tu mai intai, invata, da si altora din ce ai ascultat si invatat si altii te vor asculta pe tine. Copiii sunt "neascultatori" pentru ca au modelele parintilor, care nu ii asculta nici pe ei si nici pe altii. Cum sa invete copiii sa asculte daca parintii - primele lor modele - nu asculta pe nimeni si nimic?

Legat de ultimul paragraf, imi vine in minte o intamplare de acum multi ani. Venisem de la serviciu, seara tarziu (deci dedicasem mult timp altora, sefilor si colegilor) si ma trantisem pe canapea cu mana pe telecomanda si cu ochii atintiti la ecranul televizorului. Ca tot omul "modern"... Fetitele mele se bucurau de sosirea mea acasa. Se invarteau in jurul meu, tropaiau de fericire si incercau sa-mi atraga atentia cu ispravile lor de peste zi. Eu... ocupat. Ma uitam la TV. Printre corpusoare care se zbenguiau fericite, incercam sa prind franturi din programul de pe ecran. Corinuta imi zice: "Tati, joaca-te si cu noi!". Eu: "Da, stai putin...". Putin mai tarziu, in acelasi tablou: "Hai tati, sa-ti zic ceva!". "Zi, ca te ascult..." spun eu, cu ochii spre televizor si cu gatul lungit peste umarul ei ca sa vad mai mult din ecran. La care fata mea imi spune (atentie!!): "Tati, asculta-ma cu ochii!!".

A fost - si inca este - una dintre cele mai importante lectii pe care le-am primit despre a asculta!

Din ce in ce mai bine!

Eu pot si am dreptate!

2009-01-20T02:46:00.008+02:00

"Combustibilul viitorului va proveni din fructe precum acel sumac aflat langa drum sau din mere, buruieni, rumegus - practic orice. Exista combustibil in fiecare farama de materie vegetala care poate fermenta. Cartofii cultivati pe patru mii de metri patrati de teren intr-un an de zile pot alimenta vreme de o suta de ani utilajul cu care se ara campul respectiv." Aceste cuvinte ii apartin lui Henry Ford si au fost rostite in 1925.

Imi pica bine sa citesc asta, mai ales acum, cand ma gandesc cum sa particip si eu in mod real la bunul mers al lucrurilor... O vorba mare zice asa: "pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic!".

De aproximativ un an am inceput sa colectam deseurile separat. Avem in debara o cutie in care punem toate hartiile si hartiutele, o cutie in care strangem cartoanele, o cutie in care punem conservele de metal. Acum am inceput sa adunam si plasticul (pungi, ambalaje de tot felul). Ne cam lovim de cutiile astea de multe ori si cateodata ma enerveaza pentru ca se strange destul de greu o cantitate "semnificativa", in sensul in care sa-ti ofere "acea placere" ca te duci la centrul de reciclare "cu ceva". Si cand ma duc cu treaba pe la Casa Presei Libere (la "casa ziarelor"), vad cum zac peste tot in jurul ei zeci, sute de kilograme de hartie si cartoane pe care le bate vantul... Cat am putea sa strangem noi in casa cam intr-un an, poate doi! Cateodata, vad dimineata pe geam cum masina de gunoi ridica tone de gunoi menajer amestecat cu hartii, cartoane, plastic, fiare, lemn etc. Si numai intr-o zi si numai din trei scari de bloc. Toate ajung in acelasi loc, la o groapa de gunoi (de ce i-o zice groapa, ca este un munte urias??).

Si stau si ma intreb daca are vreun rost sa ma impiedic de cutiile alea din casa in ideea de a "ma preocupa" de acest subiect.

Dar..., am observat ceva. Copiii si-au facut un obicei de a duce fiecare din aceste materiale catre cutia sa!! Asa, incet-incet... Si nu stam cu gura pe ei sa faca asta... Deci, eu pot sa schimb ceva! Poate ca ei vor vorbi si le vor arata si altor copii, care vor vorbi si ei cu alti copii, care vor spune parintilor lor, care vor fi mandri de copiii lor si poate, de rusine, vor incepe si ei sa faca ceva asemanator. Macar sa nu mai arunce chistoacele pe geam. Si uite-asa... eu pot!!

Tot Henry Ford a zis motto-ul meu preferat: "Daca tu crezi ca poti, ai dreptate. Daca tu crezi ca nu poti si atunci ai dreptate!"

Din ce in ce mai bine!

"Cum a aparut criza..."

2009-01-16T22:14:00.003+02:00

Copy-paste la mesajul pe care l-am primit de la prietenul meu Olimpiu.

Olimpiu, iti multumesc si - te rog! - da-mi voie sa postez mesajul. Cu siguranta ca poate inspira o "minte deschisa".

"Îmi vedeam liniştit de ale mele, toate mergeau ca unse, când, într-o nefastă seară de început de an, m-a pus naiba să dau drumul la televizor şi să mă uit la ştiri... M-am trezit holbându-mă şi nevenindu-mi să-mi cred ochilor ce vedeam şi urechilor ce auzeam: sute, mii de oameni rămaşi fără locuri de muncă, tragedii peste tragedii, gaz zero de la ruşi, disperaţi cu feţe înnegrite de frică, un ministru declarând stare de urgenţă şi ziarişti peste ziarişti repetând ca o litanie cuvântul devastator: CRIZĂ! Părea că lumea întreagă se prăbuşea în jurul meu, iar eu nu fusesem în stare să văd asta! Pur şi simplu, fiindcă nu mă uitasem la televizor şi nu citisem ziarele, criza refuzase să mi se arate!
Apoi, timp de câteva zile, m-am lăsat hipnotizat de emisiunile bulversante despre criză, despre problemele care au venit, despre cele care or să vină şi am început... să iau măsuri pentru ca trâmbiţata criză să nu mă afecteze sau, dacă tot mă afectează, măcar să o facă într-un mod cât mai puţin dureros. Şi m-am trezit că acţionez din teamă şi cu teamă. Iar lucrurile au început, evident, să meargă prost... Doar văzusem la televizor că e criză!!!
Astăzi după-amiază mi-am dat seama ce greşeală imensă am putut să fac: am permis fricii să îmi domine mintea şi aşteptările! Aşa că am luat decizia să închid definitiv televizorul şi să îmi văd de viaţa şi de afacerea mea! Să îmi construiesc Visul, nu să fug de un Coşmar!
Te invit şi pe tine să faci la fel. Lasă-le încolo de ştiri negre, lasă-i încolo de prăpăstioşi, lasă-i încolo de păpuşari! Vezi-ţi de viaţa ta, de afacerea ta, de planurile tale! Şi dacă, totuşi, eşti printre cei care au fost concediaţi, chiar dacă ai rate de plătit, facturi de achitat, copii de crescut, o casă de ţinut, bucură-te! Ţi s-a oferit şansa să te eliberezi şi să începi să-ţi construieşti viaţa, propria-ţi viaţă, cu propriile-ţi mâini şi cu propria-ţi minte! Profită de oportunitate, profită de "criză" şi eliberează-te! Închide televizorul, bagă-l într-o cutie ori vinde-l pentru a-ţi capitaliza pornirea în viaţa liberă, iar de mâine, chiar de mâine, începi să vezi abundenţa din jurul tău: căci dacă stai să analizezi situaţia la rece, nu s-a schimbat nimic în Natură, doar gândurile oamenilor s-au schimbat. Şi cum omul reacţionează în funcţie de gândurile pe care le are, e de la sine înţeles ce se poate întâmpla când aceste gânduri sunt alimentate de... ştirile de la televizor! Eliberează-te! Opreşte televizorul! Porneste la drum! Fa primul pas!

Si daca nu stii de unde sa pornesti, cu ce sa incepi sau de ce sa te apuci, doar scrie-mi, contacteaza-ma sau telefoneaza-mi sa stam de vorba. Poate …, cine stie …?

Olimpiu Pop
olidanaro@yahoo.com "

Asadar... solutii exista, prieteni sa ne fie alaturi mai sunt... Deciziile sunt ale noastre!

Din ce in ce mai bine!

Avem timp destul...

2009-01-15T19:55:00.004+02:00

Mi-am amintit o intamplare de acum 7-8 ani... Fetita mea cea mica, Diana, ma intreaba intr-o seara, stand in pat, inainte de culcare:
- Tati, de ce ziceti voi ca trece timpul?
- Cum adica...? zic eu
- Pai... voi spuneti ca timpul trece, dar eu cred ca timpul nu trece.
- Cum asa? spun eu
- Eu cred ca timpul este mereu si nu trece, trece doar o zi, trec minutele si orele, dar timpul nu trece niciodata...
Na! Mai zi ceva daca poti! Si asta gandea o fetita de 8 ani...
Multumesc fetita mea frumoasa si inteleapta!! Te iubesc si ma bucur ca pot sa invat si de la tine.

Cu alte cuvinte: "avem timp destul"!

Din ce in ce mai bine!

Woaw, What a Wonderful World!!

2009-01-09T16:03:00.002+02:00

Sunt la Pestera, un satuc in varf de munte... Aici locuieste prietenul meu Dan. Bucurestean get-beget de felul lui, si-a luat familia acum doi ani si... s-a mutat in varful muntelui. S-a deconectat de "civilizatie" si s-a conectat la Natura... Din stanga ma priveste masivul Piatra Craiului, din dreapta ma bate pe umar masivul Bucegi. Ma aflu in Paradis. Copiii se zbenguie in zapada in spatele casei. Anca si Lenus pregatesc masa. Un gratar, pe caramizi, in curte. Stau in mansarda-studio de productie inconjurat de instrumente muzicale si mixere profesionale... Tocmai am facut planuri de viitor impreuna.

Ma cheama la masa! Ma duc.

Iti multumesc, Dan, prietene, ca m-ai primit in bucatica ta de Paradis si ma lasi sa rup si eu o particica pe care sa o sadesc in sufletul meu!

...and I think to myself... What a wonderful world!

"I see trees of green, red roses too,
I see them bloom for me and you,
And I think to myself what a wonderful world.

I see skies of blue and clouds of white,
The bright blessed day, the dark sacred night,
I think to myself what a wonderful world.

The colors of the rainbow so pretty in the sky,
Are also on the faces of people going by,
I see friends shaking hands saying how do you do
They're really saying I love you.

I hear babies crying, I watch them grow
They'll learn much more than I'll never know
And I think to myself what a wonderful world,

Yes, I think to myself what a wonderful world."
(Louis Armstrong)

Din ce in ce mai bine!

La Multi Ani Noi!!

2009-01-06T15:09:00.002+02:00

M-a intrebat o prietena cum am intrat in anul nou. Mi-am dat seama ca am intrat brusc! Adica dintr-o data, instantaneu, pe loc... fara sa simt ceva "special". Seven, seven, seven, seven... Si brusc! Anul Nou.

Dupa goana cumparaturilor in care toata lumea se calca pe picioare, se impingea cu carucioarele, cand toata familia ocupa strategic rand la mai multe case pana unul facea achizitiile... am intrat in anul nou. Am retrait secvente din Olimpiada Oamenilor Obisnuiti...

Observatii dupa sarbatori: stomacul e mai mare, frigiderul e inca plin, ma leg mai greu la sireturi, "de luni incep cura" (n-am stabilit inca lunea cu pricina), nu am apucat sa fac tot ce mi-am propus (sa ma vad cu toti prietenii, sa fac vizite, nici macar sa ma uit la TV), mesageriile pline (multumesc tuturor celor care nu m-au uitat!), facturile nu s-au oprit (oare astia nu au sarbatori?), copiii de abia au plecat in vacanta ca s-au si intors la scoala (ce sa mai zic de noi la serviciu?), gunoaie oriunde te uiti pe strada sub forma de gramezi-gramajoare, bradul isi apleaca incet crengile, cateva resturi de dulciuri-cadouri dedesupt, stirile toaca si inventeaza toate dezastrele si nenorocirile care ne asteapta (de aceea la ora exacta inchid radioul), si inca... inca... stau pe ganduri cum sa incep anul nou. Am atatea planuri pentru anul nou... A inceput anul nou??

Gata! Stiu! Mai intai o sa fac lista cu ce am realizat in anul vechi. Ca sa nu uit cat sunt de binecuvantat cu de toate! Am avut ce manca si unde dormi, mai mult decat jumatate din populatia globului. Am copiii sanatosi, familia langa mine, parintii nostri inca se bucura de viata, am un serviciu si imi place, am planuri mari si entuziasm! Cred ca sunt deja in cei 10% din populatie. Daca imi scriu scopurile intru in cei 3%. Si daca mai si lucrez la scopuri... chiar ca sunt fericit! SUNT FERICIT!!

Chiar acum m-a sunat Anca si mi-a zis ca ma iubeste. Sunt fericit! Plec spre fetele mele si petrec timp cu ele. Sunt fericit! Maine ma vad cu prietenul meu Titi si petrecem timp impreuna. Sunt fericit! Apoi cu totii acasa la noi. Sunt fericit! Am luat cauciucuri de iarna. Sunt fericit! Am terminat cafeaua de dimineata. Sunt fericit! La mine nu a ajuns inca nici o criza si nici nu o sa ajunga. Sunt fericit! Doamne, cat sunt de fericit! Iti multumesc!

Am intrat fericit in anul nou. Si maine incepe un alt an nou... De pe 7 ianuarie 2009 pe 7 ianuarie 2010. Si poimaine iar incepe unul. Ce de ani noi!!

La Multi Ani Noi!!

Din ce in ce mai bine!

Fix pe sufletul meu!

2008-12-04T01:47:00.004+02:00

Am incercat maturitatea... dar nu mi se potriveste, asa ca m-am intors la visele mele...

http://www.youtube.com/watch?v=4VwE-hL3sEM

Va multumesc, dragi Prieteni! Fix pe sufletul meu! Si eu simt ca voi...

Din ce in ce mai bine!

Dumnezeu rade

2008-11-24T17:38:00.005+02:00

O buna prietena, Camelia, mi-a trimis acest mesaj. Textul nu imi apartine. Cer permisiunea sa-l postez. Cu multumiri! Iata-l...

"Ce-ar fi ca intr-o buna zi sa va apucati sa radeti de unul singur? La inceput va fi dificil. Daca ai o sotie sau un sot, va fi greu sa iti incepi si sa iti inchei ziua razand. Oricum, va recomand sa incercati, caci beneficiile vor fi uluitoare. Cu greu poti gasi o stare de spirit mai frumoasa pentru a-ti incepe ziua. Sa razi fara nici un motiv! De fapt, rasul nici nu are nevoie de un motiv. Simplul fapt ca esti viu ar trebui sa-ti fie de ajuns. Viata este un miracol in sine. Ea are si o nota usor ridicola, sau amuzanta. La urma urmei, de ce existi? Sotia sforaie langa tine, iar tu te trezesti in aceeasi casa veche, in acelasi mediu. In aceasta lume in continua schimbare, pe care hindusii o numesc maya, in viata ta nu s-a schimbat nimic! Toate lucrurile sunt la locul lor. Traficul suna la fel ca in fiecare dimineata, iar laptarul isi face datoria si bate la usa . Chiar ca merita o partida buna de ras! Va veni o zi cand sotia va continua sa sforaie, laptarul sa iti bata la usa , cand viata va continua sa curga la fel ca pana atunci, dar cand tu nu vei mai fi. Mai devreme sau mai tarziu, moartea te va lua. De aceea, merita sa tragi o portie buna de ras inainte ca ea sa te surprinda. Cat mai ai timp. Priviti ridicolul acestei vieti. In fiecare zi o iei din nou de la capat. Faci aceleasi lucruri pe care le-ai facut intreaga viata. Te bagi din nou in papuci, te duci la baie - pentru ce? Te speli pe dinti, faci un dus - pentru ce? Incotro te indrepti? Te pregatesti atata, dar de fapt nu te duci nicaieri. Te imbraci, pleci la birou - pentru ce? Pentru ca maine sa faci acelasi lucru? Priviti ridicolul acestui mod de viata - si trageti o portie buna de ras. Nu deschideti inca ochii. Cand simtiti ca somnul este pe punctul sa dispara complet, incepeti mai intai sa radeti, si abia apoi deschideti ochii. Va veti incepe astfel ziua cu dreptul. Daca poti rade la prima ora a diminetii, vei rade apoi intreaga zi. Rasul atrage dupa sine si mai mult ras. Din pacate, marea majoritate a oamenilor procedeaza exact pe dos. Inca de la prima ora a diminetii ei incep sa se planga, sa se tanguiasca, se simt deprimati, tristi, morocanosi. Apoi se infurie, si astfel isi stabilesc modelul pe care il vor urma intreaga zi. Adeptii zen sunt ceva mai intelepti. Chiar asa nebuni cum par, ei sunt mai sanatosi la cap decat voi. Isi incep intotdeauna ziua razand... dupa care rasul le galgaie in gat tot restul zilei. Sunt atatea lucruri ridicole care se petrec in jur! Probabil ca Dumnezeu moare de ras, vazand atata prostie si atata absurditate in aceasta lume, repetandu-se la infinit. Daca privesti cu detasare viata oamenilor, dramele lor auto-impuse, iti dai seama ca ei joaca de fapt intr-o comedie, desi sunt convinsi ca traiesc o tragedie. Cu siguranta, Dumnezeu se tavaleste pe jos de ras. Daca imediat dupa ce ai ras pastrezi cateva momente de tacere, intr-o buna zi il vei auzi razand pe Dumnezeu. Vei constata ca intreaga existenta rade alaturi de tine. Pietrele, copacii si stelele rad impreuna cu tine."

Din ce in ce mai bine!

Iesind cu o alta femeie...

2008-10-29T11:47:00.006+02:00

Am citit de curand un mesaj pe care l-am primit de la Iubita mea. Iti multumesc! Poate ai mai citit aceasta poveste, poate o stii... Mie imi place tare mult!

Iata mesajul cu multumiri pentru autor. Reproduc textul, asa cum l-am primit:

"Sotia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie. Dupa cativa ani de casatorie, am descoperit o noua maniera de a mentine vie scanteia dragostei. Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu o alta femeie; in realitate fusese ideea sotiei mele.
- 'Tu stii ca o iubesti !' - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. 'Viata este foarte scurta, dedica-i timp '...
- 'Dar eu te iubesc pe tine ', am protestat.
- 'Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea'.
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- 'Ce s-a intamplat ? Esti bine ?' m-a intrebat. Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- 'Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine', am raspuns, 'amandoi, singuri... ce parere ai ?'.
Reflectand un moment la asta, zise:
- 'Mi-ar place foarte mult'...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire... Si, pentru Dumnezeu!, cand sosi-i la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
- 'Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate' - imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era 'Prima Doamna a Natiunii'. Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari. Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-'Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti ?'.
- 'Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea', am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
- 'Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu ', spuse mama mea. Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- 'Cum a fost intalnirea?' a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- 'Foarte placuta, iti multumesc!', am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat'.
Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic. Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Continea o nota care spunea : 'Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta..., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.'
In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta. Daca Mama ta traieste... distreaz-o ! Daca nu... aminteste-ti-o ! Daca ai Mama... retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.
Si aminteste-ti mereu ! Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata. NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!"

Culmea! Inainte cu cateva zile sa citesc acest mesaj..., tocmai mi-am invitat Mama sa iesim impreuna in oras.

Din ce in ce mai bine!

Alegerea

2008-10-27T09:37:00.003+02:00

Eram la Timisoara in camera de hotel... Ora 02.30, vineri spre sambata. Iubita mea dormea caci avea sa inceapa sa predea cursul dis-de-dimineata. Eu mai gadilam un spritz si cateva ganduri ma gadilau pe mine. Am deschis calculatorul si messenger-ul. Aflu ca prietenul meu Kazilora conduce pe o sosea din Romania catre familia lui. Imi trimite urmatorul mesaj: "Sunt 2 cai in viata (printre altele): Material si Imaterial. Alegerea la un moment dat iti apartine. Cu cat alegi sa traiesti intr-una dintre parti cu atat trebuie sa o aprofundezi sau nu. Dar tot asa, la un moment dat, va trebui sa iti consulti subconstientul/ inima/ procesorul intern... ce o fi el... ca sa vezi daca poti sa traiesti cu traiectoria aleasa sau nu? Desigur, e similara cu alegerea dintre alb si negru, dintre bine si rau, lumina si intuneric, normal si nebuni samd... In functie de ce alegi, ti se aseaza si fizionomia fetei in timp, expresia din ochi samd... Si la un moment dat realizezi, daca esti in stare: you may or you not! May Love, Peace and Family guide your judgement."

Iti multumesc, Prieten Drag!

Din ce in ce mai bine!

Romania Is My Country!

2008-10-25T01:36:00.004+03:00

Nu mai stiu de unde am aceasta fotografie. Cer permisiunea s-o postez si ii multumesc autorului. Imi place asa de mult ca nu ma satur s-o privesc...

Dumnezeu vrea Romania "sus" si face el cumva sa ajungem acolo...

"Dincolo de nori e o raza de lumina. Dincolo de nori e lumea mea." - Holograf

Din ce in ce mai bine!

Pastile pentru mentalitate

2008-10-23T11:57:00.000+03:00

Intrebarea zilei: "Daca ai 2-0 in minutul 11, cum sa faci macar un 4-4 sau 5-5 pana in minutul 90?"

Oare francezii mananca Mentosan? "Mentosan" - un nou supliment nutritiv . Cred ca, etimologic vorbind (inventez, desigur, dar se potriveste), "mento=minte" si "san=sanatate" inseamna impreuna "sanatatea mintii". La ce ne-ar ajuta sa mancam pastile pentru mentalitate? Simplu! Rezultatele tratamentului: sa fii condus cu 0-2 in minutul 11 si sa stii ca la final vei castiga meciul. Esti sigur de asta pentru ca tu stii ce gandesti! La polul opus..., ai 2-0 in minutul 11 si te gandesti cum sa faci sa nu pierzi si aperi si putinul pe care il ai si... - ghici? - il pierzi si pe acesta.

Multumesc lui Alex, colegul meu, care mi-a oferit o invitatie la "fotoliile grangurilor" pe Ghencea. Am stat dupa un geam; se vede bine de acolo. Esti pe stadion dar nu auzi stadionul. Am servit gustari si am golit cateva sticlute umplute cu "berea oficiala". Moca.

Ma mai gandesc ca erau de batut (si) francezii de la Bordeaux. Subtire echipa. Da' subtire si CFRu' nostru. De data aceasta eram in loja de pe stadionul din sufragerie, alaturi de fetele mele... A fost o seara frumoasa.

Ma intreb la ce varsta ar trebui introdus "Mentosan-ul" in alimentatia copiilor din Romania? Cred ca in Franta se mananca de timpuriu. Sigur Lyon-ezii mananca de cel putin 8 ani. Atfel cum sa iei 7 titluri consecutiv?

Din ce in ce mai bine!

Gata! Am un blog al meu!

2008-10-22T18:46:00.003+03:00

Am citit, am setat, am postat deja de doua ori... parca nu-i chiar asa de complicat cand acorzi putina atentie. Voi invata repede si celelalte subtilitati...
De acum gasiti blogul meu la adresa www.backtodreams.blogspot.com .
Va iubesc!
Din ce in ce mai bine!

My Way

2008-10-22T17:25:00.004+03:00

And now, the end is near,
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I'm certain.
I've lived a life that's full.
I've traveled each and ev'ry highway
And more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.
I planned each charted course
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way.

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried.
I've had my fill my share of losing.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.
To think I did all that
And may I say - not in a shy way,
No, oh no not me,
I did it my way.?

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows
And did it my way!

Primul post...

2008-10-22T14:49:00.003+03:00

Incerc si eu un blog.
Am remarcat lumea frumoasa a blog-urilor si imi da si mie ghes sa imi astern gandurile si povestile... Am observat blog-uri bine structurate, asezate, "asezonate", orientate catre anumite subiecte. Am gasit blog-uri aiurea dar pline de informatii si umor. Oricum, interesant mi se pare ca poti citi ganduri, povesti si impresii ale altora.
Mi se pare un pic prea tehnic sa pui atatea informatii si foto si filme si fisiere si subiecte... Sper sa ma descurc.
Cred ca asta a fost primul meu post...
Ura!